Erdogan guverneaza doar peste jumatate din Turcia – asa strigau manifestantii din Istanbul si alte orase ale Turciei. Societatea turca este profund divizata – asa considera sociologii si analistii internationali. Cine formeaza insa acel procent de 50% care a votat cu Recep Tayyip Erdogan la ultimele alegeri parlamentare? Cum traiesc cei care l-au ajutat sa ajunga la al treilea mandat consecutiv in fruntea guvernului? Si ce apreciaza la acest lider tot mai contestat pe plan international? HotNews.ro si RFI Romania prezinta, in premiera in presa romaneasca, fata uitata a Turciei, cea situata dincolo de tumultul protestelor care dau stiri.

La doar un kilometru de piata Taksim, pe o strada pietonala cu o fantana arteziana la unul din capete, se gaseste frizeria Kalite. Toate cele patru scaune sunt ocupate. Un domn in varsta se barbiereste, ceilalti barbati mai tineri au venit sa se tunda in stilul posterelor lipite pe usa frizeriei, care se afla de 13 ani in proprietatea lui Soner Kaya. Barbatul in varsta de 44 de ani, cu privirea incruntata permanent de la auzul invitatiei de a sta de vorba cu presa straina, tuna autoritar: “Erdogan guverneaza corect! Exista o opozitie fata de el care e formata din tradatori de tara. Astfel de oameni nu au ce cauta in Turcia!”.

Soner Kaya in frizeria sa din Kasimpasa, Istanbul. Foto: Laurentiu Diaconu-Colintineanu

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a crescut Kasimpasa, acest cartier al Istanbulului locuit in majoritate de muncitorime. E unul din cele mai vechi ale orasului. In anii '50, imigratia de populatie saraca din Anatolya a fost masiva si chiar daca oficial locuitorii din Kasimpasa fac parte din clasa de mijloc, ca nivel de trai se situeaza mai degraba catre sfertul inferior al acestei grupe. E clar insa ca acest cartier a facut progrese vizibile, cele mai multe fiind atribuite de oameni perioadei in care la putere s-a aflat premierul Erdogan. Kasimpasali, adica omul din Kasimpasa, a avut grija de cartierul sau natal in care vindea dulciuri in copilarie. Au aparut parcuri, stranduri, centre culturale, drumurile au fost reabilitate. Multe au fost investitiile publice care ii determina pe oameni sa spuna ca guvernarea Erdogan e cel mai bun lucru ce li s-a intamplat in viata.

In astfel de cartiere, opinia publica este formata pe principii religioase, traditie navala si echipa locala de fotbal, cum este F.C. Kasimpasa – detinuta de Turgay Ciner, un apropiat de-al premierului care are in proprietate si grupul media Ciner Holding. Numele stadionului este “Recep Tayyip Erdogan”. Si in astfel de cartiere traieste baza electorala a primului ministru. Ei sunt oamenii pe care Erdogan se bazeaza in tentativa de a restrange efectul valului de nemultumire cu care s-a confruntat in ultima luna de zile. Elita intelectuala de stanga din Turcia spera ca a reusit sa-i slabeascsa pozitia premierului. Unii comentatori occidentali sunt ferm convinsi ca Erdogan nu mai are nicio sansa la urmatoarele alegeri. Realitatea din cartierele muncitoresti din Istanbul arata insa cu totul altfel.

***

Atmosfera de pe strada pietonala din Kasimpasa e una ciudata. Intrebati daca sunt fericiti si liberi, oamenii raspund cu tarie ca da. Privirea lor nu tradeaza insa aceeasi definitie a fericirii pe care o cunoastem noi. Aproape nimeni nu stie cu exactitate ce s-a intamplat in parcul Gezi sau in piata Taksim, desi protestele si violentele au avut loc la doar un kilometru distanta. Soner Kaya nu este o exceptie. Tatal a doi baieti a aflat despre evenimentele recente de la televizor sau a citit ziarul Zaman (pro Erdogan) care se afla in fiecare zi pe masuta din fata frizeriei sale unde isi omoara timpul dintre clienti cu un ceai negru.

Kaya stie foarte bine ca “necazurile” din Gezi au fost provocate de niste “pseudo-ecologisti care au creat haos in conditiile in care totul era bine si stabil in Turcia”. Frizerul a votat Partidul Justitie si Dezvoltare (AKP) la ultimele alegeri si o va face, conform propriilor spuse, fara rezerve si la urmatoarele. Ce il deranejaza cel mai mult este ca “vandalii” nu au fost constienti cat de mult rau fac tarii. “Puterile straine au un mare rol aici. Acestia sunt oamenii care nu vor ca Turcia sa fie stabila”. Discursul despre puterile straine al lui Soner Kaya e intrerupt de un barbat tanar care isi distreaza baiatul pe o pisica mecanica amplasata langa intrarea in frizerie. Pustiul rade copios pe ritmul melodiei Gangnam Style. Pentru cateva secunde, privirea frizerului se insenineaza. Deodata se intoarce si mai inversunat.

Isi aminteste de o intrebare despre legitimitatea actiunilor politiei. Gaseste un ton critic pentru ca fortele de ordine ar fi actionat prea tarziu. Protestele au fost un soc pentru economie, lumea traia in panica, turistii au fugit pentru ca provocarile teroristilor au degenerat in violente – asta e imaginea pe care Kaya a aflat-o din presa turca. De fapt, in opinia lui, guvernul a fost foarte bun si ingaduitor cu manifestantii. “Nu numai cartierul, intreaga lume trebuie sa fie mandra de un om ca Erdogan! Dintre liderii lumii e unul din cei mai buni! Totul e liber in Turcia! Ce vrei mai mult?”

Discutia cu Soner Kaya e urmarita cu atentie de o mama a doi baieti in varsta de 34 de ani. De mai multe ori s-a bagat in discutie strigand peste vocea frizerului. Funda Sevilier gesticuleaza cel mai mult cu mana stanga. Pe antebrat are un tatauaj care se traduce “Galatasaray, unica mea iubire”. Pe incheietura sunt tatuate doua initiale: E / Y de la numele celor doi baieti, iar pe inelarul stang se vad “...” care simbolizeaza “tot ce va urma”. In opinia ei, unele grupuri din Turcia sunt discriminate asa ca au inceput sa protesteze, dar si “sa tradeze tara”. “Adica sa protestezi e OK, libertatea de exprimare la fel, dar nu trebuie sa uiti niciun moment de interesul tarii”. Sevilier crede ca trei sau patru zile de “distractie” sunt suficiente, dupa care ajunge. “Daca nu esti multumit de guvern, nu votezi si gata”.

Tanara mama este contabila si nemultumita de faptul ca, intr-o singura saptamana, dolarul american s-a apreciat fata de lira turceasca cu 0,7 unitati. Ea insasi a fost sa ii sprijine pe activistii din parcul Gezi in primele zile de proteste, cand miscarea avea ca scop doar impiedicarea constructiei unui mall in locul spatiului verde. Dar apoi a considerat ca protestul oamenilor fusese rapit de organizatiile de opozitie care nu o reprezinta. “Cum vine un stangist sa injure capitalismul in blugi Levi's, fumand Camel si vorbind la iPhone?”. Capitalismul a asigurat supravietuirea Turciei, crede Funda Sevilier, care isi aduce aminte de o vorba de-a tatalui ei care avea un magazin. Batranul se temea ca in 20 de ani nu s-ar mai fi vazut steagul Turciei nicaieri, daca tara nu reusea sa se schimbe. Iata ca a reusit, datorita premierului Erdogan, care, spune Sevilier, a ferit tara de influentele straine.

Steagurile AKP in Esenler, Istanbul. Foto: Laurentiu Diaconu-Colintineanu

Primul ministru Recep Tayyip Erdogan spune cu fiecare ocazie pe care o are ca protestele din tara sa au fost instigate de o bizara conspiratie internationala. Unii comentatori pro-guvernamentali au scris chiar ca Lufthansa ar fi avut un interes major pentru ca planurile de constructie a unui nou aeroport la Istanbul ar afecta grav hub-ul aerian din Frankfurt pe Main. Se pune asadar intrebarea daca Erdogan chiar crede ceea ce spune sau daca declaratiile fac parte dintr-un joc populist. Daca prima varianta ar fi adevarata, atunci Turcia se afla intr-un moment foarte intunecat al istoriei sale. Dar dupa doua saptamani petrecute in Turcia tind sa cred a doua varianta.

Cand premierul Erdogan s-a intors din turneul sau din Africa de Nord, AKP era in degringolada. Unii membri, spun surse cu care am vorbit la Istanbul si care au dorit sa ramana anonime, nu aprobau prima interventie brutala a politiei impotriva manifestantilor. Acestia din urma nici nu erau suspectii de serviciu kemalisti care se opun vehement premierului. Multi dintre ei nu au votat niciodata, de participare la demonstratii nici vorba. Si toate astea intr-un context economic nu tocmai favorabil. Partidul stie insa ca soarta sa electorala e legata de economie.

Cresterea economica a Turciei era de 8,8% in 2011, dar doar de 2,2% anul trecut. Anul acesta, estimarile arata o crestere de 3-4%. Daca va fi asa, evolutia e buna, dar dupa standardele Occidentului dezvoltat. Pentru Turcia, riscurile atasate unei cresteri atat de mici dupa standardele economiilor in dezvoltare sunt foarte mari. Nu degeaba spun analistii internationali ca “Turcia face pneumonie in timp ce America stranuta”. La acest context se adauga si faptul ca Erdogan e la ultimul sau mandat in fruntea guvernului de la Ankara si trebuie sa fie acea perioada in care istoria va primi definitiv semnatura sa. Cu o agenda atat de incarcata, Erdogan nu poate alege altceva decat dominatia politica si atitudinea intransigenta in fata oricarei contestari – o reteta care a functionat pana acum.

Asa se explica, de exemplu, de ce premierul insista asupra teoriei cum ca manifestantii din Taksim ar fi baut alcool in moschee chiar si dupa ce imamul a negat aceasta informatie. Apoi, pentru ca presa interna e sub controlul sau in majoritate, tunurile trebuiau sa traga in cea straina. Teroristi si tradatori ar fi jurnalistii straini care indraznesc sa relateze despre ce se intampla in Turcia. Si mai sunt si bancile si puterile straine care au interesul sa destabilizeze economia turceasca.

Scopul premierului e unul simplu: el trebuie sa arate ca economia mergea perfect pana la momentul 31 mai 2013. Turcia tocmai semnase un acord pentru constructia celui mai mare aeroport din Europa si a celui de-al treilea pod peste Bosfor. Agentia Moody's tocmai ridicase ratingul de tara si totul era perfect. Scenariul este o pregatire pentru eventualitatea in care economia nu ajunge la performantele dorite de electoratul AKP. Si atunci vina nu va fi a guvernului, ci a instigatorilor internationali.

Scena de strada in Esenler, Istanbul. Foto: Laurentiu Diaconu-Colintineanu

In urma cu cateva decenii, Esenler nu era decat un sat la marginea orasului Istanbul. Astazi, satul a devenit un cartier cu o populatie de peste 500.000, cu zona pietonala si centru comercial care continua sa se dezvolte intr-un ritm alert. Situat la circa 20 de kilometri de piata Taksim, Esenler este fieful premierului Erdogan in Istanbul. La ultimele alegeri parlamentare, AKP a castigat 65% din voturile locuitorilor. Principalul partid de opozitie abia a reusit sa adune 15%.

Sediul organizatiei locale AKP e intr-o cladire stearsa de care atarna insa steagurile partidului peste intregul bulevard din fata. La parter se vinde kebap. Intrarea seamana cu o rampa a unui service auto. In capatul gangului, pe partea stanga, o usa aproape insesizabila deschide un lift inghesuit in care incap trei persoane cu indulgenta. Birourile AKP sunt la etajul al doilea al carui hol este dominat de sigla partidului (un bec – de la iluminare). In sediu, toate incaperile sunt pavoazate cu fotografii de la evenimente la care au participat liderii formatiunii si de harti. Nenumarate harti. Partidul stie tot ce se intampla peste tot. Fiecare casa, fiecare familie, fiecare afacere este cartografiata pe peretii din sediul AKP. Motorul partidului functioneaza deja la capacitate maxima. Se pregatesc intens alegerile locale din 2014 la care premierul Erdogan a promis ca toti cei care s-au solidarizat cu protestele vor plati scump. Acum e treaba subalternilor sai sa indeplineasca aceasta promisiune.

In Esenler, totul este marca AKP: noile drumuri, vechile drumuri reabilitate, noul spital, proiectele de asistenta sociala... totul. Ritmul de dezvoltare urbana este, probabil, cel mai rapid din intregul oras. Municipalitatea a deschis 10 centre cu program after-school care asigura si mese pentru 15.000 de copii. 20.000 de oameni vor fi dusi in excursie anul acesta. Din 8 iulie, cei mai saraci vor primi mese de Ramadan – totul pe cheltuiala partidului. “La ultimul sondaj, 95% dintre locuitorii cartierului erau fericiti ca traiesc aici”, spune Yusuf Zabul, membru al consiliului local din partea AKP. “Oamenii simt dragostea partidului pentru ei si apreciaza munca sa”.

Zabul sta la un birou lung de patru metri. In spatele sau atarna pe perete portretele lui Erdogan, Atatürk si Gül. Pe birou, o rama foto digitala ruleaza poze cu premierul. Sunt imagini de la ultimul miting de sustinere AKP din Istanbul – la doar doua zile dupa evacuarea in forta a parcului Gezi si a pietei Taksim. “Suntem in continua pregatire pentru alegeri, tocmai finalizam un program de training pentru voluntarii nostri”, explica Yusuf Zabul. Voluntarii AKP nu fac numai promovare. Ei formeaza delegatii de cate zece persoane care aduc condoleante familiilor in care are loc un deces si care preiau cheltuielile de inmormantare in contul partidului. Ei verifica din usa in usa listele de la biroul electoral si tot ei merg sa tina companie mamelor care nu mai ai copiii acasa si se simt singure.

Bazal da asigurari ca niciodata nu a existat o libertate mai mare in Turcia, “lucrul fiind observabil la o simpla plimbare prin Esenler”. Consilierul local e sigur ca manifestantii din Taksim au mintit, niciunul nu a fost ranit de politia care a intervenit cu cea mai mare grija pentru a restabili ordinea. “Libertatea minoritatii nu o poate anula pe cea a majoritatii. Iar majoritatea este de partea premierului”. Yusuf Bazal stie ca oamenii “de isprava” din Istanbul erau speriati de protest si “intr-un oras cu 14 milioane de locuitori nu e bine sa creezi panica”. “Oricine are dreptul sa protesteze”, explica Bazal, dar e nevoie de aprobare pentru asta si de un loc potrivit pentru o manifestatie. Conform unui ordin dat de premierul Erdogan, in Istanbul exista doar doua astfel de locuri: Kazlicesme si Maltepe. Yusuf Bazal conchide: “Daca majoritatea e multumita, democratia functioneaza”.

Nermin Kudun in zona pietonala din Kasimpasa, Istanbul. Foto: Laurentiu Diaconu-Colintineanu

Masinaria AKP s-a pus in miscare si mai intens in urma protestelor recente. Ultimul sondaj publicat de compania MetroPOLL arata ca aproape jumatate din cei chestionati considera ca guvernul Erdogan manifesta tendinte autoritare. Doar 36% considera ca Turcia devine mai democratica. Premierul Recep Tayyip Erdogan trebuie sa se asigure asadar de acea jumatate a populatiei turcesti care reprezinta baza sa solida de sustinatori. Asa se explica iesirile sale publice in care indeamna femeile sa aiba macar trei copii pentru ca Turcia sa nu fie ingenunchiata de puterile care vor sa o dezavantajeze in cursa pentru influenta internationala. Sau cele legate de “poporul castrat” de concernele straine care inunda piata cu pilule contraceptive. Erdogan trebuie sa fie sigur ca dominatia sa din cartiere precum Kasimpasa sau Esenler nu este diminuata in niciun fel. Primul ministru are nevoie de oameni care il adora, carora le poate intinde o mana sub forma asistentei sociale si care isi manifesta recunostinta “in mod democratic” la fiecare vot.

Erdogan are nevoie de Nermin Kudun din Kasimpasa, 38 de ani, mama a trei copii, care l-a ajutat pe premier in lupta sa impotriva “celor care vor ca populatia Turciei sa imbatraneasca”. Kudun e de acord in totalitate cu politica dusa de guvern. “Erdogan face treaba foarte buna. Il iubesc! Atitudinea sa e cea mai buna, altii sunt gelosi pe el”. Ea stie toate astea pentru ca a vazut la televizor. Chiar si in timpul protestelor, spune Nermin Kudun, “presa a fost foarte corecta, ba chiar a aratat mai mult decat ar fi trebuit pentru linistea noastra”.

Acest articol face parte dintr-o serie de trei reportaje realizate de HotNews.ro si RFI Romania. Despre cum se reorganizeaza protestatarii turci puteti citi AICI. Al treilea text va fi publicat la mijlocul acestei saptamani si va expune problemele cu care s-au confruntat medicii turci in aceasta perioada.