INTERVIU Cum s-au infiltrat sovieticii in Partidul Laburist

Joi, 5 noiembrie 2009, 19:20 Actualitate | Internaţional

“Noi, in Est, eram obisnuiti sa credem ca intreaga nomenclatura este problema noastra, aceasta elita comunista veche asezata apasat in roluri inalte, nelasand pe nimeni sa patrunda, pastrand pozitiile de putere si ramanand cei care iau deciziile si formeaza opinii. Credeam ca aveam o problema in sensul ca situatia nu ar fi fost posibila in tarile civilizate din Vest. Iar acum, pe masura ce ne uitam in documente, descoperim subit ca avem aceeasi problema si in Vest”.

Dizidentul rus Pavel Stroilov s-a intalnit cu reporterul HotNews.ro in Londra pentru a discuta despre infiltrarea KGB-ului in Partidul Laburist in timpul Razboiului Rece si reminescentele de azi.
 
Potrivit spuselor lui Pavel Stroilov, tanarul cercetator care a copiat pagini pretioase din arhiva KGB-ului de la Fundatia Gorbaciov, Partidul Laburistilor din Marea Britanie era plin de agenti sovietici, comunisti secreti sau proclamati, care au dominat partidul timp indelungat. „In cele din urma, liderii de azi s-au bucurat, cel putin, de patronajul comunistilor sau pro-comunistilor din Partidul Laburist (PL) in timpul Razboiului Rece, sau au fost chiar ei comunisti. In esenta, sunt produsul infiltratiei sovietice si a subversiunilor din PL. Nu putini au fost agenti comunisti”, sustine Stroilov.

Delegatiile Partidului Laburist cereau ajutorul sovieticilor in alegeri

Reporter: Cand a inceput infiltrarea comunistilor in Partidului Laburist?
Pavel Stroilov: Daca vreti o data, in 1919. S-a produs din mai multe directii. Una a fost precursorul KGB-ului. O alta importanta a constituit-o Partidul Comunist al Marii Britanii. Scrie si in literatura necenzurata, disponibila si clasica, as putea spune: Comunismul de stanga: o boala infantila, de Lenin. Exista un capitol despre comunistii britanici. Se refere la discutiile pe care comunistii le aveau in timpul formarii partidului lor: dara ar trebui sa incerce sa lucreze din interiorul PL si sa-i domine, sau sa lucreze din afara. In acel moment, PL era un partid sindicalist.

Lenin a luat partea celor care sustineau ca ar trebui lucrat din interiorul sindicatelor si din interiorul Partidului Laburist. Sau, cel putin, comunistii ar fi trebuit sa lucreze cu laburistii impotriva partidelor de dreapta. Si asa a inceput. A fost strategia elementara a Partidului Comunist in Marea Britanie de atunci incolo: infiltrarea in sindicate si in Partidul Laburist prin sindicate.

Pe atunci, PL era o confederatie larga de organizatii diferite, cele mai multe sindicate, dar si cateva societati socialiste. Nu exista calitatea de membru individual. Iar Partidul Comunist a fost fondat de patru organizatii Marxiste. Una dintre ele era afiliata laburistilor. Acesta a fost inceputul istoriei comunistilor britanici. Cripto-comunistii (denumirea data in timpul Razboiului Rece) au existat inaintea comunistilor declarati. Partidul Comunist Britanic a fost mai intai creat pentru infiltrare, iar campaniile si celelalte aspecte erau secundare.

R: Membru simultan la doua partide? Se putea asta?
Pavel Stroilov: La un anumit moment, laburistii au incercat sa ia masuri impotriva acestui fenomen. Au introdus inscriere individuala si alte masuri de protectie, pentru a-i impiedica pe comunisti sa intre in partid. PL a decis, asadar, ca un comunist nu avea dreptul de a reprezenta un sindicat la o conferinta a PL. Dar comunistii nu erau impiedicati sa detina functii in sindicate.

Deci, laburistii erau dominati de sindicate, multe sindicate erau controlate de comunisti si comunistii, de Moscova. Asta era schema. Nu spun ca laburistii se aflau in buzunarul Moscovei. Exista un grup de democrati adevarati care s-au luptat impotiva lor si se mai afla si azi acolo. Dar era o poarta uriasa deschisa infiltrarii.

Strategia ascensiunii la putere in Marea Britanie a comunistilor era ca Partidul Laburist sa fie bine controlat de catre sindicate. In cele din urma, partidul a devenit doar un vehicul care ajuta comunistii sa conduca tara.

Primul lider comunist din istorie cu o agenda comunista

R: Cine le-a facut loc comunistilor in Partidul Laburist?
Pavel Stroilov: A fost o mare reusita in anii '70, cand laburistii au stabilit o relatie spaciala cu Partidul Comunist din Uniunea Sovietica (PCUS). In acel moment, omul din spatele miscarii a fost Ron Hayward, secretarul general al Partidului Laburist. In partea sovietica, cei in chestiune erau toti mosteniti de la Comintern, Departamentul International al Comitetului Central.

Iar responsabilul de Marea Britanie era Anatoli Cerniaev, care - spre norocul nostru - a tinut un jurnal toata viata, incluzand aici si discutiile despre laburisti. A notat delegatii constante de la PL care cerea sovieticilor sa-i ajute in alegeri.

Reiese tot din jurnalul lui Cerniaev ca Hayward, care a avut o influenta cruciala in anii 70 si pana la inceputul anilor 80, actiona ca un agent sovietic. Nu pot dovedi ca a fost KGB, dar era la fel de pro-sovietic precum un agent KGB. Acesta i-a spus direct lui Cerniaev ca lucra la asigurarea unui Guvern socialist pentru Marea Britanie.

Ceea ce incercau sa faca era sa incerce sa atraga ministri si parlamentari din Partidul Laburist.  La acea data, ambele erau dominate de sindicate. Era complet nedemocratic. Din conversatiile lui Hayward cu Cerniaev din jurnal reiesea clar ca el intrevedea un sistem real in stil sovietic in UK, cu secretarul general de partid la conducere. Se vedea ca viitorul dictator al Britaniei Sovietice. 

Se referea la el insusi drept conducatorul partidului – desi pozitia de secretar general al PL nu este similara cu cea a secretarului general al PCUS. Si ii spune lui Chernyaev: „Sunt primul lider laburist din istorie caruia nu-i este frica sa iasa pe o platforma comuna cu Partidul Comunist, avand aceeasi agenda”. Adaugand: „Indata ce voi ajunge la putere, voi da afara intreg personalul diplomat britanic!”.
 
Care era situatia laburistilor in acel moment?
Pavel Stroilov: Tocmai venisera la putere. Si Hayward, care a promis sa aduca Laburistii sub controlul sovieticilor si sa-l transforme intr-un partid de tip comunist, controlat de aparatul sau, condus de secretarul general care raporta Moscovei.
 
Ce ar fi castigat Moscova cu asta?
Pavel Stroilov: Ar fi castigat o tara in sfera lor de influenta. Nu ar fi fost vorba sa se alature Pactului de la Varsovia, dar ceea ce ar fi putut face cu usurinta era, de exemplu, sa renunte la armamentul nuclear si sa paraseasca NATO. Un Guvern Laburist in aceasta pozitie, controlat foarte bine de un om si aparatul sau, ar fi putut realiza asta.

La inceputul anilor 80, a existat o campanie enorma in Vest pentru dezarmare nucleara unilaterala. Dezarmarea unilaterala era, pe atunci, politica Laburistilor. Faceau campanii foarte active in acest sens. Erau demonstratii la care participau milioane de cetateni din intregul Vest. Acum stim ca aceasta campanie a fost orchestrata de Moscova. Dovezi concrete puteti gasi in arhiva lui Vladimir Bukovsky.

In jurnalul lui Cerniaev, exista urmatoarele randuri din 1981: „Am avut o zi cumplita. Sunt foarte obosit. Am trimis mesaje codate catre partidele laburist si comunist”. Mesaje de la Moscova pentru laburisti? Ce se intampla? Haideti sa spunem ca, macar pentru o anumita perioada, au reusit sa influenteze Partidul laburist.

R: Pentru cat timp ati zice?
Pavel Stroilov: De pe la inceputul anilor 80. Este dificil de spus cand a incetat, daca a incetat. In mod cert a ramas sub influenta lor pana la destramarea Uniunii Sovietice. Avand comunismul in stilul lui Gorbaciov, comunistii britanici au incercat sa devina comunisti liberali. Sindicatele si laburistii aveau sa se miste, gradual, in directia New Labour. Cred ca de asta a venit modernizarea partidului odata cu Neil Kinnock...

Brown & Blair au fost sustinuti de pro-comunisti

R: Ne mai poti da exemple de nume importante laburiste orientate catre Moscova?
Pavel Stroilov: Kinnock este personajul zilei pentru ca a fost la inceput un membru laburist pro-comunism si a devenit liderul partidului ca si candidat pro-comunist. Tot el a fost cel care a selectat personal pe aproape toti liderii laburisti noi. Inainte, Partidul Laburist era condus de un ins pe nume Michael Foot, care era extrem de pro-sovietic. Si mai erau niste oameni din sindicate.

R: Cat de importanti au fost acesti oameni si cum au lucrat?
Pavel Stroilov: Am avut de curand o marturisire a faimosului fost agent MI6 infiltrat in KGB, Oleg Gordievsky. Seful Sindicatului pentru Transporturi si  Muncitori generali (TGWU) Jack Jones, a fost apreciat intr-un sondaj de opinie din in anii 70 ca fiind cem mai puternic om din UK. Era seful celui mai mare sindicat din tara si agent KGB. Acel sindicat era extrem de nedemocratic, iar seful se bucura de puteri aproape dictatoriale.

Secretarul general al sindicatului alegea doi deputati. Unul se ocupa de partea industriala, celalalt era responsabil pentru partea politica a activitatilor sindicatului in Partidul Laburist, contand pe 16% din totalul membrilor si pe cativa fotolii bune in parlament. Pozitia ii apartinea lui Alec Kitson, iar Gordievsky mi-a spus ca si el era agent KGB.

Stim din surse autorizate si neautorizate ca decizia de a-i acorda lui Gordon Brown un loc in Parlament a fost luata de catre doi oameni: comunistul Hugh Wyper, seful regional din sindicat, si Alec Kitson. Neil Kinnock, Gordon Brown, Tony Blair, Harriet Harman, si destul de multi membri de top laburisti: sunt toti oameni ai TGWU, ale caror cariere se datoreaza acestui sindicat. Si acest suport politic a fost, in cele din urma, cadoul oamenilor din tagma agentilor KGB, precum Alec Kitson. Ce spuneti despre asta?

R: Puteti afirma ca in momentul de fata exista pro-rusi in Guvernul Britanic?
Pavel Stroilov: Este surprinzator pro-Rusia. In momentul in care vorbim, ministrul Afacerilor Externe David Milliband, a mers in Rusia sa duca un semn de prietenie, in timp ce, in urma cu trei ani, Rusia a comis un act de agresiune pe teritoriul acestei tari (n. red. scandalul declansat de asasinarea ex-spionului Litvinenko). Cu totii stim ca Rusia a facut-o. Au existat scurgeri de informatie de la serviciul britanic de contra-spionaj care a confirmat ca este vorba de o actiune sponsorizata de catre statul rus.

Partidul Conservator a acuzat public acest fapt. Guvernul nu a recunoscut deschis, dar o stiu si ei. Rusia a comis un act de terorism nuclear pe teritoriu britanic, asasinand un cetatean britanic cu material radioactiv.

Vorbesc despre bunul meu prieten Alexander Litvinenko, care a fost otravit cu poloniu de catre agenti straini. Din punctul de vedere al dreptului international, ne aflam in razboi cu Rusia. La acea data, Guvernul a ales cea mai blanda metoda: a expulzat din tara patru diplomati rusi si acolo s-a incheiat totul.

Rusii au facut la fel cu patru diplomati englezi. Britanicii au cerut sa fie extradat doar un om, cel suspect de crima. Bineinteles ca Moscova a refuzat, facandu-l membru in parlament si erou la televiziuni – ceea ce a fost o insulta demonstrativa la adresa UK. Iar acum, dupa trei ani de asteptare, britanicii vin sa ofere o mana de prietenie. Cum ati numi dvs. asta? Eu cred ca sunt tradatori.

Motivatia britanica poate fi explicata in mai multe feluri: au nevoie de petrol, au nevoie de gaz, de ajutor cu Iran si de stabilitate, cred ca realpolitik aduce voturi etc. Dar, in afara de toate astea, cred ca prezenta lor tradare este foarte legata de faptul ca au in debaralele partidului scheleti care colaborau cu Moscova in timpul Razboiului Rece. Inca sunt, in randurile partidului, indatorati Kremlinului ca i-au adus la putere. In schimb, datoreaza supunere Moscovei si se pare ca intelegerea e valabila si azi. Odata ce esti agent, raman pe veci agent. Odata comunist, mereu comunist.