Șuieratul unui glonț de sniper e greu de uitat. De fiecare dată când trece, crezi că te-a ratat cu puțin. La calibrul 12,7 mm vesta antiglonț devine complet inutilă. La fel ca un armistițiu semnat pe hârtie, dar niciodată pus în practică.

Militari ucraineni, într-un adpost pe frontul din estFoto: Ioana Moldovan

Așa ni s-a urat bun-venit în Zenit, o bază a armatei ucrainene cu vedere directă la aeroportul Donețk sau ce a mai ramas din el după luni de lupte continue. Doar doi kilometri despart aeroportul de această poziție de apărare a ucrainenilor, doi kilometri de peisaj selenar, plin de cratere de la mortierele și rachetele Grad trase de separatiștii susținuti de Rusia.

În puținele clădiri care mai stau în picioare sunt găuri de toate mărimile prin care bate vântul, lumina şi ploaia. Copacii au ramurile retezate de schije, sunt tancuri arse și mașini distruse printre tranșee. “(Separatiștii) trag în noi cu tot ce au”, spune Studentul. Are 25 de ani și a avut primul contact cu războiul în urmă cu două luni. S-a speriat când a ieșit afară după un bombardament năprasnic: “Nu mai era niciun obiect in jurul meu”.

Misiunea soldaților din baza Zenit este să nu cedeze poziția, să nu dea posibilitatea trupelor pro-ruse să înainteze. Zenit e un motiv de mândrie pentru forțele ucrainene. Baza nu a fost ocupată niciodata de separatiști în ciuda luptelor violente din jurul aeroportului Donețk.

“E ca în Primul Război Mondial: tragem la poziții ca să ne ținem pe loc”, descrie Alfa, un locotenent ucrainean de 40 de ani. „Deocamdată, situația convine Rusiei. Mă gândesc că dacă facem asta câțiva ani de-acum încolo, la un moment dat, o să obosim cu toții. Poate ne vedem atunci la mijloc și bem o cafea. E stupid!”

Alpha e militar de meserie. A fost staționat 9 ani la Sevastopol, în Crimeea, a efectuat misiuni în Irak și in mai multe țări de pe continentul african. Nervozitatea din tonul său crește pe masură ce explică cum această situație favorizeaza Rusia și cum Ucraina consumă resurse uriașe cu acest conflict. Resurse pe care nu le are.

Crăciunul de pe front

În război se fumeaza mult. Poți să îți dai seama cine a fost de pază în noaptea de dinainte după pachetul de țigări rămas gol deasupra în scrumieră. În faţa buncărului e o prispă improvizată împrejmuită cu panouri de oțel. Acolo mi-a povestit Koha despre soţia lui. Koha a fost ofițerul nostru de presă, un „baby sitter pentru ziariști”. Are doi băieți gemeni şi bluza, pantalonii, bocancii și hamul pe care poartă trusa de prim ajutor, toate sunt de la soţia lui.

„Armata mi-a dat o pușcă automată (AKS, calibru 5.45mm, n.a.) și muniție. Restul... soția”. Dotarea armatei ucrainene este, îmi spune unul dintre comandanţii de unitate întâlniţi, “minimalna”. De cele mai multe ori, de la armată soldații primesc doar arme și muniție. De echipament de protecție cam trebuie sa își facă rost singuri.

Citește mai departe și vezi varianta lungă a filmului pe EurActiv.ro