Politica externa a presedintelui ales al Statelor Unite Donald Trump are toate aparentele unui mare salt in necunoscut, in conditiile in care toate declaratiile facute de excentricul miliardar in campanie sunt neclare, brutale si contradictorii, scrie AFP.

Donald Trump, ciufulit de Jimmy FallonFoto: Captura YouTube

"Vreau sa fiu imprevizibil", a declarat cel care va fi al 45-lea comandat sef al primei puteri mondiale, in cadrul unicului sau discurs care a avut ca subiect politica externa, in aprilie.

Secretarul de Stat John Kerry a promis o tranzitie lina. Dar expertii il apropie pe Donald Trump, total novice in politica, de curentul izolationist, unul dintre cele doua cicluri ale politicii externe a Americii din secolul al XIX-lea. Hillary Clinton ar fi fost, probabil, un presedinte mai interventionist pe scena internationala.

Sub presedintia lui Trump, "SUA ar putea iesi din rolul lor de lider al ordinii internationale", se temea, inainte de alegeri, cercetatorul Thomas Wright de la Brookings. Daca aceasta "ordine se prabuseste, nimeni nu stie cum se va sfarsi si atunci conditiile ar putea fi reunite pentru un razboi major", scria luni acesta.

Pentru Donald Trump, SUA nu mai poate fi jandarmul lumii si trebuie sa isi reduca ajutorul international.

In cele 16 luni de campanie, candidatul republican a promis sa procedeze exact invers decat presedintele Barack Obama: reconcilierea cu Rusia presedintelui Vladimir Putin, trimiterea a zeci de mii de soldati in Siria si in Irak pentru a distruge gruparea Stat Islamic (SI), razboi comercial cu China, punerea in discutie a principiilor NATO si a acordurilor internationale asupra climatului, a liberului schimb si a dosarului nuclear iranian.

Reconcilierea cu Moscova

Donald Trump a laudat in mai multe randuri calitatile de "lider" ale lui Vladimir Putin, a caror lipsa le-a acuzat la Barack Obama.

Putin, care l-a calificat pe Trump drept un "om stralucit si plin de talent", a fost primul care l-a felicitat, miercuri, exprimandu-si speranta in relatii mai bune intre cele doua super-puteri.

La randul sau, viitorul presedinte al Statelor Unite a declarat in mai multe randuri ca ar fi "bine" sa existe o "foarte buna relatie" cu seful Kremlinului. Dar fara a detalia niciodata maniera in care vede reconcilierea dintre Washington si Moscova.

Ar putea prefigura acest dezghet ruso-american o cooperare in Siria impotriva Statului Islamic? Candidatul Trump nu s-a pronuntat niciodata asupra subiectului dar a apreciat in octombrie 2015 ca primele lovituri aeriene ale Rusiei in siria sunt "pozitive".

KO pentru Statul Islamic

Trump nu a fost nici aici foarte clar. In septembrie 2015, privilegia "asteptarea", sugerand ca regimul presedintelui sirian Bashar al-Assad si jihadistii se omoara unii pe altii.

Dar, in martie, s-a angajat brusc sa faca "KO" gruparea jihadista prin trimiterea a "20.000 - 30.000" de soldati americani in Siria si in Irak. Luna trecuta, l-a pus la punct pe vicepresedintele sau Mike Pence care cerea lovituri aeriene impotriva Damascului.

China, "dusmanul" Americii

In campanie, Donald Trump a acuzat adeseori China, "dusmanul" Americii, ca "fura" locuri de munca din tara sa, ca manipuleaza moneda nationala si a amenintat cu un razboi comercial impotriva celei de-a doua puteri economice mondiale. Dar in urma testului nuclear efectuat de Coree ade Nord in ianuarie, el a cerut Beijingului sa faca presiuni asupra aliatului sau comunist. In lipsa acestor presiuni, "vom face foarte dificile schimburile comerciale cu China", a amenintat el.

NATO, "invechit"

Cel care va fi investit in 20 ianuarie 2017 ca presedinte al SUA a provocat in primavara consternare pe celalalt mal al Atlanticului, cand a afirmat ca NATO este "invechit" si a avertizat ca implicarea Washingtonului alaturi de aliatii europeni in cazul unei agresiuni rusesti depinde de contributiile financiare europene.

A lansat aceleasi amenintari in cazul aliantelor militare istorice ale SUA cu Japonia si Coreea de Sud.

Incalzirea globala, o "farsa"

Pentru candidatul Trump, incalzirea climatica nu este decat o "farsa", evocand chiar anularea acordului de la Paris.

In numele protectionismului, a luat in vizor acordul de liber schimb dintre SUA, Mexic si Canada (Alena, 1994) si parteneriatul transpacific (TPP, 2015) dintre Washington si 11 tari din Asia-Pacific.