Gabor Steingart s-a nascut in 1962 la Berlin, este jurnalist si autor de carti politice. Intre 2001-2007, el a condus biroul de stiri al publicatiei Der Spiegel din capitala germana. In prezent, el lucreaza in cadrul redactiei Spiegel din Washington. Steingart a mai publicat, la editura Piper, „Germania – caderea unui superstar” (2004), „Printesa muta. O viata in Germania” (2005), „Razboi mondial pentru bunastare. Cum se reimpart puterea si bogatia” (2006) si „Chestiunea puterii. Puncte de vedere ale unui non-votant” (2009).
O serie dintre ideile acestei din urma carti sunt reluate in „Democratia furata”, aparuta inaintea alegerilor generale din Germania (august 2009, Piper Verlag München, 288 pag.)
Moartea democratului romantic
Vara anului 1972. La alegerile pentru cancelar candideaza din nou Willy Brandt. In tinerete antinazist, apoi refugiat in Norvegia, Brandt intruchipa idealul democratului romantic. In acele vremuri, democratia era un miraj mai puternic decat toate celelalte. Era mirajul ca ai un cuvant de spus, ca participi la decizii, ca, de jos, poti impune o instanta care te reprezinta.
In 1972, participarea la vot in Germania a fost de 91,1%. De atunci, procentul a tot intrat la apa. Democratul romantic s-a transformat intr-unul „rational”. „Daca ar exista un contract de mariaj intre conducerea statului si cetatenii acestuia, el ar contine propozitia: Trebuie sa ne fim de folos”, spune Steingart despre noul model democratic si pactul politician-alegator.
Autorul german mai scrie despre deziluzia constanta traita de alegator, indiferent de partidul, coalitia sau personalitatea politica ajunsa la putere. El crede ca soarta celor multi este in prezent decisa de „inginerul politic”, o speta de politician care nu mai trezeste pasiuni, in randul populatiei.
Exceptie face noul presedinte american Barack Obama, care nu mai spune „eu vreau” ci „noi putem”. Steingart crede ca Obama a intiat un experiment nemaivazut, „politica cu poporul”.
De Germania insa, Obama e departe, iar vremea unui Willy Brandt sau Helmut Schmidt a apus. Tara e condusa de „Regina Ghetii”, cancelarul Angela Merkel. Merkel 1 si Merkel 2 sunt fatetele celei care tine fraiele „locomotivei Europei” de cinci ani, pe o directie mai putin consecventa cu promisiunile electorale, decat cu apetitul sau de putere.
Intriga de 20 de pfennigi
In analiza pe care o face celor doua mari partide din Germania, crestin-democrati (CDU) si social-democrati (SPD), Gabor Steingart demasca intrigaria, ca instrument politic fundamental: „Abia a ajuns unul sus, ca restul ii sapa scaunul, ii intind capcane si curse, in care sa il prinda.” Autorul exemplifica „intrigile ascunse” si „ieftine”, cu nenumarate exemple din politica germana, care au dus la ingenunchere si demisie de ministri. Valurile starnite de scandalurile la varf, cu contributia mass-mediei, au dus treptat la pierderea de membri si simpatizanti de partide, ca si a increderii acordate acestora, de catre electorat.
Partidele si-au pierdut „grandoarea”, crede Steingart, ele prefera „trei aplaudaci, unui oponent”. Pe santierul politic al reformei, e de dorit „liniste”. „Traiasca democratia si uniformitatea”, pare a fi sloganul prezent. In loc de idei, dezbateri, conflict de opinii, a aparut imperativul coalizarii partidelor si inchistarea lor intre granite precis definite. Mai cu seama CDU, „partid al patriarhilor”, cultiva un electorat „care tace”.
Deziluzia crescanda
A depista pericolul si a-l contracara, a fost unul din vechile prerogative ale democratiei. „Mi-e teama ca, la final, democratia se rostogoleste pe scari” a spus, intr-un interviu pentru Die Zeit, fostul presedinte al SPD, Franz Müntefering. Astfel, el sesizeaza faptul ca „democratia si bunastarea nu sunt sigure si eterne”.
Pericolul crizei financiare si economice actuale pare sa nu fi fost prevazut nici de experti, nici de finantisti si nici de politicieni. Gabor Steingart extrapoleaza criza si la nivelul democratiei actuale, unde „problemele se abordeaza, insa fara succes”. Absenteismul la vot devine astfel o legitima reactie, in randul populatiei, crede autorul german. Absenteismul nu semnalizaza indiferenta sau comoditate, ci „o deziluzie crescanda”.
Din 1972, numarul celor care s-au abtinut de la vot in Germania, conform statisticilor oficiale citate de autor, s-a triplat: de la 8,9%, la 22,3%. La alegerile europarlamentare din iunie 2009, 57% din electoratul Germaniei nu a participat. Aceasta „abstinenta politica” a populatiei a inspirat pe unii politicieni sa propuna obligativitatea de vot.
Dreptul de a spune nu-mi place nimic
„Daca introducem obligatia de vot cu pedeapsa, ce se intampla cu abtinerea de la vot a parlamentarilor?” obiecteaza un deputat german. Bazat pe astfel de argumente, Gabor Steingart isi trage propria concluzie: „Libertatea alegatorului este inalienabila, iar aceasta libertate include si absenta de la vot. Votantul trebuie sa aiba posibilitatea sa respinga nu doar anume partide, ci si intreaga oferta politica”.
„Daca el considera aceasta oferta ca fiind incompleta, inadecvata sau invechita, el trebuie sa aiba dreptul sa o spuna si sa o arate. Ideea de baza a Constitutiei este ca alegatorul sa nu-si exprime critica la adresa partidelor politice, confirmandu-le mereu. Alegatorul trebuie sa-si poata exprima si nu-mi place-le”, crede autorul „Democratiei furate”.
Nemultumirea si dezamagirea nu au culoare de partid. In Germania, ca si in Romania, reticenta de a merge la vot este in crestere, chiar daca aceasta atitudine este pusa la zid, ca nedemocratica. Indiferenta, nestiinta si comoditate? Doar atat, sau mai e ceva la mijloc?
Daca un copil refuza mancarea din farfurie, inseamna ca nu-i place. Si alegatorul poate proceda la fel, daca nu se decide sa voteze „raul cel mai mic”, cum auzim adesea. Daca politicienii, in continuare, nu stiu sau nu vor sa recunoasca acel „ceva” paralizant, inseamna ca ii anima doar setea de putere si un imens dispret, fata de cetateanul mut.
Alegeri SUA
Alegeri Rusia
mai bine sa se poata vota NU impotriva cuiva, iar cine ia mai mult NU decat DA sa nu mai aiba voie sa candideze, sa lase pe altcineva.
altfel de cele mai multe ori trebuie sa alegem raul cel mai mic...
P.S. Pe pariu ca dupa alegeri Parlamentul o sa ignore rezultatul referendumului pe motiv ca a fost initiat de Basescu, deci nu se pune?
De ce "trebuie"? Cine te obliga?
Vestea proasta pentru voi este ca noi VOM MERGE la vot si vom vota Geoana!
Stampilati-i pe amindoi.
Va rezulta un VOT NEGATIV adresat clasei politice, si nu un dezinteres cum este (gresit!) interpretat.
Bineinteles ca poate aparea situatia in care ar avea loc alegeri dupa alegeri in urma anularilor repetate...dar poate ca intr-un final va aparea cumva de undeva un candidat demn de functia sa care va inspira solidaritate si incredere...astfel rezultatul voturilor va fi unul mai realist...parerea mea...voi ce credeti?
Sufragiu universal inseamna ca orice prostoi dornic sa fie manipulat are votul egal cu al unui om informat si care nu se lasa manipulat pentru un mic s-o bere.
http://plus7.arte.tv/fr/1697660,CmC=2956902,scheduleId=2938802.html
Romania se prezinta ca o tara de lumea a 3-a in care o serie de indivizi s-au imbogatit peste masura pe seama unei populatii prostita de 45 ani de comunism. Se poate face un paralelism intre sa zicem Patriciu si Voiculescu in Romania cu Mobutu in Congo, Batista in Cuba sau Marcos in Filipine. Miliardele acumulate in scurt timp de acestia sint in contrast flagrant cu saracia populatiei. Si ca sa fie complet, acestia platesc presa, justitia, ca si Mafia isi subordoneaza politicieni, toti, gata sa latre cum le ordona patronul in interesul caruia lucreaza exclusiv.
Tabloul nu ar fi complet daca nu am lua in considerare o majoritate de indivizi iesiti din comunism cu o cultura politica tot asa de primitiva ca si a celor mai primitive populatii de pe aceasta planeta, care habar nu au ce inseamna sa fi demn si liber, care isi inchipuie numai care ar trebui sa le fie drepturile lor dar care in mizeria lor, cunosc numai obedienta fata de cei de la care se asteapta sa primeasca ceva, ceva orice, aproape ca pe o pomana.
Majoritatea acestor « pomanagii » in societatea romaneasca ca si in Africa sau in alte republici bananiere, in societati zise « democratice » , pe principiul un om egal un vot nu pot decit sa fie niste pioni nenorociti manipulati de cei care profita din plin de privilegiile obtinute de cele mai multe ori prin frauda si inselaciune.
Intrebarea finala cine plateste pentru toate astea nu poate avea decit un raspuns : turma nacuvintatoarelor si din pacate si cei putini care lupta cu disperare cu hotia, minciuna si impostura.
Ce va sfatuiesc : votati Basescu !!!
M-am saturat de oameni care indeamna la pasivitate. Lumea asta nu a fost facuta de oameni pasivi.
Nemtii ne indeamna abitir de tot, dar abitir de nu mai incape nicio ... suspiciune , sa nu participam la vot!! Ei, brava, daca nu vrem sa votam ptr Johannis si ... ai lui si vrem pe Base, atunci sa nu participam la vot!! Asta, da democratie occdidentala! Pai, nu? Absenteismul e un drept ... democratic. N-ai cu cine(cunosc lozinca !) nu vota. Ei bine, asa d`al dracului ma duc la vot. Si VOTEZ BASESCU !
Aplicand nonvotul parvulesco-gaborist vom ajunge la starea tribala. Pentru ca acesti "dăştepţi" n-au cum sa convinga rudele celor ce incearca sa ia puterea politica sa nu voteze. Deci vor castiga politicienii cu cele mai multe rude/cumetrii de interese. Astfel intrebarea care se pune este cine ne fura democratia? Ne-o furam singuri neinteresandu-ne politica si nemergand la vot.
La IDIFERENTA CINICA a "Bucurestiului" vizavii de problemele din diaspora s-a cumulat FURTUL dreptului de a VOTA IN ALB !
Printr-o manevra demna de o cauza mai buna ,regulele de aplicare ale Legii electorale "prevad" asimilarea VOTILUI ALB cu rubrica : voturi anulate .
La oferta politica actuala , ramanem consegventi : VOTUL ALB !
Sa auzim si de bine .
De la Padova
Ing. Die Nicolae Alexandru - Coordonator Lista Civica " Diaspora romana"
Oricum ar fi, dar mai ales in Romania de azi, a incuraja si promova absenteismul de la vot mi se pare un gest iresponsabil si periculos.
De asemenea, si cei care nu voteaza trebuie apoi sa traiasca cu rezultatul alegerii celor care au facut-o. Si atunci, nu e mai bine sa mergi la vot, chiar daca optiunea e raul cel mai mic si nu binele cel mai mare? Eu asa cred.
Si nu in ultimul rand, acum 20 de ani au murit oameni pentru ca noi acum sa putem sa ne exprimam liber votul. Nu uitati asta
In acelasi timp, de ce ar fi mai bine sa nu votezi decat votezi in alb? Din lenea de a te deplasa pana la sectia de votare? Votul alb este tot o forma de protest, la fel cum este si absenteismul la vot, insa are multe alte avantaje: politicienii nu ii vor putea ignora pe cei ce nu voteaza pentru ca acestia nu pot fi identificati!
Daca peste 50% din alegatori nu voteaza, oferta politica nu se va schimba la alegerile urmatoare. Insa daca peste 50% voteaza alb, sunt sanse mari ca la urmatoarele alegeri un candidat sa incerce sa atraga aceast electorat de partea lui. Unii vor fi convinsi si il vor vota, altii nu, insa cred ca votul alb este o forma de protest mai eficace decat absenteismul.
dar daca sa zicem 70% din alegatori se abtin asta este o sansa pentru formarea unui nou partid cu oameni noi si o oferta noua
Autorul isi bazeaza convingerea sa ca cetateanul are dreptul sa refuze prezentarea la urne, pa cazul asa copilului care refuza mancarea din farurie, instinctiv, daca nu-i place gustul acesteia. Da, dar copilul nu stie ce nu stie despre importanta vitala a alimentatiei, trebuind ca parintii lui sa il "manipuleze", prin adaugarea unor ingrediente, de multe ori lipsite de valoare nutritiva dar care sa dea un gust pe placul copilului.
Cand ajunge adult, tabacit profund de realitatile vietii, fostul copil invata sa ii placa ceea ce nu ii place, daca ii este util devine puternic, realist.
Cetateanul trebue sa voteze, in primul rand, doctrina unui partid, cea care ii arata in ce directie se va dezvolta tara in care traieste, alaturi, vrea-nu-vrea, de ceilalti concetateni.
In al doilea rand, cetateanul alege programul promis de un candidat (in cadrul unei doctrine). De regula, programul nu este indeplinit integral, candidatul nefiind un prezicator miraculos care sa stie in ce conditii generale (din tara lui si din lume) urmeaza sa se incerce realizarea promisiunilor si nestiind in ce masura se va angaja poporul sa puna in practica promisiunile lui. Poporul este actorul principal,determinant, la punrea in practica, nu poiticianul ales.
Alegatorul trebue sa se astepte ca promisiunile se vor indeplini, intotdeauna, numai partial.
La punerea in practica, abaterile de la doctrina, de catre cel ales, sunt, in general, nesemnificative.
Nepunerea in practica a doctrinei este in responsabilitatea conducatorilor partidului din care fac parte cei alesi, cei care ii avanseaza pe candidatii sai.
Alegatorul,atunci cand opteza pentru un partid, trebue sa se asigure ca acel partid are membrii care au dovedit, prin activitati anterioare, ca sunt morali si veritabili profesionisti experimentati ai politicii.
In viata, cei ce reusesc stiu sa se ridice atunci cand cad, stiu sa nu dezarmeze, stiu ca trebue sa mai incerce o data, ca aceasta atitudine le asigura succesul.
Asa ca, viata nefiind perfecta iar oamenii fiind diferiti unul de altul si greu de descifrat, trebue sa ne prezentam totusi la vot, sa votam, in primul rand doctrine si programe si numai candidati cu profil moral si expertiza politica in favoarea oamenilor.
Atat neprezentarea la vot cat si votul obligatoriu sunt inacceptabile pentru un cetatean puternic ce are capul pe umeri, in viata reala, nu in cea visata de o adolescenta care nu stie ce nu stie despre viata dura ce o asteapta.
Decizia fiind unanima, criminalul a fost impuscat. Dupa aceasta dreapta pedeapsa, s-adecis, tot la unison : "intrega vina s-a evaporat odata ce sufletul unicului vinovat, s-a ridicat la ceruri". Pe loc, fiecare solidarizat si-a frecat mainile, una de alta, in sus si in jos, dovada ca a ramas cu mainile curate. Tinta "Ceausescu" fusese lovita de toti, in 10.
In ultimii ani, "majoritarii", "oamenii de bine", l-au declarat pe Traian Basescu "cauza tuturor relelor din tara" si se straduiesc, cu mijoace "democratice" (sa fim si noi in randul lumii), sa-l puna "la zid". Din eroare, au nimerit in zidul facut de populatie in jurul lui Traian Basescu. Daca il anihilati pe Traian Basescu, pe cine mai dam toata vina, dupa alegeri?
In plus, daca vedem ca cei ultra-imbogatiti conduc de fapt tara, putem spune ca democratia s-a transformat in plutocratie.
Celor care se cred indreptatiti sa-i dispretuiasca pe non-votantii a niciunuia dintre rele spre constanta aducere aminte vorbele fostului Presedinte francez Jacques Chirac: nu eu sunt de blamat pentru promisiunile mele ci cei care, in prostia lor, le-au dat crezare.