Sala conferintei de presa, de 800 de locuri, a fost plina cand a vorbit presedintele american. Daca toate conferintele erau anuntate pe ecranele aflate in centrul de presa, despre cea a lui Obama nu s-a comunicat nimic oficial.

"Stii unde are loc conferinta de presa a lui Obama?", m-a intrebat un jurnalist american. Asa am aflat ca va fi organizata una. Apoi s-a facut o coada la intrarea in spatiul de conferinte si am avut norocul ca am fost destul de in fata, pentru ca, pe masura ce se apropia momentul, se adunau din ce in ce mai multi jurnalisti. Probabil ca am stat mai bine de o ora asteptand sa se permita accesul in sala. Evident, jurnalistii acreditati la Casa Alba au fost bagati in fata si au ocupat primele randuri, spre revolta colegilor de breasla mai putin norocosi, care au stat la coada.

Obama a inceput cu niste declaratii, dupa care a anuntat ca are o lista cu jurnalisti care sa ii puna intrebari, dar ii va alterna cu altii din sala, care nu sunt americani. A fost evident ca si-a luat masuri de siguranta, pentru ca intrebarile puse de acestia i-au ridicat mingea la fileu.

Marturisesc ca nu sunt un fan al lui Obama, departe de mine tot acel entuziasm in ceea ce-l priveste, vazut atat in randul presei, cat si al oamenilor obisnuiti, dar am considerat intotdeauna ca are o retorica buna, ca isi rosteste disursurile extrem de bine si, evident, acestea au efect asupra publicului.

Ei bine, am constatat ieri ca la intrebari are o viteza de reactie mai mica, sta si le gandeste, incepe fraze pe care nu le termina, mi s-a parut ca isi gasea greu cuvintele.

Asta la inceput, pentru ca mai apoi s-a relaxat si a inceput sa glumeasca cu presa. Cand a vazut ca jurnalistii sunt un public captiv - cei americani probabil ca ii trimisesera intrebarile dinainte, iar cei straini erau prea coplesiti ca ii pun o intrebare lui Obama - a inceput sa fie din ce in ce mai sigur pe el.

A subliniat mereu ca e new kid on the block, ca probabil de asta liderii mondiali nu au reiterat criticile la adresa Americii pentru a fi cauzat aceasta criza si pentru ca probabil si alte tari din Europa si Asia au avut banci care au facut prostii.

Toti jurnalistii vroiau sa fie alesi si, mai mult decat sa ridice mainile, ii si strigau presedintelui: take Asia... take Japan... take Romania. "Guys, we're not bidding here", a raspuns Obama.

Intrebat de un jurnalist chinez ce politica interna ar trebui sa aiba China in aceste momente de criza, Obama a vrut sa spuna ca nu este in masura el sa faca recomandari sau sa spuna asta, pentru ca el este presedintele SUA. Fara sa isi dea seama, a facut o gafa: "Sunt presedintele SUA, nu sunt presedintele Chinei, nu sunt presedintele... Japoniei, nu sunt presedintele niciunei alte tari de aici si responsabilitatea mea este pentru propriul popor", a spus el.

A cautat mult acea Japonie si tot nu i-a iesit. Probabil dupa ce il va vizita pe imparat va afla si el ca Japonia n-are presedinte. Nu stiu inca daca presa l-a taxat, dar in acel moment nu am vazut indignare.

Unul dintre momentele amuzante a fost raspunsul la o intrebare adresata de o jurnalista din India, care l-a intrebat cum a decurs intalnirea cu premierul tarii ei si cum i s-a parut premierul.

"Premierul dvs. este un om minunat", a spus Obama.

"Da, asa este", a intarit cu convingere tanara indiana.

"Ai vreo contributie la asta? Pentru ca pari foarte implicata", a glumit el, si toata sala a inceput sa rada.

"Nu, doar sunt foarte mandra de el", a fost raspunsul dezarmant al acesteia.

Mai tarziu am stat langa niste jurnalisti americani care comentau episodul si vorbeau cu superioritatea celor care stau toata ziua pe langa presedinte, ii comentau pe jurnalistii straini care ii multumeau lui Obama pentru a-i fi ales sa ii puna o intrebare. Americanii aveau superioritatea celor care sunt acreditati la Casa Alba, intrucat erau din acel grup, si ii ridiculizau pe ceilalti confrati pentru faptul de a fi fost impresionati de presedinte.

Recunosc ca si mie mi s-a parut un pic ciudat cand la sfarsitul conferintei de presa Obama a parasit sala in aplauzele jurnalistilor, ceea ce nu s-a intamplat la niciun lider care a avut intalniri cu presa la G20.

Citeste tot articolul si comenteaza pe blogul Anne-Mariei Blajan.