Cateodata noi, cei din Occident, uitam ca viziunea noastra despre lume nu este decat una dintre multele variante posibile. Colapsul negocierilor de la Berlin pentru constituirea coalitiei este departe de a fi o criza nationala. Dar este simptomatic. A venit vremea ca politicienii germani sa realizeze ce se afla in joc pentru tara lor si pentru restul lumii occidentale, se arata intr-un editorial Der Spiegel, citat de Rador.

Cateodata noi, cei din Occident, uitam ca viziunea noastra despre lume nu este decat una dintre multele variante posibile. Si ca nici felul in care intelegem noi drepturile omului, nici atasamentul nostru pentru democratia liberala nu sunt atractive pe intreg globul. Este superior din punct de vedere moral modul de viata occidental? Si, chiar de ar fi, este el cel mai constructiv si mai eficient mod de organizare a societatilor umane?

Noi cei din Vest tindem de asemenea sa interpretam istoria in asa fel incat noi sa iesim intr-o lumina pozitiva. N-au fost inevitabile numeroasele secole in care Europa si SUA s-au aflat in centrul evenimentelor globale? Nu s-au bazat ele pe Iluminism si Renastere, pe talentul nostru ingineresc, pe superioritatea noastra tehnologica? Nu s-au bazat ele pe stralucirea generala a geniului nostru? Dupa colapsul comunismului in 1989, Francis Fukuyama a scris "Sfarsitul Istoriei", formula prin care el desemna triumful valorilor occidentale. Curand, intreaga lume urma sa fie democratizata, parea clar care este ordinea politica victorioasa. Cat de absurda pare acea viziune despre lume acum, in noiembrie 2017.

Incepand cu septembrie 2001 Occidentul a facut o serie de pasi gresiti. Au avut loc interventiile fara rost din Irak, Afganistan si Libia. A existat criza economica din 2008 provocata de noi insine, care, in realitate, nu a fost o catastrofa globala, ci una transatlantica, intrucat China, Indonezia si India si-au continuat toate cresterea economica. Timp de mult prea multi ani noi le-am demonstrat cu claritate statelor non-democratice ca democratia s-ar putea sa nu mai fie de incredere si ca este mult prea fragila: ea instaleaza la putere conducatori incompetenti precum Donald Trump si duce la erori stupide precum Brexit. De multa vreme era clar ca democratia este lenta, dar acum este evident si ca ea duce la greseli groaznice. Ce tara s-ar mai uita la SUA de astazi ca la un exemplu? Ceea ce ne aduce la Germania, acel centru stabil al Europei.

Trebuie spus in primul rand ca criza guvernamentala, creata de esecul negocierilor pentru coalitie, nu este o criza a statului - cel putin nu inca. Un guvern interimar este instalat in functie, presedintele federal da dovada de prudenta, economia tarii e robusta, iar sistemul functioneaza asa cum ar trebui. Chiar si cancelarul - al carui entuziasm pentru comunicare politica este limitat, in cel mai bun caz, si ai carui 12 ani la conducere au adus tara acolo unde se afla acum - actioneaza cu atentie si maturitate. Pe de alta parte, social-democratii au respins de doua ori pripit - copilareste, chiar - ideea de a i se alatura lui Merkel intr-o coalitie.

In consecinta, noi alegeri cat mai grabnice sunt singurul lucru logic. Sa speram ca ele vor duce la un mandat clar de guvernare si la un mai acut sentiment de urgenta si responsabilitate la negocierile pentru coalitie ce vor urma.

Complacere in prosperitate

Acesta este de fapt cel mai tulburator lucru legat de modul in care Christian Lindner de la liber-democrati s-a retras din negocieri, de neincetatele bodoganeli ale conservatorilor bavarezi, de saptamanile de targuiala pe amanunte fara a se avea in vedere tabloul general. Necuviinta asta. Prioritatea acordata individului in fata binelui comun. Acest narcisism dezolant nascut din complacerea in prosperitate.

Adevarul este ca dominatia lumii de catre Europa si SUA nu a durat decat doua secole. Inainte de ele China era deja un lider economic. Iar istoria ascensiunii Vestului nu poate fi atribuita cu adevarat decat unei singure cauze. Acea ascensiune a fost ajutata pe parcurs de genocid si sclavie; colonialismul a permis Europei sa jefuiasca idei. In China s-au inventat tehnologiile productiei de fier si otel, cum tot acolo s-au inventat si banii de hartie, praful de pusca si busola.

In istoria omenirii cu greu se poate spune ca a mai existat vreo alta ascensiune atat de rapida - care in realitate este doar o revenire in forma - cum este cea a Chinei in ultimii 30 de ani. Tara a inceput demult sa finanteze alte state, fara a tine cont de chestiuni precum democratia si drepturile omului: vechiul "Consens de la Washington" [set de 10 masuri standard de reforma economica pentru tarile in curs de dezvoltare, conceput in 1989 de trezoreria SUA, FMI si Banca Mondiala - n.trad.] este inlocuit in prezent de "Consensul de la Beijing".

Modelul chinezesc ii fascineaza pe aceia care doresc sa-l cloneze, fiindca partidul pare atat de hotarat si inchis, in vreme ce societatea este atat de tanara, vivace si flamanda de start-up-uri. Societatile occidentale, pe de alta parte, imbatranesc. Multi cetateni isi vad salariile stagnand, in timp ce educatia, locuintele si asistenta de sanatate incep sa si-o permita din ce in ce mai putini. Vechea maxima conform careia cresterea PIB-ului s-ar traduce in prosperitate pentru toti este acum expusa ca fiind un fals.

Ideea ca democratia ar fi cumva un capat de drum al dezvoltarii era megalomana. Atat timp cat exista ceva de redistribuit, orice sistem va avea viata usoara. Insa in ultimii 11 ani libertatea a batut in retragere in intreaga lume. Din 195 de state numai 87 mai sunt inca libere, 59 sunt partial libere, iar 49 nu sunt deloc libere, conform ONG-ului Freedom House. Turcia si Rusia si-au intors spatele grupului democratiilor, in vreme ce Polonia si Ungaria par sa le urmeze, la o distanta deloc mare. SUA, intre timp, au naufragiat. Am putea spera ca acest lucru ar trebui sa fie suficient pentru a limpezi mintile la Berlin. Miza este, in definitiv, foarte mare.

editorial de Klaus Brinkbäumer, Der Spiegel

(preluare RADOR)