Mușamalizare a presei, tentativă de minciună a poliției, eșec al aparatului de securitate, corectitudine politică dusă la extrem - România dezbate furibund evenimentele de la Köln. Fapte vs. impresii.
„O dimensiune cu totul nouă a criminalității”
Conform Asociației Criminaliștilor Germani, incidentele de la Köln se înscriu într-o metodă cunoscută de poliție de multă vreme. Președintele Asociației, Andre Schulz, a declarat pentru ziarul Handelsblatt că „așa numita metodă Antanzen, practicată deseori de infractori cu proveniență din Afric de Nord sau spațiul balcanic, este atribuită crimei organizate și nu reprezintă o noutate în domeniul combaterii criminalității”.
Scopul infractorilor este să distragă atenția victimelor și a le fura obiecte de valoare precum telefoane mobile, tablete și portofele. Aceștia nu se rezumă însă numai la furturi de genul acesta, ci comit și jafuri, spargeri de locuințe sau de mașini.
Pe rețelele de socializare se face comparația cu Oktoberfest, unde au loc, de asemenea, multe agresiuni sexuale și furturi. Paralela nu stă însă în picioare pentru că, anul trecut, de exemplu, au existat 20 de plângeri înregistrate la poliția bavareză pentru agresiuni sexuale pe durata unui eveniment de două săptămâni. În 2015, la Oktoberfest au existat 404 furturi. (sursa: Die Zeit)
Concluzia: un număr atât de mare de plângeri pentru agresiuni sexuale într-un timp atât de scurt reprezintă, într-adevăr, o nouă dimensiune cantitativă a unui fenomen cunoscut și răspândit ca modus operandi.
„Poliția a încercat să ascundă faptele și originea agresorilor”
În dimineața zilei de 1 ianuarie, poliția din Köln a emis un comunicat de presă în care a relatat că noaptea de Revelion a fost „în majoritate relaxată”. În documentul respectiv este menționată evacuarea persoanelor de pe platoul dintre Gara Centrală și Dom din cauza artificiilor lansate în mijlocul mulțimii.
Primele informații despre agresiunile sexuale au ajuns la poliția din Köln în jurul orei 01:00. Întreaga dimensiune a agresiunilor a devenit cunoscută însă abia în cursul zilei de 1 ianuarie, când victimele au depus plângere la poliție, a declarat directorul poliției municipale, Michael Temme.
Președintele prezidiului poliției, Wolfgang Albers, a declarat ulterior că evaluare poliției din dimineața de 1 ianuarie a fost greșită și a prezentat scuze la presiunea opiniei publice. În aceeași zi, după plângerile depuse, poliția a instituit o comisie specială de anchetă.
Pe 2 ianuarie, într-un comunicat oficial, poliția a dezvăluit „aspectul nordafrican” al agresorilor pe baza declarațiilor de la victime. Primele informații despre originea infractorilor au apărut, așadar, oficial la nici 48 de ore. (sursa: FAZ, Die Zeit)
Concluzia: Evaluarea poliției din dimineața zilei de 1 ianuarie a fost într-adevăr greșită, dar privită prin prisma unor informații de care toată lumea a dispus abia ulterior acelui moment. Iar termenul de 48 de ore în care a fost comunicată originea agresorilor este neobișnuit de scurt pentru poliția germană.
„Presa a încercat să mușamalizeze problema din corectitudine politică”
Pe 1 ianuarie, la ora 14:49, RP Online scria despre evacuarea platoului din Köln din cauza artificiilor trase în mulțime. În aceeași zi, presa locală precum Kölnische Rundschau, Express sau Radio Köln relata despre agresiunile sexuale pe baza informațiilor de atunci.
Pe 2 ianuarie, Kölner Stadtanzeiger, Süddeutsche Zeitung și RTL începeau relatările despre agresiunile din Köln. Alte instituții de presă supraregionale au intrat în subiect pe 4 ianuarie, moment la care a devenit cunoscută dimensiunea cantitativă a agresiunilor, după o conferință de presă a poliției din Köln.
Pe 4 ianuarie, postul public ARD prezenta în jurnalul de la ora 20:00, cel mai urmărit la nivel național, cazul și specifica și direct originrea agresorilor. În ziua de 4 ianuarie, postul public de televiziune ZDF nu a avut informația în jurnalul de la ora 19:00. După critici masive, redactorul-șef adjunct Elmar Theveßen a recunoscut greșeala, a prezentat scuze și a motivat cu dorința de a „avea timp pentru interviuri de completare”.
Codul presei germane prevede că „la relatarea despre infracțiuni, apartenența la o grupare etnică, religioasă sau alte minorități a suspecților sau făptașilor este numită doar atunci când există o motivație legată de înțelegerea fenomenului relatat”. (sursa: FAZ, Die Zeit, Die Welt)
Concluzia: Nu există dovezi că presa a încercat să mușamalizeze nici subiectul, nici originea agresorilor. De regulă, presa germană este mult mai precaută și așteaptă confirmare oficială a unor fenomene înainte să le prezinte. În acest caz, numirea originii agresorilor este justificată prin prevederile din Codul Presei. Atitudinea mai rezervată sau nu a fiecărei instituții este dată de următoarea dilemă: Clar nu e bine ca publicul să trăiască cu impresia că i se ascunde un adevăr incomod, dar la fel de clar nu e bine să se aplice o ștampilă asupra unui întreg grup de persoane pe baza apartenenței la o etnie. Rămâne însă un semn de întrebare legitim legat de prioritizarea acestui subiect pe agenda editorială a unei părți din presă.
Citește mai departe pe EurActiv.ro despre intervenția poliției.
5
55
