Acum in varsta, arhitectii ce au realizat arhitectura avangardista ce a readus la viata orasul Skopje dupa cutremurul din 1963 se plang de incalcarea drepturilor de autor dupa ce mult-laudatele lor creatii moderniste au inceput sa fie transformate in stilul antichitatii.

Skopje, supus unei actiuni radicale de renovare arhitectonica menita sa reinvie antichitateaFoto: Balkan Investigative Reporting Network

Slavko Brezoski era deja un arhitect cunoscut atunci cand orasul sau a fost transformat in moloz, intr-o dimineata de iulie a anului 1963 — un eveniment ce avea sa domine restul vietii sale profesionale.

Cutremurul ce a lovit cu putin mai mult de o jumatate de secol in urma capitala macedoneana Skopje, care facea pe atunci parte din fosta Iugoslavie, a dus la pierderea a peste o mie de vieti omenesti si a ras la pamant cam trei sferturi din cladirile orasului.

Una dintre putinele constructii ramase in picioare a fost un magazin universal cu acelasi nume ca orasul, proiectat de Brezoski in 1956 si construit in 1960 in piata centrala.

Cladirea de cinci etaje, din marmura alba si sticla, este una dintre lucrarile cele mai cunoscute ale lui Brezoski si reprezinta un exemplu al curentului modernist care cuprinsese fosta Iugoslavie si care a facut ca, dupa cutremur, Skopje sa fie reconstruit intr-un stil futurist nemaiintalnit in intreaga regiune.

Astazi, insa, cladirea, care mai tarziu a devenit Galeria Municipala, este de nerecunoscut.

Este una dintre zecile de cladiri ascunse sau pe cale de a fi ascunse in spatele unor fatade neoclasice si colonade goale pe dinauntru, intr-o actiune radicala de renovare a orasului, intitulata Skopje 2014, menita sa reinvie antichitatea si sa stimuleze un simt al identitatii nationale pe baza mostenirii lui Alexandru cel Mare, pe care Macedonia si-o revendica.

Pe Brezoski, acum in varsta de 94 de ani, il doare sa vada ce s-a ales de munca lui, lucru cu atat mai grav cu cat, spune el, nu si-a dat niciodata acordul.

Restul articolului este disponibil aici.

Acest articol a fost scris de Bojan Blazhevski in cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul ERSTE Foundation si al Open Society Foundations, in cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network