Politico propune o analiza a declinului influentei Germaniei in UE - si a cancelarului Angela Merkel - si a Partidului Popular European, in contextul recentelor crize ce au impartit scena politica europeana. Acestea sunt vremuri grele pentru un lider ce exceleaza in atingerea consensurilor: Merkel subliniaza cu fiecare ocazie faptul ca problema refugiatilor este o problema Europeana, ce necesita un raspuns European, insa momentan ii lipsesc partenerii puternici pentru a atinge un compomis, scrie Politico.eu.

​Influenta Germaniei in Europa paleste, in ciuda puterii sale economice si a onorurilor adunate de Angela Merkel, iar dovada declinului influentei poate fi surprinsa in schimbarea perspectivei Partidului Popular European (PPE).

In general, liderii crestini democrati ai PPE-ului se adunau in Bruxelles cu cateva ore inainte de Summiturile Uniunii Europene pentru a decide ce hotarari sa impuna pentru celelalte guverne europene. Cu toate acestea, la ultimul summit, acest lucru nu s-a mai intamplat, deoarece grupul de centru dreapta – inclusiv Germania – isi pierde influenta.

Iata 5 motive pentru care acest lucru se intampla:

Votantii parasesc centrul

Ultima intalnire PPE, inaintea adunarii Consiliului European din decembrie, nu a reprezentat o risipa de timp pentru reporteri. Acestia au putut auzi de la consilierii lui Nicolas Sarkozy planurile de a-l aduce la putere, sau despre problemele conservatorilor spanioli legate de sansa lui Mariano Rajoy de a supravietui alegerilor generale, sau sa asiste la apararea strategiei pentru refugiati de catre Comisia Europeana.

Insa nivelul la care PPE a fost influentat de o serie rezultate electorale slabe in 2015 era evident.

Grecii au ales alternativa de extrema dreapta si nu Noua Democratie a lui Antonis Samaras, portughezii l-au pedepsit pe Pedro Passos Coelho – si pe aliatii Partidului Popular - pentru masurile de austeritate impuse, dupa alegerile din Finlanda Alexander Stubb – loial PPEului – a fost retrogradat si numit ministru al finantelor, iar polonezii au respins coalitia dintre Partidul Popular Polonez si Platforma Civica ( membru PPE). La cateva zile dupa summit, in alegerile din Spania, Partidul Popular al lui Rajoy pierde majoritatea.

Astfel singurul sef de guvern – al unei tari influente - din familia PPE-ului ramane Angela Merkel. Partenerii sai ideologici dispar, asemenea si sustinerea politicilor ei.

Apar noi aliante

Asumand, desigur, ca inca exista dorinta pentru o politica europeana comuna sau pentru a sustine pozitia cancelarului, ce este din ce in ce mai chestionata. La intalnirea PPE din decembrie, Merkel si Victor Orban au prezentat argumente contradictorii in dezbaterea pe problema refugiatilor, singura influenta asupra dezbaterilor ramanand in mainile Endei Kenny Taoiseach (prim-ministru) al Irlandei.

Desi blocul european a prezentat o declaratie comuna cu privire la subiectul refugiatilor, Merkel si Orban au ramas diametral opusi in perspective, Orban si aliatii sai respingand insistentele lui Merkel si a Presedintelui Comisiei, Jean Claude Juncker, de a gasi o solutie comuna.

In aceasta criza – spre deosebire de provocarile economice ce au dominat agenda UE in ultimii ani – aliantele regionale, si nu loialitatile partizane, se dovedesc a fi decisive. Fluxul de refugiati a dus la consolidarea Grupului de la Visegrad, adunand laolalta national-conservatorii Poloniei, pe stangistul slovac Robert Fico, social-democratul ceh Buhuslav Sobotka, si pe Viktor Orban.

Desi Bruxelles-ul are masurile legale de a raspunde cand, de exemplu, un stat membru nu se supune directivelor UE degraba, acesta se gaseste neputincios in fata politicilor ce contesta credintele de baza ale Uniunii, precum viziunea asupra „democratiei iliberale” a lui Viktor Orban, ce este preluata de Partidul Lege si Dreptate polonez.

Comisia, ca raspuns fata de reformele Poloniei in ceea ce priveste Curtea Constitutionala si media, a lansat un „mecanism al domniei legii”, insa aceasta reactie risca sa se alinieze perfect cu argumentul Varsoviei cum ca UE ar fi o alianta de neputiinciosi de stanga, sub conducerea Germaniei.

Institutii independente

Daca aliantele politice conventionale in Europa au fost diluate, Germania suportand costul cel mai mare in acest sens, evolutia Comisiei Europene si a Parlamentului sub conducerea lui Junker si Martin Schulz a marit independenta institutiilor ( fata de Berlin si Paris).

Telul lui Junker pentru o Comisie „mult mai politizata” nelinisteste guvernul german, ce a adresat o scrisoare catre membrii Parlamentului European inainte de Craciun sustinand incapacitatea Comisiei de a juca in acelasi timp rolul de actor politic si de gardian impartial al Tratatelor Europene.

Prioritatea parlamentului, sub conducerea lui Schulz, este de a cauta sustinere pentru programul Comisiei, chiar si in fata rezistentei ridicata de capitalele statelor membre. Fara a incalca tratatele, Comisia Europeana a fost transformata intr-un guvern controlat de un Parlament dominat de o „mare coalitie” a Social si Crestin Democratilor.

Aceasta declaratie de independenta reprezinta fructul instinctelor politice si expertizei legale a doi germani: Klaus Welle, secretarul general al Parlamentului European, ce a sustinut ideea de Spitzenkandidaten („principalul candidat”) in ultimele alegeri Europene; si Martin Selmayr, seful staff-ului lui Juncker.

Eurocratii loiali Bruxellesului

Acesti germani nu se supun ordinelor venite de la Berlin. Selmayr a fost atacat deschis de Wolfgang Schauble anul trecut, pentru ceea ce ministrul de finante german vedea drept o interferenta in negocierile datoriei Greciei. Schauble, ce se afla sub presiunea de a accepta al treilea program de bailout pentru Grecia ( finantat de Berlin), a declarat ca seful stafului lui Junckers si-a depasit atributiile.

Instinctele lui Selmayr sunt departe de a fi infailibile: in decembrie acesta a publicat o serie de date legate de o scadere semnificativa a imigratiei ilegale in Europa, aparent pentru a pune operatiunea Turco-Europeana intr-o lumina mai buna, insa numerele folosite de acesta nu reflectau realitatea.

Totusi, incidentul a demonstrat, dincolo de orice indoiala, unde sta loialitatea germanilor ce lucreaza pentru UE: nu cu Berlinul, ci cu Bruxelles.

Singura la varf

Acestea sunt vremuri grele pentru un lider ce exceleaza in atingerea consensurilor: Merkel subliniaza cu fiecare ocazie faptul ca problema refugiatilor este o problema Europeana, ce necesita un raspuns European, insa momentan ii lipsesc partenerii puternici pentru a atinge un compomis.

Pozitia de lider neoficial al Europei nefiindu-i contestata - facand abstractie de ambitiile aparente ale prim-ministrului italian Matteo Renzi de a-si aroga acest titlu -, Merkel duce lipsa unor interlocutori de nivel inalt: Francois Hollande nu este popular, Rajoy se prea poate sa-si fi pierdut postul deja, iar David Cameron are propria lui agenda cand vine vorba de UE si problema imigrantilor.

Incapacitatea conducerii a devenit din ce in ce mai evidenta, cu fiecare summit UE pe tema refugiatilor din ultima parte a anului 2015.

Evolutia Statului Islamic, atacurile teroriste de la Paris, razboiul continuu din Siria, atacurile din noaptea de revelion din Cologne: toate acestea sunt legate, nimic nu poate fi impartit in puncte gestionabile. Si fara cineva care sa o ajute pentru a face fata acestui val de crize, Merkel risca sa suporte consecintele singura.