Zvonko Sundov, doctor in filozofie, si-a primit ultimul salariu acum 24 de ani. Totusi, barbatul de 63 de ani insista sa plateasca pentru ambele cafele. Anii petrecuti in calitate de probabil cea mai educata persoana fara adapost din Croatia nu l-au infrant.
“Realitatea este o capcana pentru orice ganditor”, spune el.
In 1991, Sundov a fost concediat de la scoala de Electrotehnica din Zagreb. A castigat in justitie procese impotriva acestei decizii, atat la Zagreb, cat si la Strasbourg, dar nu s-a intors niciodata la catedra, pentru ca postul lui nu mai exista. Disciplina pe care o preda era marxismul.
In Iugoslavia socialista, marxismul era o materie obligatorie in invatamantul secundar si superior. Apoi, in 1989, a venit caderea Zidului Berlinului si colapsul comunismului, iar politologul american Francis Fukuyama a proclamat, in faimosul sau eseu Sfarsitul istoriei, victoria eterna a democratiei liberale si a capitalismului.
Sute de profesori de liceu si universitari care predau marxismul au ramas fara slujbe. in timpul marii tranzitii, au fost etichetati cu dispret drept mesagerii totalitarismului, care nu-si au locul intr-o societate democratica.
Acum, insa, peisajul politic al Europei se schimba: miscarile de stanga castiga teren in contextul crizei economice internationale. La inceputul lui 2015, Europa s-a ales cu primul sau guvern compus din stangisti radicali de la Sfarsitul istoriei incoace, odata cu victoria gruparii grecesti Syriza, o miscare politica ce a evoluat din Partidul Comunist.
In Spania, Podemos, o miscare apropiata de Syriza, a aparut de nicaieri si s-a consacrat ca a treia forta politica a natiunii. Partidul Die Linke din Germania a preluat puterea, anul trecut, in landul Turingia, cu o platforma socialist-democratica si un candidat principal care a folosit in campanie un mare bust rosu al lui Karl Marx. in Marea Britanie, noul lider al Partidului Laburist, Jeremy Corbyn, a spus ca Marx este o “figura fascinanta… de la care putem invata foarte multe”.
Se pare ca valorile marxiste care i-au transformat in someri pe Sundov si altii ca el se reintorc pe scena europeana. Chiar si Fukuyama a inceput sa vorbeasca despre problemele inegalitatii si dominantei marii finante in sistemul capitalist.
In acest context, am vrut sa investighez ce s-a intamplat cu acesti profesori de marxism care si-au pierdut slujbele — si modul in care ei, dimpreuna cu marxistii europeni de azi, privesc aparenta revitalizare a socialismului. Este oare Syriza o continuare a viselor lor intrerupte? Este prim-ministrul grec Alexis Tsipras, liderul Syriza, Leninul lor democrat de secol 21? Ce se poate smulge astazi din barba lui Marx pentru constructia viitorului Europei?
“Vremea marxismului inca n-a venit”, sustine Sundov, in timp ce ne sorbim cafelele intr-o cafenea din Zagreb, in luna mai a acestui an. Apoi continua printr-un citat dintr-un alt simbol socialist: “Rosa Luxemburg a spus ‘socialism sau barbarie’, iar azi avem barbarie.
Syriza si Podemos sunt un act de rebeliune. in afara de marxism, capitalismul nu are un dusman serios. Capitalistii stiu: daca cineva ii poate distruge, sunt marxistii. De aceea se confrunta Syriza cu atatea probleme la negocieri [cu Uniunea Europeana]”.
Dupa ce a fost dat afara, recunoaste Sundov, a avut dificultati in a se pune pe picioare. Studentii sai il salutau pe strada, dar profesorii din cancelarie, fosti prieteni de acum, il evitau. Profesorul a trecut si printr-un divort. Fosta lui sotie l-a alungat din apartament in sort si papuci.
“Am dormit pe o banca in gara, iar iarna in vagoane abandonate, alaturi de vagabonzi. Dusesem o viata normala si acum, deodata, eram in strada. Iar cartile imi ramasesera in apartament. si am ramas si fara prieteni”.
Insa Sundov nu era lipsit de tovarasi intru filozofie. Il citeaza pe Heraclit, care a spus ca un om mare valoreaza cat zece mii de oameni obisnuiti. “Iar eu am avut doi”, explica el. “Hegel si Marx”.
In sfarsit, in 1996 soarta i-a zambit ostenitului marxist. si-a cunoscut viitoarea sotie in biroul unui avocat. El isi dadea in judecata fostul angajator, iar ea facea o succesiune. Factorul crucial: avocatul a intarziat.
“Ea m-a invitat sa bem un ceai la o cafenea — iar eu nu aveam un ban in buzunar. Avea si niste sandviciuri si mi-a oferit si mie unul. Nu mancasem nimic de trei-patru zile, dar mi-era jena sa accept, de vreme ce nu puteam nici macar sa-mi platesc ceaiul. M-a convins sa iau totusi sandviciul. si suntem impreuna de 20 de ani de-acum. M-a salvat”.
Sundov va publica, in curand, o carte despre Hegel. Va fi a patra carte pe care a scris-o de cand traieste alaturi de femeia care l-a invitat la ceai.
Restul articolului este disponibil aici.
Acest articol a fost scris de Jeton Mehmeti in cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, cu sprijinul ERSTE Foundation si al Open Society Foundations, in cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network
