Esecul negocierilor cu Canada pentru un tratat istoric de liber schimb pune UE intr-o pozitie dificila. Din cauza opozitiei unei regiuni din Belgia, prestigiul de jucator international al Uniunii sufera o lovitura dura. E al patrulea esec din acest an, un an al crizelor pentru constructia europeana: acordul CETA, referendumul esuat din Olanda privind acordul de asociere cu Ucraina, prestatia din campania Brexit, criza refugiatilor si impotmolirea negocierilor cu SUA pentru TTIP.
"Mi se pare evident ca Uniunea Europeana nu este capabila acum sa aiba un acord international, nici macar cu o tara care are valori atat de europene precum Canada, nici macar cu o tara atat de politicoasa si rabdatoare", a declarat ministrul canadian al Comertului, Chrystia Freeland, dupa o runda de negocieri esuate intre UE, Canada si Guvernul regiunii belgiene Valonia. Pare o declaratie normala in procesul de negociere, cand sunt permise si astfel de lovituri sub centura. Dar ea arata destul de exact perceptia pe care o are comunitatea internationala despre UE in acest moment.
O Uniune Europeana care, la nivel declarativ, nu se multumeste doar cu o politica externa comuna, oricat de nefunctionala pare in acest moment, ci vrea si o politica de aparare comuna.
1. Acordul cu Canada
Acordul comercial cu Canada, care ar elimina mai multe bariere tarifare si netarifare, era esential pentru UE din doua motive: ar fi putut contribui la o crestere economica mai sustinuta pe continent si ar fi demonstrat capacitatea Uniunii de a gestiona astfel de acorduri extrem de laborioase.
UE a avut de infruntat atat presiunea unor grupuri de consumatori si producatori europeni, cat si a doua tari si o regiune. Acordul CETA a fost mai putin controversat decat acordul cu SUA (TTIP), asa ca Bruxelles-ul a avut o sarcina mai usoara in relatia cu gruparile interne care se impotriveau. In ce priveste opozitia Romaniei si a Bulgariei, ea a avut legatura nu cu acordul in sine, ci cu dorinta Canadei de a mentine vizele, in ciuda promisiunilor ca le va ridica. In cele din urma, Romania, Bulgaria si Canada au ajuns la un acord, si aceasta piedica a disparut.
A ramas insa buturuga mica, regiunea Valonia din Belgia, populata cu vorbitori de limba franceza si cu prerogative majore in ce priveste politica comerciala comuna. Sub presiunea fermierilor, guvernul si parlamentul regiunii au refuzat sa consimta la semnarea acordului, blocand astfel si pozitia Belgiei. Asa se face ca, trei zile inainte de summitul istoric la care s-ar fi parafat acordul, acesta pare distrus. Totul din cauza unei regiuni cu putin peste 3 milioane de locuitori, raportat la o populatie totala a UE de peste 500 milioane de locuitori.
2. Acordul cu SUA - TTIP
Ar fi fost cel mai mare acord comercial din istorie, intre doua economii aproape egale: in 2014, Uniunea Europeana avea un produs intern brut de 13.931 miliarde de euro, iar Statele Unite 13.112 miliarde de euro.
Un studiu comandat de Comisia Europeana arata ca TTIP ar fi urmat sa aduca UE un plus de 0,5% pe an la produsul intern brut.
Initial, se spera ca acest acord sa poate fi semnat inainte de finalul mandatului presedintelui american Barack Obama, la inceputul anului viitor.
De la inceputului anului, insa, problemele s-au multiplicat si s-a ajuns la o impotmolire a negocierilor, pentru ca la finalul verii Franta sa ceara oficial stoparea discutiilor. Parisul acuza un dezechilibru al negocierilor in favoarea SUA. Nici vicecancelarul german Sigmar Gabriel nu s-a sfiit sa critice proiectul de acord, anuntand esecul "de facto" al negocierilor, pe care insa nimeni nu vrea sa il recunoasca.
Si aici, principalele temeri ale europenilor sunt legate de mediu, organisme modificate genetic, dar si recurgerea la curtile de arbitraj de catre investitorii americani.
La inceputul lui octombrie, UE si SUA au anuntat ca vor continua negocierile indiferent de rezultatul alegerilor din SUA, in incercarea de a obtine progrese semnificative inainte de plecarea lui Barack Obama de la Casa Alba.
3. Acordul de asociere cu Ucraina
Cu doar cateva luni inainte de Brexit, olandezii votau pentru respingerea Acordului de asociere dintre UE si Ucraina. La plebiscit au participat doar 32% dintre alegatori, dar peste 60% dintre ei au respins acordul.
Rezultatul referendumului, organizat la initiativa miscarilor eurosceptice, nu a avut un caracter constrangator, dar in urma rezultatului Olanda a ramas singura tara care nu a ratificat inca acordul de asociere cu Ucraina.
Imediat dupa acest rezultat, au aparut petitii care au cerut ca si acordurile comerciale cu SUA, TTIP, sau cel cu Canada, CETA, sa fie supuse aprobarii prin referendum de catre alegatorii olandezi.
4. Brexitul
A fost esecul major al proiectului Uniunii Europene. Alegatorii din Marea Britanie, unul dintre stalpii economici si militari ai continentului, au votat la jumatatea anului pentru parasirea blocului comunitari, exasperati de problemele generate de migratie si de valul de reglementari care veneau dinspre Bruxelles, toate acestea exacerbate de condeiul puternicelor tabloide din Regat.
La inceputul anului, insa, presedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, criticat in Marea Britanie pentru aplecarea pe care ar avea-o pentru degustarea de alcool inainte si in timpul intalnirilor oficiale, se declara "destul de increzator" ca Londra nu va parasi UE.
A urmat votul de la finalul lunii iunie, cand 51,9% dintre britanici au votat pentru iesirea din Uniunea Europeana si doar 48,1% pentru ramanerea in blocul comunitar. Concret, 17,4 milioane de persoane au spus LEAVE si 16,1 de milioane au votat REMAIN.
Votul a fost urmat doar de demisia premierului britanic David Cameron. La nivelul Bruxellesului, nu a existat nicio asumare de responsabilitate si nicio demisie.
Nici dupa votul britanicilor cele 27 de state care vor ramane in UE nu au reusit sa gaseasca un ton comun. In timp ce Franta a facut presiuni puternice pentru o negociere dura a conditiilor Brexitului, Germania a parut sa tempereze jocul, ingrijorata de puternica prezenta a industriei auto germane in insula.
5. Criza refugiatilor
Anul 2015 a marcat cel mai puternic flux migratoriu cu care s-a confruntat Uniunea Europeana dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Doar in Germania au ajuns oficial un milion de de oameni, dupa semnalul de deschidere fata de refugiati pe care l-a dat cancelarul Angela Merkel.
Reactiile restului continentului nu au fost insa la fel de exuberante si s-a ajuns rapid la constructia de garduri ghimpate la granitele dintre diferite tari, dupa semnalul dat de Ungaria, dar adoptat si de Austria. Garduri de sarma ghimpata au aparut si in nordul continentului, in Scandinavia.
Mii de oameni si-au gasit moartea in Marea Mediterana, in incercarea de a ajunge din Turcia in Europa. Cifra exacta nu se cunoaste. Curentele populiste din tarile occidentale au cunoscut un puternic avans in sondaje, dupa ce au pedalat pe problemele pe care le vor provoca migrantii si au exacerbat temerile legate de pierderea identitatii europene.
In fata nemultumirii tot mai mari a europenilor, s-a ajuns la suspendarea partiala a functionarii spatiului Schengen.
De-abia in primavara acestui an UE a reusit sa ajunga la un acord cu Turcia pentru a limita numarul migrantilor care ajung pe batranul continent, in schimbul unor concesii politice si a unor ajutoare financiare.
Turcia a acuzat in repetate randuri ca Europa nu isi respecta angajamentele - printre care si ridicarea vizelor - dar a precizat ca va continua sa aplice prevederile acordului.
16
6
