De peste 60 de ani, relatia dintre concernul austriac OMV si cel rus Gazprom este una aparte. Si numai din acest motiv, numirea lui Rainer Seele la sefia OMV este una potrivita. Sa ne amintim de vara anului trecut, cand OMV a intins rusilor o mana de ajutor, in toiul crizei din Crimeea, la un moment la care nimeni nu ar fi indraznit, comenteaza ziarul austriac.

Sefii OMV (stanga) si Gazprom (dreapta)Foto: OMV

Rusia anexa Crimeea, in Europa se auzeau voci critice. Nimeni nu ar fi indraznit sa isi demonstreze prietenia cu Rusia fix in acel moment, nicio companie, cu atat mai mult una de stat. Nimeni in afara de OMV, care anunta ca a batut palma cu Gazprom pentru construirea segmentului austriac din gazoductul South Stream. Proiectul a esuat, intre timp, dar gestul conducerii OMV nu va fi uitat, scrie Die Presse.

Oricat de ciudat ar parea acel episod, el trebuie privit in contextul relatiilor istorice dintre OMV si Gazprom, unele cu totul aparte si foarte apropiate. De aceea, numirea unui nou sef la OMV, in persoana lui Rainer Seele, nu va periclita cu nimic aceste relatii. Dacă Seele e cunoscut pentru ceva, atunci e pentru apropierea sa de Moscova. Intr-o functie anterioara, de sef al firmei Wingas, Seele a fost chiar angajat al Gazprom. Iar la sefia companiei germane Wintershall, afacerile cu Rusia au dominat agenda manageriala. Wintershall era una din putinele companii occidentale care avea licente de exploatare in Federatia Rusa. Anul trecut ar fi trebuit sa primeasca licente noi, in Siberia, dar afacerea a picat in ultimul moment, aminteste Die Presse.

Bazele relatiei OMV-Gazprom dateaza din perioada in care firma austriaca, de fapt, nici nu exista., infiintarea avand loc abia in 1956. Dar fara rusi, OMV nici nu ar fi existat. In perioada de ocupatie sovietica, campurile de extractie erau operate de URSS. Sovieticii au preluat licentele din „proprietate germana”, de fapt, cu unicul scop de a impiedica intoarcerea firmelor americane pe piata. Sigur, circa 18 milioane de tone de titei au fost extrase fara plata niciunei taxe, iar apoi, austriecii si-au rascumparat campurile cu pretul a alte 7 milioane de tone de produse extrase si date sovieticilor. Retragerea sovieticilor de la SMV a reprezentat momentul nasterii unei companii austriece de stat, care in ciuda criticilor, si-a derivat numele din compania URSS. Asa s-a format OMV, aminteste un istoric citat de Die Presse.

Conducerea proaspatului concern austriac a fost preluata de o femeie, intoarsa din Gulagul sovietic, care invatase rusa in detentie si care a negociat, apoi, o sumedenie de contracte cu URSS. De altfel, scrie Die Presse, OMV a fost prima companie europeana carea semnat contracte de livrare cu rusii, dupa ce devenise evident ca Austria nu isi poate asigura necesarul din productie interna. Momentul avea sa fie unul sensibil din punct de vedere politic, dar Austria pare sa fi fost deja atunci maestrul separarii afacerilor de politica. In 1968, trupele sovietice reprimau Primavara de la Praga.

Afacerea a fost profitabila, fara indoiala. Austria a devenit principalul partener al rusilor, a construit apoi conducte de livrare catre Italia si Germania, iar operarea acestor gazoducte a adus mereu castiguri bune pentru OMV. Chiar si in 1993, unul dintre putinii ani in care OMV nu a avut profit, divizia de gaze naturale a facut sute de milioane de silingi profit pe segmentul ei. Abia in ultimii ani gazul rusesc a devenit prea scump pentru a putea fi re-vandut in Europa.

In 1993, odata cu privatizarea OMV, Gazpromului i-a lipsit foarte putin sa preia compania. Esecul achizitionarii nu a distrus insa relatia privilegiata. „Dimineata, OMV poate iesi din discursul pro-rus, dar dupamasa se intoarce la relatia obisnuita”, scrie Die Presse. Aceasta strategie duala s-a vazut cel mai bine in cazul proiectului Nabucco, Singura tara la care Rusia a inchis un ochi fata de sustinerea gazoductului, care era creat explicit pentru a ocoli Rusia, a fost Austria. Situatia opusa se vede foarte bine in cazul Germaniei. Nici E.On, nici Wintershall nu au participat la Nabucco, ci au marsat, de la bun inceput, pe cartea South Stream. Concernul RWE, care nu are nicio afacere cu rusii, s-a implicat insa in Nabucco.

Austriecilor nu le-a placut nici cald, nici rece, scrie Die Presse. In timp ce sustinea Nabucco, OMV a semnat un acord cu Gazprom privind participarea, in paralel, la South Stream. Numai ca anularea ambelor proiecte a facut ca OMV sa piarda din capitalul de simpatie pe care-l avea la Gazprom, spun unii specialisti citati de Die Presse. Altii sustin ca, dimpotriva, jocul la doua capete ar fi consolidat relatia privilegiata cu Rusia. S-ar putea chiar ca celor de la OMV sa le placa si ideea gazoductului Turkish Stream. Pentru ca important e ca gazul rusesc sa ajunga in terminalul Baumgarten, de langa Viena. In rest nu conteaza prea multe, conchide Die Presse.