Vineri s-a petrecut cel mai grav accident din istoria Everestului si 16 serpasi au murit ingropati de o avalansa, la 5800 metri altitudine. O buna parte dintre expeditii au fost anulate, iar ghizii nepalezi ameninta ca intra in greva daca guvernul nu promite un sprijin financiar solid pe viitor. Insa alegerea e grea fiindca, desi pericolele sunt foarte mari pe munte, serpasii nu pot renunta la veniturile ce sunt cu mult peste media unei tari foarte sarace. Care sunt solutiile, care sunt supararile si ce se poate schimba pe cel mai inalt masiv din lume puteti afla in articol.
Luni, pe strazile capitalei nepaleze Kathmandu o procesiune funerara ducea catre rugurile ritualice trupurile a opt dintre cei 16 serpasi care au murit vineri. Tragedia este strans legata cu acest loc special care starneste pasiuni, dar aduce si moarte: Everest, cel mai inalt varf montan al Terrei (8848 m)
De la prima ascensiune, in 1953, pe Everest au urcat mai mult de 3.000 de oameni, iar peste 250 de au murit incercand sa ajunga sus. Pentru un alpinist cheltuielile intr-o expeditie variaza in intervalul 40.000 - 90.000 dolari, insa nimic nu ar fi posibil fara serpasi, oamenii locului care isi castiga existenta ajutand straini mult mai bogati sa-si vada visul cu ochii. Ei le cara echipamentele, instaleaza taberele de altitudine, pun corzile fixe si pregatesc terenul. Fara ei ascensiunea nu ar fi posibila fiindca problemele logistice sunt imense.
Un serpas poate obtine in trei luni intre 3.000 si 6.000 de dolari in expeditii, iar suma e fantastica intr-o tara in care salariul mediu lunar este de 50-60 dolari, iar saracia este crunta. Pretul platit de serpasii ce cara echipamentele alpinistilor si instaleaza corzile la altitutdini de peste 5.500 metri poate fi imens, cum arata cruntul accident de vineri. Atunci, 16 serpasi au murit ingropati de vii sub o avalansa in "cascada de gheata" Khumbu Icefall, la 5.800 metri, cu cateva sute de metri mai sus decat tabara de baza.
A fost cel mai grav accident din istoria Everestului si a reaprins mai multe dezbateri care trebuie sa ofere solutii. Everestul a devenit aglomerat si anul acesta peste 340 de alpinisti straini au permise de ascensiune, numar record si o noua dovada ca cel mai inalt varf din lume este supraaglomerat. S-a vorbit de o limitare a numarului de permise ce vor fi date sau de scumpirea taxelor de varf, insa statul nepalez obtine doar din aceste taxe de varf peste trei milioane dolari/an si nu ar vrea ca suma sa scada.
Serpasii spun insa ca guvernul de la Kathmandu este fericit sa ia banii occidentalilor, insa nu se ingrijeste exact de nepalezii care isi risca viata pentru alpinistii straini. Un motiv de suparare a fost suma derizorie de 400 de dolari oferita ca ajutor fiecarei familii care a pierdut un membru in avalansa de vineri. Serpasii spun ca familiile ar trebui sa primeasca 10.000 de dolari, iar pe viitor primele de asigurari de viata ar trebui sa se dubleze.
Ghizii nepalezi au dat duminica un ultimatum de o saptamana autoritatilor si spun ca daca cererile nu li se vor accepta, vor refuza sa mai participe in expeditii, Ei cer crearea unui fond de sustinere pentru serpasi, fond cu un buget egal cu 30% din veniturile obtinute din taxele de varf platite de straini.
Tenzing Norchay si Edmund Hilary, primii cuceritori ai Everestului (foto - Wikimedia Commons)
Ghizii spun ca pur si simplu vietile lor sunt pretuite mult prea putin in comparatie cu cele ale alpinistilor pe care ii conduc pe varf, iar multi se plang ca sunt tratati foarte rau. Serpasii stiu ca meseria lor este foarte periculoasa si multi si-au vazut prietenii murind in avalanse sau in cumplite furtuni la 6000 sau 7000 de metri altitudine unde diferenta intre viata si moarte tine de ordinul secundelor.
Zona unde s-a petrecut teribilul accident Khumbu Icefall, "cascada de gheata" Khumbu, se gaseste la 5800 metri altitudine si este una dintre cele mai periculoase zone din masiv. Este plin de crevase si seracuri, iar traversarea este periculoasa si se face mai ales in mijlocul noptii sau spre dimineata cand locul este bine inghetat. Dimineata si in mijlocul zilei portiuni mari incep sa se topeasca si exista pericolul ca bucati de gheata cat o masina, sau chiar cat o locuinta sa cada, cu consecinte dezastruoase pentru cei care urca. Sunt celebre imaginile cu scari de aluminiu ce traverseaza imensele crevase, acestea fiind si ele instalate de ghizii nepalezi.
Se incearca gasirea unor solutii, alte trasee pe Khumbu Icefall, insa pe oriunde s-ar urca pericolul de avalansa este foarte mare sau traseul este mai greu. S-a propus si solutia elicopterului care sa transporte alpinistii si echipmanetele peste cascada de gheata, insa solutia este periculoasa din cauza altitudinii, scumpa si considerata ca fiind lipsita de etica, iar autoritatile au respins-o.
Luni, cand trupurile a opt serpasi erau duse in trista procesiune religioasa catre rugurile funerare, mii de oameni le priveau impietriti. Nepalul e sinonim cu Everestul si alpinistii occidentali vor continua sa vina, iar serpasii, desi pericolul e imens, vor continua sa-si ofere serviciile pentru a-si intretine familiile.
Multi cer ca in acest sezon serpasii sa se retraga de pe munte si sa nu mai sustina nicio expeditie, in semn de respect fata de cei care au pierit. Altii spun ca un asftel de "boicot" ar afecta familiile serpasilor care pur si simplu nu vor avea din ce trai.
Intrebarea este daca ceva se va schimba cu adevarat, iar serpasii sunt nemultumiti de nepasarea unui guvern care e multumit sa ia bani grei de la alpinistii straini, dar face mult prea putin pentru a-i ajuta pe nepalezii fara de care milioanele celor care vor sa devina celebri escaladand varful, nu ar mai ajunge in Nepal.
Steagurile colorate de rugaciuni trimit mesaje lor catre zei cu ajutorul vanturilor puternice. Nepalezii care-si castiga existenta la foarte mare altitudine pot doar sa spere ca nu vor pieri pe munte fiindca viata le este strans legata de el si nu o pot concepe altfel.
Surse: AFP, Reuters,National Geogrpahic, The Guardian
