VIDEO Prima pacienta din SUA supusa transplantului feţei: Nu sunt un monstru 

de A.N.     HotNews.ro
Miercuri, 6 mai 2009, 12:14 Actualitate | Internaţional

Connie Culp
Foto: Captura Youtube.com
O femeie in varsta de 46 de ani, care a fost primul pacient din Statele Unite supus unui transplant al feţei, a multumit familiei donatorului care i-a permis "sa-si reia viata dinainte", informeaza AP. Connie Culp a aparut, marti, in fata ziaristilor americani, la cinci luni dupa operatia prin care a primit o noua faţa de la o pacienta decedata.

"Este mult mai important ca voi sa va concentrati atentia pe familia donatoarei care a permis sa am faţa ei", a afirmat Culp, adaugand ca "nu trebuie sa-i judecati pe oamenii care nu arata precum voi".

"Intr-o zi cand eram la cumparaturi, am auzit un copil zicand mamei sale: Mi-ai spus ca nu exista monstrii...Uite unul!", a povesit Culp. "Nu sunt un monstru. Am fost impuscata", i-a spus ea copilului, aratandu-i si poza de pe cartea de identitate pentru ca micutul sa vada cum era inainte de incident.


Desfigurata de sotul sau

Culp a fost desfigurata in 2004, dupa ce sotul sau a impuscat-o in faţa. Impuscatura i-a distrus nasul, obrajii, o parte din gura si a lasat-o fara un ochi.

In urma cu cinci luni, ea a fost operata la Cleveland Clinic, fiind primul pacient din Statele Unite supus unui transplant al feţei.

AP noteaza ca "noua infatisare a femeii, desi inca dura, este departe de imaginea chipului fara nas, care-i facea pe copii sa o ia la fuga, inspaimantati". Culp poate vorbi si zambi, fiind capabila sa manance.

"Discursul sau este inca greu de inteles uneori. Faţa sa este inflamata si patraţoasa, iar pielea cade in pliuri groase", insa doctorii intentioneaza sa rezolve si acest lucru, dupa ce muschii feţei se vor anima din nou.


Transplantul a durat 22 de ore

Culp a declarat ca doctorul care a preluat cazul ei, Risal Djohan, i-a spus ca "nu stie daca poate sa ma faca bine, insa ca va incerca".

Initial, femeia a suferit 30 de operatii la faţa. Doctorii au folosit bucati din coaste pentru a-i reface obrajii, in timp ce pentru maxilar au apelat la fragmente osoase din picior.

Transplantul a avut loc la 10 decembrie 2008, iar operatia, care a durat 22 de ore, a fost realizata de o echipa medicala condusa de doctorul Maria Siemionov. Chirurgii au inlocuit 80% din faţa lui Culp cu oase, muschi, nervi, piele si vase de sange recoltate de la o femeie ce murise de putin timp.

La doar o luna dupa operatie, in ianuarie, femeia a putut manca pizza, pui si hamburgheri pentru prima data in cinci ani. Ea a fost externata din spital la 5 februarie.

Transplantul de faţa realizat in Cleveland a fost al patrulea din lume, insa cel mai lung si mai complicat. In plus, el a costat doar circa 300.000 de dolari, fata de un milion, cat solicitau alte spitale. Nu se stie cine a fost donatorul, insa familia femeii de la care a fost prelevata faţa a fost "emotionata" cand a vazut pozele cu noul chip al lui Culp, noteaza AP.

Primul transplant de faţa a avut loc in 2005 in Franta, la o pacienta care fusese desfigurata de cainele sau.
Vezi mai jos cum arata Connie Culp inainte si dupa ce a fost impuscata, dar si cum arata acum.



Citeste mai multe despre   




















Jurnal​ din Israel

FOTOGALERIE Tel Aviv: artistic si sofisticat

Tel Aviv e un oras nou pornit de la un port vechi si are un tip de sofisticare, nearoganta, care-l face definitiv interesant. Arhitectura lui, accentele moderne, tusele europene, aspiratiile americane, muzeele, casele memoriale permit calatorilor sa traiasca in el si o experienta culturala. Spiritul relaxat al orasului si umorul generatiei tinere din Tel Aviv se traduce uneori in mici capodopere in culoare pe ziduri. Unul dintre cele mai bune, amuzante si interesante tururi e cel din cartierul florentin, cunoscut ca partea boema a orasului.

9359 vizualizari

  • +18 (18 voturi)    
    asta da nenorocire (Miercuri, 6 mai 2009, 13:05)

    alexandra [anonim]

    Ni se intampla zilnic tot felul de lucruri urate pese care trecem cu greu sau despre care noi insine ne facem griji ca nu le-am putea depasi . Apreciem sanatatea numai atunci cand o pierdem . O cautam si ne-o dorim mai mult ca orice cand avem necazuri . Cand sintem sanatosi ,ne inneguram inima si sufletul cu necazuri legate de serviciu sau viata sentimentala .
    Oricum , bravo ei ca este o luptatoare , broavo ei ca nu renunta la viata . Este o lectie de optimism pentru mine
    • +9 (9 voturi)    
      ai dreptate (Miercuri, 6 mai 2009, 14:03)

      zgubilitix [utilizator] i-a raspuns lui alexandra

      m-a emotionat nu numai povestea ci si comentariul tau. necazurile cu serviciul sau cele sentimentale pot fi reale, de multe ori facem insa o tragedie din niste nimicuri: la restaurant friptura nu e facuta cum ne place noua, s-a oprit brusc apa calda sau, la naiba, s-a zgariat ecranul mobilului cel nou...
  • -2 (4 voturi)    
    Uneori e mai bine sa te opresti la timp (Miercuri, 6 mai 2009, 14:37)

    Radu [anonim]

    Ceea ce a patit acest om nu mai poate fi indreptat. Medicii si-au incasat banii (putini si meritati de altfel), publicitatea pentru clinica este imensa, dar viata femeii va merge din rau in mai rau.
    Problemele apar de abia acuma. Cu ceva ani in urma se prezentau cazurile a doi oameni care ambii si-au pierdut bratul. Unul si-a acceptat soarta si a trait ca atare. Si-a pus un carlig cu care ducea obiectele dintr-un loc in altul, si-a vazut de familie si viata.
    Celelalt a recurs la transplant. I-au atasat un brat al unui decedat, in prima faza transplantul parea reusit, chiar daca era inestetic si incomplet functional. Greul a iniceput pe urma, cand cei din jur evitau sa-i stranga mana (cum sa atingi o mana de... mort), problemele medicale s-au agravat si organismul a respins transplantul. Dupa bani cheltuiti, suferinte, asteptari si sperante naruite a urmat o noua amputare dupa care a cedat psihic definitiv. Prezentand cazurile acestea in paralel, concluzia este ca cel putin deocamdata transplantul nu este o solutie potrivita. Cel mai bine, daca se poate numi asa, este sa accepti starea actuala, handicapul, si sa traiesti cu el.
    • +3 (3 voturi)    
      Alt specialist (Miercuri, 6 mai 2009, 15:12)

      hollow [utilizator] i-a raspuns lui Radu

      Ai prezentat 1 caz din sutele de cazuri de transplant din care majoritatea covarsitoare au avut succes.
    • +5 (5 voturi)    
      cum sa nu (Miercuri, 6 mai 2009, 15:14)

      Catalin [anonim] i-a raspuns lui Radu

      as vrea sa te vad Radule cu o fata ca aia si cum o sa te "opresti la timp"
      indiferent de cate probleme ar urma, pasul facut de ea (si de medici) e urias
      plus ca deschide drumul pentru alte mii de oameni cu probleme similare.....
      cu gandirea asta ,radule...ar fi trebuit sa ne oprim la timp ,...in pestera
    • +1 (1 vot)    
      sau poate e mai bine sa te lupti (Joi, 7 mai 2009, 0:33)

      Gigel [anonim] i-a raspuns lui Radu

      Daca ea asa a ales, sa lupte si sa spere, cum poti sa spui ca "e mai bine sa te opresti la timp"? Si ce fel de viata ar fi trait la modul in care a fost desfigurata?

      Da, exista o sansa mare sa apara probleme. Dar macar are speranta ca viata ei va fi mai buna candva!

      In afara de asta, tocmai asa alti oameni vor capata sanse mai mari. Ca exemplu: primul transplant de inima a tinut 90 de minute, al doilea 18 zile, al treilea 8 luni. Oare cat tin acum?
      In plus ma intreb cati din oamenii care au beneficiat de transplant in ultimii ani si trebuie sa ia o gramada de medicamente ar fi de acord cu tine.
  • +1 (1 vot)    
    Specialistii ne vor lamuri (Miercuri, 6 mai 2009, 15:57)

    Radu [anonim]

    Catalin, nu as vrea sa te vad in situatia aia, indiferent ca te vei opri sau nu te vei opri dupa aia.Pana la urma esti si tu o fiinta umana, chiar daca mai ai de invatat multe de la viata. Daca eu am sa ajung intr-o situatie asemantoare, stiu ce am de facut, dar sigur nu am sa-mi privez material familiia si rudele sanatoase pentru inca 1 an de viata nacajita.
    Cei care sunteti specialisti, puteti sa dati o statistica a cazurilor reusite in transplant de faţă. Sau daca nu, de transplant de brat... Pana la urma cred ca voi ati vazut doar filmuletul publicitar cu "Cleveland clinic". Ati cunoscut macar o persoana care a suferit un transplant (si macar de rinichi, unde oamenii mai traiesc ceva mai mult dupa transplant) si sa mai vorbit cu ea dupa 2-3 ani de la eveniment? Sau macar cu o persoana care traieste cu hepatita C dupa o banala si deja obisnuita transfuzie?
    Daca chiar va intereseaza problema asta, sapati putin dincolo de panoul pe care scrie numele clinicii si dincolo de ceea ce prezinta presa ca si reusite. Urmariti macar o viata a unui om putin peste perioada de maxima satisfactie si incredere urmata de comunicatul prin care medicul ii spune "Operatia a reusit, veti avea o viata noua". Daca clinica ar trebui sa dea o minima garantie asupra reusitei, nu ar mai exista clinici de transplant! de ce? Pentru ca majoritatea reusesc? Da.. sigur
    Sau inca mai credeti ca corpul uman este un PC cu componente plug&play sau un autoturism cu piese de schimb aftermarket? De fapt si de oameni de astia e nevoie in zilele noastre.
    • 0 (0 voturi)    
      depinde (Miercuri, 6 mai 2009, 19:13)

      Capsunaru [anonim] i-a raspuns lui Radu

      A fost la TV un reportaj cu imoralitatea celor care se duc in Asia/Turcia si fac transplant de rinichi pt 25 000 si erau super okay dupa 5-10 ani. Desigur ideea reportajului era sa dea 250 000 si sa astepte 10 ani la o clinica din state dar eu zic ce se vedea dupa.
      E loc mult de imbunatatiri dar doar mergind mai departe se fac progrese.


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri