O responsabilitate primordiala a guvernelor este protejarea cetatenilor lor de amenintarile care le pun in pericol siguranta, libertatile, bunastarea sau stabilitatea institutiilor lor de guvernare. Din punct de vedere istoric, astfel de amenintari s-au concentrat pe cucerirea sau anexarea unui teritoriu si s-a materializat, mai ales, in cautarea de capabilitati si instrumente militare care ar permite garantarea suveranitatii nationale si descurajarea potentialilor agresori, potrivit unei analize El Pais.
Totusi, in ziua de astazi, multi dintre noi traim in societati democratice pluraliste, deschise, economic integrate si, prin urmare, expuse spre exterior. Acest mediu ne garanteaza prosperitatea, dar deschide noi cai de insecuritate. Terorismul, schimbarea climatica, fluxurile migratorii sau spatiul cibernetic pot - daca nu sunt gestionate in mod eficient - sa proiecteze asupra societatii, riscuri existentiale de aceeasi amploare ca si cele din vremurile trecute.
Dat fiind faptul ca noile amenintari la adresa securitatii au un caracter multidimensional care transcend ceea ce tine strict de domeniul militar, este logic ca necesita noi instrumente de actiune si strategii adaptate la caracterul noilor provocari. Noua strategie de securitate nationala aprobata de Guvern vinerea trecuta si care o actualizeaza pe cea anterioara datand din 2014, satisface pe deplin aceasta vocatie privind incadrarea riscurilor si amenintarilor carora Spania trebuie sa le faca fata, precum si stabilirii de planuri de actiune care vor ajuta la infruntarea lor.
Printre aceste noi provocari care afecteaza Spania in mod evident, strategia semnaleaza pericolele de fragmentare si slabire a proiectului european, in special din cauza Brexit-ului; amenintarile la adresa ordinii liberale internationale, cu accent deosebit pe riscurile protectionismului comercial - cu toate ca nu-l citeaza pe Trump, principalul sau responsabil - si polarizarea politica in societatile democratice - o maniera eleganta de a cita populismul fara a o face in mod expres.
Dar mai ales, principala noutate a strategiei este ca pentru prima oara ridica dezinformarea la primul nivel de risc pentru securitatea democratiei spaniole. Si o face incadrand-o in locul ce-i corespunde: nu intr-un comportament anecdotic specific activistilor cibernetici care actioneaza pe cont propriu, ci ca parte a unei doctrine militare care primeste numele de "razboi civil". Aceasta doctrina - elaborata in Rusia - cauta sa slabeasca democratiile interferand in procesele lor electorale si alimentandu-le conflictele interne, fie ele ideologice sau teritoriale, folosindu-se in acest scop de instrumente precum stirile false sau manipularea retelelor de socializare.
Un element esential al acestei doctrine de razboi hibrid este mascarea care face dificila atribuirea acestui nou tip de atacuri. Astfel ca, autoritatile spaniole, ca si cele europene, dar si aliatii din NATO, investesc tot mai multe resurse umane si materiale in a contracara acest tip de amenintari. Aceasta strategie de securitate nationala reprezinta primul pas, esential, pentru a lua la cunostinta despre importanta unei astfel de amenintari, dar si despre necesitatea unui raspuns coordonat, potrivit El Pais, citat de Rador.
