Secretarul de stat american John Kerry a declarat vineri ca administratia americana are dovezi care arata, fara urma de indoiala, ca regimul lui Bashar al-Assad a folosit arme chimice impotriva propriilor cetateni, in data de 21 august, provocand moartea a 1.429 de persoane, dintre care 426 de copii. Seful Departamentului de Stat a pledat pentru o actiune militara a SUA in Siria, aratand ca este responsabilitatea Americii, dar si a lumii, sa intervina acolo unde au fost identificate incalcari ale drepturilor omului. Cu toate acestea, Kerry a adaugat ca o decizie va fi luata doar in urma discutiilor pe care Casa Alba le va purta cu Congresul american, cu aliatii SUA si cu poporul american.
Secretarul de stat american a prezentat vineri o versiune desecretizata a unui raport al serviciilor secrete asupra atacului cu arme chimice de saptamana trecuta.
Kerry a facut apel la valorile americane aratand ca o decizie privind actiunea ar trebui sa fie luata in colaborare cu poporul si Congresul american, la doar o zi dupa ce Parlamentul Marii Britanii, aliat traditional al SUA, a respins solicitarea premierului David Cameron de a se alatura unei interventii armate in Siria.
Seful Departamentului de Stat a prezentat evenimentele din Damasc de pe 21 august, aratand ca acestea sunt documentate pas cu pas si ca nu exista urme de indoiala cu privire la utilizarea armelor chimice de catre regimul lui Bashar al Assad.
Kerry a aratat ca lipsa unei actiuni ar afecta credibilitatea SUA pe scena internationala, ar reprezenta o incalcare a principiilor americane si mondiale si ar aduce cu sine riscul repetarii unor astfel de incidente de catre Siria si ar incuraja tari precum Iran si Coreea de Nord si miscari precum Hezbollah sa testeze limitele.
Reprezentantul Departamentului de Stat a aratat ca SUA nu sunt singure, fiind sustinute de catre Liga Araba, Organizatia pentru Colaborare Islamica, Turcia, Franta si Australia.
In final, acesta a precizat ca in cazul in care se va ajunge la o interventie, aceasta nu se va asemana cu actiunile din Afganistan, Irak sau Libia, fiind vorba de actiuni pe termen scurt care nu vor presupune trimiterea de trupe pe sol strain.
Declaratii John Kerry:
Aseara presedintele ne-a cerut tuturor celor din echipa de siguranta nationala sa ne consultam cu liderii Congresului, inclusiv conducerea comitetelor congresionale de siguranta nationala. Si ne-a solicitat sa ne consultam despre ceea ce stim cu privire la ingrozitorul atac cu arme chimice de saptamana trecuta asupra unei suburbii din Damasc.
Va voi spune, in calitate de persoana care a petrecut aproape 3 decenii in Congresul SUA, stiu ca consultarile reprezinta calea cea buna pentru un presedinte care vrea sa abordeze o decizie cu privire la cand, cum si daca va folosi forta militara. Este important sa punem intrebarile difice si sa primim raspunsurile dificile inainte de a recurge la actiune.
Si mai cred, precum presedintele Obama, ca este importanta sa discutam direct cu poporul american.
Datele din raportul privind atacul din Siria sunt cat se poate de clare. Nu va cer sa ma credeti pe cuvant, cititi pentru voi dovezile din mii de surse, disponibile public, si cititi pentru voi verdictul la care au ajuns serviciile de informatii privind atacul cu arme chimice ordonat de Assad asupra opozitiei si asupra zonelor controlate sau contestate de opozitie la perferia Damascului, in dimineata zilei de 21 august.
Serviciile de informatii au revazut, in repetate randuri, informatia privind atacul. Si va spun ca s-a facut acest lucru avand in minte experienta din Irak. Nu vom repeta acel moment. Drept urmare, am recurs la niste actiuni fara precendent desecretizand si facand publice niste informatii astfel incat oamenii sa vada cu ochii lor.
Cu toate acestea, pentru a ne proteja sursele si metodele, o parte din ceea ce stim va fi prezentat doar membrilor Congresului, reprezentanti ai poporului.
Asta inseamna ca sunt cateva lucruri pe care le stim dar despre care nu putem discuta public. Totusi, care sunt aspectele pe care le stim si despre care putem discuta?
Stim ca regimul lui Assad are cel mai mare program de arme chimice din intreag Orientul Mijlociu. Stim ca regimul a folosit aceste arme in repetate randuri in ultimul an, si le-a folosit la scara mica, insa totusi le-a folosit impotriva propriului popor.
Stim ca regimul era hotarat sa curate suburbiile Damascului de opozitie si ca era frustrat pentru ca nu a reusit acest lucru.
Stim ca timp de 3 zile inaintea atacului, personalul responsabil cu armele chimice ale regimului sirian a fost in zona, ocupandu-se de pregatiri. Si stim ca elemente din regimul sirian au fost avertizate sa se pregateasca pentru atac punandu-si masti de gaze si recurgand la pregatiri asociate cu armele chimice.
Stim de unde au fost lansate rachetele si la ce ora. Stim unde au lovit si cand. Stim ca rachetele au plecat doar din regiunile cotrolate de regim si s-au indreptat doar catre regiunile controlate de rebeli sau catre cartierele contestate.
Si stim, cum stie intreaga lume, de atfel, ca 90 de minute mai tarziu s-a dezlantuiat iadul in "social media". Cu ochii nostri am vazut miile de rapoarte din 11 zone din suburbiile Damascului. In fiecare dintre ele se vorbeste despre victime cu dificultati in respiratie, persoane care sufereau de spame, tuse, ritm cardiac accentuat, spuma la gura, stare de inconstienta si moarte. Si stim ca cetatenii sirieni au raportat aceste orori.
Si la fel de important e faptul ca stim ce doctorii si asistentele care i-au tratat nu au raportat- si anume nicio zgarietura, nicio rana de srapnel, nicio taietura, niciun zgomot de arme. Am vazut randuri de cadavre aliniate, invelite in giulgiuri, cu panza alba nepatata de vreo picatura de sange.
In loc sa fie in siguranta in paturile lor acasa, am vazut randuri de copii stand unul langa altul, intinsi pe podeaua unui spital, toti omorati de gazul lui Assad si inconjurati de parinti si bunici care au suferit aceeasi soarta.
Guvernul SUA stie acum ca cel putin 1.429 de sirieni au fost ucisi in acest atac, dintre care cel putin 426 de copii.
Chiar si primii sositi la fata locului, medicii si asistentele care au incercat sa ii salveze, au devenit ei insisi victime. I-am vazut chinuindu-se sa inhaleze aer, ingroziti ca propriile lor vieti sunt in pericol.
Aceasta este oroarea de neimaginat, care nu diferentiaza, a armelor chimice. Asta a facut Assad propriilor oameni.
Stim si multe detalii ingrijoratoare despre perioada ce a urmat atacului. Stim ca un oficial al regimului, care stia de atac, a confirmat ca au fost folosite arme chimice de catre regim, a revazut impactul si chiar s-a temut ca actiunea va fi descoperita. Stim asta.
Si mai stim ce au facut dupa aceea. L-am sunat personal pe ministrul de Externe al Siriei si i-am spus "Daca, asa cum sustineti, tara voastra nu are nimic de ascuns atunci lasati ONU sa intre imediat si dati-le inspectorilor acces neingradit, ca sa aiba posibilitatea sa spuna partea voastra de poveste."
In loc sa faca asta, timp de patru zile, au bombardat cartierul ca sa distruga dovezile, lovind cladirile una dupa alta cu o viteza de 4 ori mai mare decat in cele 10 zile anterioare. Iar cand inspectorii ONU au primit, in sfarsit accesul in zona, acel acces a fost - precum se stie - restrictionat si controlat.
In tot ceea ce am prezentat, in toate lucrurile pe care le stim, comunitatea de informatii a SUA are o incredere foarte mare. Acestea sunt dovezi. Acestea sunt fapte.
Asa ca prima intrebare nu mai este ce stim. Intrebarea este: Ce vom face noi - impreuna - ce vom face noi, lumea, in legatura cu asta?
Conteaza astazi ca lucram ca o comunitate internationala ca sa scapam lumea de cele mai rele arme. De aceea am semnat acorduri precum Tratatul START, Conventia Armelor Chimice- la care s-au aliniat peste 180 de tari, incluzand Iran, Irak si Liban.
Conteaza pentru securitatea noastra si a aliatilor nostri. Conteaza pentru Israel, pentru prietenii nostri apropiati Iordania, Turcia si Liban, toate trei tarile fiind la o distanta foarte mica de Damasc.
Si conteaza mult pentru credibilitatea si viitoarele interese ale SUA si ale aliatilor nostri. Conteaza pentru ca multe alte tari, ale caror politici au contestat normele internationale, ne urmaresc. Vor sa vada daca SUA si aliatii nostri se tin de cuvant.
Este legat direct de credibilitatea noastra si de intrebarea daca tarile inca cred SUA atunci cand spun ceva. Ne urmaresc sa vada daca Siria poate scapa cu asta, pentru ca atunci poate pot si ei sa puna lumea in pericol.
Nu va indoiti, intr-o lume din ce in ce mai complicata a violentelor religioase si sectariene extremiste, ce alegem sa facem sau sa nu facem influenteaza in mod real siguranta noastra. Unii vorbesc despre riscul de a face ceva. Dar trebuie sa intrebam: "Care este riscul de a nu face nimic?".
Conteaza ce facem pentru ca, daca alegem sa traim intr-o lume in care un atacator si un criminal precum Bashar al- Assad poate sa gazeze mii de oameni, fara consecinte, chiar si dupa ce SUA si aliatii nostri au spus nu, iar apoi lumea nu face nimic in legatura cu asta, nu vor mai exista limite la testarea hotararii noastre si la pericolele care vor veni din partea altora care cred ca pot sa faca ce vor.
Asta conteaza si in afara limitelor granitelor Siriei. Tine de posibilitatea ca Iranul, care a fost la randul sau o victima a atacurilor cu arme chimice, sa se simta incurajat de absenta actiunii pentru a obtine arme nucleare.
Este vorba despre Hezbollah si Coreea de Nord si toate celelalte grupuri teroriste care ar putea sa nu se mai gandeasca niciodata la posibilitatea de a folosi arme de distrugere in masa. Isi vor aduce aminte ca regimul lui Assad a fost impiedicat sa mai foloseasca acum sau pe viitor aceste arme? Sau isi vor aminti ca lumea a stat deoparte fara a-l pedepsi?
Ingrijorarile noastre nu sunt legate doar de un teritoriu indepartat, de care suntem despartiti de oceane. Nu despre asta este vorba. Ingrijorarile noastre fata de cauza oamenilor fara aparare din Siria tine de alegeri care vor afecta direct rolul nostru in lume si interesele noastre in lume. Sunt legate profund de cine suntem. Suntem SUA, suntem tara care a incercat constant, nu intotdeauna cu succes, dar intotdeauna a incercat sa onoreze un set de valori universale in jurul carora ne-am organizat viata si aspiratiile.
Aceasta crima impotriva constiintei, crima impotriva umanitatii, crima impotriva principiilor fundamentale ale comunitatii internationale, impotriva normelor comunitatii internationale, asta conteaza pentru noi. Si conteaza pentru cine suntem. Si conteaza pentru conducerea noastra si pentru credibilitatea noastra in lume.
Conteaza daca nu se face nimic. Conteaza daca lumea condamna prin vorbe ce s-a intamplat, dar apoi nu se intampla nimic.
Lumea ia cuvantul, si multi prieteni au spus ca vor actiona. Liga Araba s-a angajat, citez, "sa faca regimul sirian responsabil in intregime pentru aceasta crima". Organizatia pentru Cooperare Islamica a condamnat regimul si a spus ca avem nevoie, citez, "sa consideram guvernul sirian legal si moral raspunzator de aceasta crima ingrozitoare"
Turcia spune ca nu exista nicio indoiala ca regimul este responsabil.
Cel mai vechi aliat al nostru, Franta, a spus ca regimul, citez, "a comis aceasta actiune abjecta, si este indignata de utilizarea de arme chimice pe care comunitatea le-a interzis in urma cu cel putin 90 de ani prin toate conventiile internationale.
Premierul australian a declarat ca nu vrea ca istoria sa inregistreze faptul ca am fost, citez, "complici la ignorarea" unui asemenea act.
Acum, avand in vedere ce stim, se ridica intrebarea: ce vom face?
Cum a spus secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, investigatia ONU nu va stabili cine a folosit arme chimice deoarece nu acesta este mandatul misiunii, ci doar va stabili daca au fost folosite arme chimice.
Ca urmare a opozitiei garantate a Rusiei la orice actiune prin Consiliul de Securitate al ONU, SUA nu pot coagula lumea sa reactioneze asa cum ar trebui.
Vom continua sa vorbim cu Congresul, sa vorbim cu aliatii nostri si, cel mai important, sa vorbim cu poporul american.
Presedintele Obama va asigura ca SUA iau propriile decizii, in propriul orar temporar, si potrivit propriilor valori si interese.
Stim ca dupa un deceniu de conflict americanii sunt satuli de razboi dar oboseala nu ne scuteste de responsabilitate.
Istoria ne va critica foarte dur daca ignoram faptul ca un dictator a folosit arme de distrugere in masa in ciuda tuturor avertismentelor, in ciuda simtului decentei general acceptat. Astea sunt lucrurile pe care le stim.
Si mai stim ca avem un presedinte care face ceea ce spune ca va face. Si a spus, foarte clar, ca orice decizie va fi luata cu privire la Siria, nu va exista nicio asemanare cu Afganistanul, Irakul sau Libia. Nu va presupune trupe trimise la sol. Nu va fi nelimitata. Si nu ne vom asuma responsabilitate pentru un razboi civil in desfasurare.
Presedintele a fost foarte clar: Orice actiune pe care ar putea decide sa o ia va fi limitata, fiind un raspuns croit pentru a asigura ca utilizarea flagranta si brutala de catre un despot a armelor chimice este pedepsita. In cele din urma, suntem decisi si credem ca principalul obiectiv este acela de a avea un proces diplomatic care sa rezolve asta prin negocieri, pentru ca stim ca nu exista o solutie militara finala. Trebuie sa fie o abordare politica. Stim ca trebuie sa se intample la masa de negocieri. Si suntem dedicati sa ajungem acolo.
(sursa discurs Kerry: Wahington Post)