Si anul acesta, ziua de 14 iulie a fost sarbatorita cu fast la Paris. Entuziasm popular si manifestari de patriotism, cam acestea sunt coordonatele zilei nationale in Franta. Sarbatoarea vine pe fondul tendintei tot mai vizibile a Parisului de a reveni in prim-planul politicii internationale. O revenire dupa chipul si asemanarea presedintelui Nicolas Sarkozy: ambitios, care isi propune sa faca multe, risca, este uneori cind prea liric, cind prea taios.

Odata cu venirea la putere a presedintelui Nicolas Sarkozy, Franta a inceput sa renunte la rolul sau anterior de actor solitar pe scena euroatlantica. In relatiile cu Statele Unite s-a renuntat la traditionala linie anti-americana, s-au reluat legaturile cu lumea araba, indeosebi la nivel economic, iar in timpul presedintiei europene Parisul isi doreste abordeze patru domenii sensibile: energia si mediul, imigratia, politica de aparare si agricultura. La toate acestea, trebuie adaugat ca Franta are in continuare o armata puternica si ca ramine pe locul trei in topul puterilor nucleare.

Planurile Frantei de revenire in prim-planul politicii internationale sunt parca facute dupa chipul si asemanarea atit de mediatizatului sau presedinte. Nicolas Sarkozy este extrem de ambitios, isi propune sa faca multe, risca, este uneori cind prea liric, cind prea taios. Ramine de vazut daca planurile sale vor fi duse la bun sfirsit.

Pina atunci, sa reamintim ca pe 10 iulie, in fata Parlamentului European, Sarkozy isi asuma implicit scoaterea din impas a Tratatului de la Lisabona, dupa nu-ul irlandez, reafirmindu-si astfel atasamentul pentru o "Europa puternica, o Europa exemplara, o Europa model". Sarkozy a anuntat ca se va duce in Irlanda pe 21 iulie si ca spera ca presedintia franceza a Uniunii sa gaseasca si o metoda de a-i convinge pe irlandezi privind necesitatea adoptarii Tratatului.

Franta, prin vocea presedintelui sau, si-a asumat de asemenea adoptarea diferitelor acorduri si reguli legislative, de la pactul despre imigratie la politica agricola si de aici la normele referitoare la energie si la climat. Iar acest lucru, spunea Sarkozy, necesita o depasire a fragmentarii, de aceea a cerut el Parlamentului European sa se angajeze ca in viitoarele sase luni sa fie adoptat "pachetul" despre energie si clima.

Sunt aceste planuri doar o modalitate de a reinvia vechea gloirefranceza, asa cum cred unii lideri de pe la Berlin si Bruxelles? Daca tinem cont ca pina acum fiecare tara care a detinut presedintia Uniunii Europene a facut mult mai putin decit si-a propus exista riscul ca si Franta sa pateasca la fel.

Intre timp, insa, Franta a punctat cel putin la capitolul imagine prin ducerea la bun sfirsit a unui plan mai vechi privind crearea unei uniuni a tarilor vecine Mediteranei. Astfel, pe 13 iulie, circa 40 de sefi de stat si de guvern au fost de acord cu crearea Uniunii pentru Mediterana. “Noi am avut un vis, acum Uniunea este o realitate”, afirma cu satisfactie presedintele Sarkozy. "Cred ca va fi un mare succes . Vom colabora pentru construirea unei relatii mai profunde cu tarile mediteraneene", spunea si inaltul reprezentant UE pentru Politica Externa, Javier Solana.

Planurile noii initiative sunt generoase: crearea unui Plan Solar Mediteranean pentru a reduce dependenta energetica si a obtine apa potabila; a unei retele de drumuri maritime care sa uneasca malurile Mediteranei; reluarea planului de decontaminare a Marii Mediterane; impulsionarea construirii si extinderii unei autostrazi maghrebiene si, in cele din urma, crearea unui mecanism regional de protectie civila.

Proiectele au insa nevoie de finantare, iar in acest moment este neclar de unde vor fi obtinute fondurile care cu siguranta ar trebui sa fie de miliarde de euro. Pe de alta parte, in ciuda sustinerii declarate din partea UE, nu toate tarile europene sustin noua Uniune pentru Mediterana.

UE avea deja lansat, din 1995, asa-numitul Proces de la Barcelona, care viza tocmai crearea unui parteneriat euro-mediteranean. "Procesul de la Barcelona are nevoie de o noua dinamica", spunea cancelarul german Angela Merkel, dind de inteles ca nu sustine integral noua initiativa. "Lumea nu va fi schimbata de aceasta reuniune de astazi", a declarat la rindul sau ministrul suedez de Externe Carl Bildt, chiar daca a sperat ca toata regiunea "va fi schimbata cu timpul de acest demers special". Suedia a propus in mai, impreuna cu Polonia, un proiect de parteneriat european cu tarile din estul Europei, pentru a incerca sa echilibreze initiativa franceza.

Chiar si Spania, un sustinator traditional al politicii mediteraneene a UE, i-a pus bete in roate lui Nicolas Sarkozy, aparind numele de "procesul de la Barcelona", care ramine in paranteza pentru noua "Uniune pentru Mediterana". Madridul a cerut, de asemenea, ca secretariatul UPM sa revina Barcelonei, care se afla in competitie cu Tunisia, Maroc si Malta.

Franta este acum in ipostaza de a apropia Uniunea Europeana de o zona vecina caracterizata de sub-dezvoltare si instabilitate politica. Este un proiect ambitios, dar dificil, atita timp cit UE trebuie sa-si gestioneze si numeroasele probleme interne dar si dificultatile extinderii spre est. Ramine de vazut daca Franta va reusi sa dea tonul in concertul european, ori va ramine la stadiul de prezenta vocala.