Greseste cine crede ca Germania ar fi nepregatita in fata valului de imigranti care „au scapat“ din Grecia si Italia inspre Vestul Europei, asteapta inca in gara din Budapesta, sau tocmai se imbarca pe salupele mortii in cautarea unui noroc care sta in stelele de pe steagul UE. Dupa caderea Zidului Berlinului, la inceputul anilor '90, Germania a fost asaltata de milioane de azilanti din tarile foste comuniste si de propriii sai repatriati. O situatie careia cu calm, organizare si uneori cu cruzimea unor decizii de expulzare neomenesti, i-a facut fata. Tot asa a fost si in deceniul de razboaie balcanice, cand refugiatii din fosta Yugoslavie au navalit, in mare, tot la nemti. Tot asa va fi si acum, cu refugiatii din nordul Africii si Orientul Apropiat care vor in Deutschland. Dar Deutschland isi are regulile ei.

Momentan, cancelarul Angela Merkel, sustinuta de comisarul ONU pentru Refugiati, Antonio Guterres, propune crearea in Grecia si Italia de centre de inregistrare a solicitantilor de azil. Prin acest prim pas, azilantii vor fi din start filtrati. Cine nu corespunde criteriilor de acordare a azilului politic va fi dat inapoi, trimis in tara de origine. Iar fiindca UE e o entitate cu regulament unitar, in principiu nicio alta tara din UE nu acorda azil politic unui cetatean odata refuzat intr-o tara a Uniunii Europene.

Si ministrul de interne al Frantei adera la propunerea cancelarului german. Pentru Bernard Cazeneuve, punctele de control si inregistrare a refugiatilor s-ar numi „hot spots“. In aceste centre de inregistrare va fi verificata „nevoia de protectie a refugiatilor, inainte ca acestia sa ajunga in tarile predilecte, din Europa de Nord“, precizeaza publicatia germana Spiegel.de.

Inca inainte de a primi statutul de refugiat, se va distinge daca o persoana are motive de azil politic sau este imigrant economic. Ministrul de interne francez mai cere „o atitudine hotarata fata de traficanti”. De la inceputul anului, 293.000 de imigranti au incercat sa ajunga in Europa prin Marea Mediterana.

„Deciziile in domeniul migratiei luate de Comisia Europeana (CE) trebuie sa fie intensificate si aplicate mai rapid”, a spus comisarul Guterres miercuri, la Geneva. Indirect, el critica o serie de state ale UE care se opun unei distributii proportionale a refugiatilor. Planurile CE de a introduce cote obligatorii de preluare a refugiatilor s-au lovit de refuzul Marii Britanii si al altor state ale Uniunii, cum e Polonia.

Presedintele Poloniei, Andrzej Duda, se arata solidar cu UE, insa tara sa are o problema specifica, si anume refugiatii de razboi din Ucraina. Cata vreme luptele dintre rebelii prorusi si armata ucraineana nu inceteaza in estul Ucrainei, „mii de oameni vor fugi din tara, mai ales in Ungaria si in Polonia”, a spus Duda, citat de Spiegel.de.

Numarul imigrantilor din Polonia a crescut simtitor, pana la finele lunii iunie fiind inregistrati 2.865 de persoane, provenind din tari non-UE. Majoritatea acestora sunt insa in tranzit, asteptand un prilej propice de a ajunge in tara fagaduintei de liniste si bunastare, adica Germania.

Acolo insa, nu toata populatia se bucura de noii imigranti, care „fura” locuri de munca, daca nu altceva. In perspectiva noilor amenintari teroriste, in parte motivate religios, extrema dreapta germana, dar si cetateni animati de parole populiste xenofobe si anti-imigrationiste, fac valuri contra noilor-veniti. Luni, un viitor camin de azilanti a fost incendiat nu departe de Stuttgart. Insa numarul actelor ostile la adresa refugiatilor recenti s-a inmultit in ultimul an, dupa cum am relatat pe Hotnews, de curand.

Deoarece imigratia masiva nu e noua in Germania, statul are o legislatie bine pusa la punct si pe care o aplica consecvent. Nu oricine cere azil politic il si primeste, mai bine zis nu il primeste mai nimeni, daca nu are motive si dovezi-beton.

Spre exemplu, la inceputul anilor `90, cca doi dintr-o mie de solicitanti de azil politic il si primeau. Romania figura deja intre tarile „sigure”, unde persecutia politica disparuse, insa procesele de recunoastere a statutului de azilant au durat pana prin anul 1995. „Langsam aber sicher” (incet, dar sigur) Germania a risipit, sau a integrat macar partial valurile de straini imigranti, pana la finele mileniului trecut.

Cu siguranta ca va fi la fel si acum, iar isteria (inclusiv cea romaneasca) referitoare la „hoardele de refugiati” care asalteaza granitele „selectului club european” este de-a dreptul penibila. Pentru o cota de 2.000 de refugiati, cat ar reveni Romaniei, au curs tone de cerneala otravita si au spumuit kilograme „de bale” contra, la televizor. Haideti sa numaram, pe bune: 50 de oameni intr-un judet. E mult? Nu e mult.

Dar daca printre ei se ascund teroristi? veti zice. Teroristii se pot ascunde oriunde si pot iesi la lumina oricand, sunt un pericol potential de care te poti cu greu apara, dupa cum ne-au dovedit-o marile incidente cu daramaturi si cu multi morti, despre care nu a aflat nimeni ca se planuiesc, anterior producerii lor.

Xenofobia romaneasca, teama de straini -mai ales islamisti-, e nejustificata, in contextul in care – daca e sa fim putin ironici-, nici macar 2.000 de sirieni sau libanezi cumsecade nu vor fi incantati sa stea pe un ajutor social sau un salariu rizibil, in Romania. Asa ca „pericolul” poate fi minimizat.

Germania si l-a minimizat deja, printr-o legislatie „de fier” in ce priveste imigratia. De fier pentru ca exista, dar mai ales pentru ca se si aplica, riguros si cu temei. Nemilos pe alocuri, insa care lege nu este asa?

Oamenii care fug de urmarire, persecutie sau alte pericole la adresa vietii si libertatii lor, primesc in Germania azil politic sau protectie ca refugiat (ex. de razboi, pe timp limitat, pana cand in tara de origine se restabileste pacea). Azilul politic nu are nimic de a face cu situatia economica a solicitantului. Saracia nu este un motiv pentru care Germania sa acorde statutul de azilant sau de refugiat.