Fotografia-simbol a Marii Depresiuni economice din anii '30: o mama imigranta tine in brate un copil care isi ascunde fata in umarul ei. Katherine McIntosh avea patru ani cand a fost facuta fotografia, in 1936. La 72 de ani de la acel moment, Katherine marturiseste ca fotografia a adus multa rusine in famile, dar si determinare, scrie cnn.com.

"Am facut tot ce am putut pentru a fi sigura ca nu voi mai trai niciodata acele vremuri", declara McIntosh, care va implini 77 de ani samabata. "Am muncit cu totii din greu, am gasit slujbe bune si le-am mentinut. Cand am reusit sa cumparam o casa, am avut grija sa o pastram".

Fotografia alb-negru, cunoscuta sub numele "Mama imigranta", a fost realizata in februarie sau martie 1936 de Dorothea Lange si o prezinta pe Florence Owens Thompson, atunci in varsta de 32 de ani, alaturi de copii ei.

La acel moment, Thompson avea 7 copii care munceau pamantul alaturi de ea.

"A intrebat-o pe mama mea daca poate sa ii faca o poza...i-a spus ca numele ei nu va fi niciodata publicat...dar ca fotografia va ajuta oamenii sa inteleaga viata grea pe care o ducem", isi aminteste McIntosh.

"Asa ca mama mea a lasat-o sa faca poza, s-a gandit ca va ajuta si alti oameni".

A doua zi, poza a fost publicata intr-un ziar local, dar familia se mutase deja la o alta ferma.

"Oamenii mureau de foame, nu aveau ce manca"

"Poza arata oamenilor vremurile grele pe care le traiam. Oamenii mureau de foame pe campuri, nu era niciun pic de mancare. Ne-a fost rusine de poza...nu vroiam ca oamenii sa stie cine eram", spune ea.

Mama mea, spune Katherine, era o femeie foarte puternica, dar care stia sa se simta bine si iubea muzica.

"A fost coloana vertebrala a familiei noastre. Nu am avut niciodata prea mult, dar intotdeauna s-a asigurat ca avem ce pune pe masa. Cateodata, nu manca deloc, dar copiii ei au avut intotdeauna ce manca".

Nu a putut niciodata sa urmeze cursurile unei scoli. Copiii lucrau alaturi de parinti si se mutau cu ei, dupa cum gaseau de munca.

Nou-nascutii erau pusi in sacii de bumbac, iar mama lor ii muta pe masura ce culegea bumbacul. Copiii mai mari stateau in fata ei, pentru a putea fi supravegheati. "Strangeam bumbacul in gramezi, in fata ei, si mama venea sa-l stranga dupa noi si il punea in saci", explica McIntosh.

Obsesia pentru curatenie

Au locuit in corturi sau in masini. Copiii din regiune isi bateau joc de ei: "Ne spuneau: 'Mergeti acasa si faceti o baie', dar nu prea poti sa faci baie cand stai intr-o masina si nu ai unde sa te duci. Mergeam acasa si plangeam", spune ea.

Acum, Katherine McIntosh este femeie de serviciu in Modesto, California. Este mandra de viata pe care si-a construit-o - are un acoperis sub care sa doarma si a reusit sa aiba o slujba constanta in toti acesti ani.

Declara ca obsesia de a pastra curatenia provine din copilarie, cand incerca din toate puterile sa mentina curat cortul familiei. Atunci, aveau doua cerceafuri albe, pe care Katherine le spala in fiecare zi.

"Chiar si acum, cand e vorba de curatenie, vreau sa fiu sigura ca totul este impecabil. Nu pot sa suport mizeria".

Sfatul lui Katherine: Nu va intindeti mai mult decat plapuma

In prezent, cand analistii sustin ca ne confruntam cu cea mai mare criza de la Marea Depresiune, Katherine are un sfat simplu: daca este o lectie de invatat din acele vremuri, aceea este sa faci economii si sa nu te intinzi mai mult decat iti este plapuma.

"Oamenii traiesc de la un salariu la altul, chiar si cei care castiga bine. Faceti tot ce puteti pentru a va asigura ca acele vremuri nu se vor repeta. Alegeti acei oameni despre care credeti ca vor lua deciziile corecte pentru voi".

Mesajul lui Katherine pentru Barack Obama este la fel de simplu: "Gandeste-te la oamenii din clasa de mijloc".

Spune ca nu va uita niciodata lectia vietii mamei sale, care a murit la varsta de 80 de ani, in 1983. Pe mormantul sau scrie: "Mama imigranta: o legenda a fortei mamei americane".

"A fost extrem de exigenta, dar foarte iubitoare. A avut grija de noi toti", isi aminteste Katherine McIntosh.