Francois Fillon, invingatorul in alegerile primare ale dreptei franceze, a fost mult timp cantonat in rolul de locotenent al lui Philippe Seguin, iar apoi al lui Nicolas Sarkozy, dupa care a obtinut, in sfarsit, prima pozitie si vizeaza fotoliul de la Palatul Elysee, scrie AFP intr-un portret al fostului premier francez, citat de News.ro. "Fillon este un Sarkozy prezidentiabil", declara pentru AFP, in urma cu cateva zile, un sarkozist. El nu are probleme cu justitia, nu are derapaje verbale, are o gestica mai asezata. Prin programul sau "radical", fostul premier intruneste calitatile necesare sa placa unei drepte "decomplexate" si avide sa conserve sarkozismul, dar nu si pe Sarkozy.
Atat in fata fostului presedinte, care l-a coborat la rangul de "colaborator", dar care a fost nevoit sa se rezume sa-l tina la Matignon timp de cinci ani, cat si in fata presei si unor realizatori de sondaje care pariau cu totii, in urma cu doar cateva saptamani, pe infrangerea sa, Francois Fillon, in varsta de 62 de ani, s-a emancipat in sfarsit.
Numerosi sustinatori ai acestui barbat discret si ambitios, constant si "de neenervat", au dorit cu disperare sa traiasca acest moment. La inceputul lui 2016, el ii indemna in mod public sa "dea bice cailor".
Etichete precum "Curaj, Fillon" si "Mr Nobody" i-au fost aplicate politicianului originar din departamentul Sarthe (vest), un fiu de notar si un pasionat de automobile sportive, mult asteptat dupa retragerea de pe scena politica, in 2001, a mentorului sau Philippe Seguin (1943-2010).
Cel care ar fi fost "un bun ministru al Apararii daca nu ar fi fost un balladurian" in 1995 (Jacques Chirac), care si-a afisat ranchiuna dupa ce a fost indepartat din Guvern in 2005 ("De la Chirac nu vom retine nimic, in afara de reformele mele"), care a actionat din plin in favoarea victoriei lui Nicolas Sarkozy in 2007, dupa care i-a indurat "hiperpresedintia" timp de cinci ani a facut mult timp figura de victima idealista.
Ultimul episod din aceasta serie este infrangerea pe care a suferit-o la sfarsitullui 2012, in conditii foarte controversate, in fata lui Jean-Francois Cope, in alegerile interne pentru presedintia UMP.
Insa, mergand pana la a crea o sciziune in cadrul grupului parlamentar (efemerul "R-UMP") si mai ales obtinand ca pret al pacii garantia organizarii unor alegeri primare, fostul premier nu s-a lasat invins si de aceasta data.
- A promis ca "va ateriza in 6 luni la Elysee"
Fillon nu a ezitat sa infiga prima banderila din campanie, atacandu-l pe Nicolas Sarkozy din fieful sau din Sarthe. "Cine isi imagina ca generalul de Gaulle va fi luat la bani marunti?", i-a reprosat el.
Succesul celor doua carti pe care le-a publicat in campanie ("Faire" si "Vaincre le totalitarisme islamique", Albin Michel), prestatii remarcate in emisiuni si dezbateri televizate, dar si o erodare lenta a lui Juppe au facut restul.
Lui Fillon, casatorit cu o franco-galeza aproape necunoscuta si tatal a cinci copii, nu i-a placut totusi niciodata lumina reflectoarelor.
Fiul unui notar si al unei istorice, cel mai mare dintre cei patru baieti, Francois Fillon s-a nascut pe 4 martie 1954.
In 1976, Joel Le Theule, deputat-primar al Sable-sur-Sarthe, ii propune tanarului absolvent de drept public sa fie asistentul sau parlamentar.
Le Theule devine ministru. La moartea sa, in 1980, Fillon ii succeda la Sable, iar apoi devine, in 1981, cel mai tanar membru al Adunarii Nationale, unde va fi reales constant, dupa care se refugiaza intr-o circumscriptie pariziana, in 2007.
In 1993, el intra in Guvern si devine ministrul Invatamantului Superior. In pofida sustinerii lui Edouard Balladur, el face parte din toate guvernele de dreapta, incepand din 1995 si pana in 2005, in care detine portofolii ce merg de la Tehnologia Informatiei si pana la Educatia Nationala.
Un politician fin dupa unii, el este un oportunist dupa altii.
Mult timp adeptul gaullismului social, el prezinta de-acum programul cel mai liberal, chiar thatcherian.
Fillon se amuza de aceasta eticheta care i se atribuie "asa cum se pictau, in Evul Mediu, cruci pe usile leprosilor".
Jura ca are doar o obsesie - "suveranitatea nationala" si locul ei pe scena mondiala, care-l impinge sa ridice tonul catre Statele Unite si sa promoveze o apropiere de Rusia.
De el tine, de-acum, sa imbrace hainele de numarul unu. El le-a promis sustinatorilor sai, vineri, la Palatul Congreselor de la Paris, ca invingatorul in alegerile primare va ateriza "in sase luni la Elysee".
2
1
