Dupa lansarea unei rachete balistice si plasarea unui obiect in orbita spatiala pe data de 12 decembrie 2012, Coreea de Nord a executat un al treilea experiment nuclear pe 12 februarie 2013. Regimul lui Kim Jong-un, tanarul dictator al Coreei de Nord, continua sa ameninte Statele Unite si Coreea de Sud cu razboiul si obliterarea nucleara, anuntand ca nu va mai respecta armistitiul din 1953 si va relua activitatile la reactorul nuclear din Yongbyon—si implicit extractia plutoniului, care poate fi folosit pentru producerea de noi bombe nucleare.
Suntem in pragul unui conflict major in Asia de Nord-Est, sau avem de-a face cu un déjà vu, o poveste care se repeta ad infinitum, amenintari si retorica belicoasa, urmate de perioade in care regimul Kim pretinde ca este gata pentru discutii si contacte diplomatice? Sigur ca nu suntem in pragul celui de-al treilea razboi mondial, insa situatia din peninsula coreeana este foarte tensionata, iar pericolul unor greseli de calcul exista.
De ce este regimul lui Kim Jong-un atat de agresiv? Situatia interna conteaza intotdeauna in Coreea de Nord. De multe ori, aparentele nebunii ale conducatorilor sunt menite sa exacerbeze mentalitatea de fortareata sub asediu, mentinuta si perpetuata de regimul Kim de mai bine de sase decenii. Multi nord-coreeni probabil ca inteleg ca tensiunile actuale sunt rezultatul atitudinii belicoase a tanarului Kim Jong-un si camarilei care il inconjoara. Insa, din punctual de vedere al nord-coreeanului de rand, motivele actualelor tensiuni sunt mai putin importante. Propaganda oficiala ii copleseste pe oamenii de rand cu anunturi alarmante indicand ca un bombardament nuclear american este practic iminent. Putinele autovehicule si camioane care mai circula in Coreea de Nord sunt acoperite cu crengi, frunze si plase de camuflaj. In special nord coreenii din zonele urbane sunt atat de speriati incat uita de apasarea cotidianului, de opresiunea politica, de teama de regim si de informatorii politiei politice, de boli ale mizeriei precum tuberculoza si malaria, de penuria de alimente si current electric.
Grigore Scarlatoiu
Foto: Arhiva personala
In timp ce propaganda regimului il prezinta pe Kim Jong-un ca pe un vajnic erou care da piept cu supraputerile mondiale si ameninta Statele Unite cu obliterarea nucleara, tanarul tiran dolofan si infatuat este un Mos Teaca al Coreei de Nord, care nu realizeaza seriozitatea situatiei pe care a creat-o. Si bunicul, si tatal lui Kim Jong-un au suferit de infantilism dictatorial. In varsta de numai 38 de ani in iunie 1950, Kim Il-sung a atacat Coreea de Sud, provocand un razboi in urma caruia doua milioane si jumatate de civili si mai bine de doua milioane de militari au fost ucisi sau raniti in ambele tabere.
In 1976, pe atunci in varsta de 35 de ani, Kim Jong-il, care deja incepuse sa se pregateasca pentru a-i urma tatalui la tron, a ordonat un atac brutal impotriva militarilor americani. Un grup de militari americani care incercau sa taie un copac ce bloca vizibilitatea unui punct de observatie din Zona Demilitarizata dintre cele doua state coreene a fost atacat prin surprindere, cu extraordinara salbaticie, de militari nord-coreeni. Capitanul Bonifas si Locotenentul Barrett au fost ucisi cu topoarele, iar alti militari americani au fost grav raniti. La doua ore si jumatate dupa ce Statele Unite si Coreea de Sud au trimis forte masive in Zona Demilitarizata pentru a taia copacul cu pricina, cu acoperirea unui sprijin aerian coplesitor, gata de interventie—bombardierele B-52 ridicate de la sol aveau radarul setat pe “tintire,” si nu “supraveghere,” gata de interventie—reprezentanti nord-coreeni au transmis o scrisoare scrisa de insusi Kim Il-sung, adresata Comandamentului Natiunilor Unite, in care isi cerea scuze pentru incidentul care rezultase in moartea si ranirea militarilor americani.
Kim Il-sung a inteles foarte bine puterea Americii, prin prisma Razboiului Coreean. Kim Jong-il era copil in timpul razboiului, insa a fost scolit de tatal lui. Cine il scoleste pe Kim Jong-un, un tanar lider care a vazut un razboi
Directorul executiv al Comitetului pentru Drepturile Omului in Coreea de din Washington, D.C., singurul analist politic de origine romana din SUA specializat in peninsula coreeana *
membru al Consiliului Director, Consiliul International de Coreanistica * fost director de relatii publice si business al Institutului Economic Coreeano-American (Korea Economic Institute, KEI) in Washington, D.C * in aceasta calitate a coordonat prezentari si conferinte in Washington si in alte orase americane, menite sa informeze publicul american despre importanta aliantei dintre Coreea de Sud si Statele Unite si despre chestiunile economice, financiare, comerciale, de securitate nationala, politice si diplomatice de mare relevanta pentru relatiile dintre cele doua state
*Este autorul unui articol lunar in publicatia KEI, Korea Insight, care adreseaza relatiile economice si de afaceri dintre cele doua state
* A scris numeroase articole, in engleza si in coreeana, adresand relevanta experientei est-europene in contextul nord-coreean, in KEI Exchange si in presa coreeana
* Pentru mai bine de sase ani, a lucrat in domeniul dezvoltarii internationale, fiind angrenat in proiecte ale Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID), Bancii Mondiale si Bancii Asiatice de Dezvoltare (ADB)
* In ultimii opt ani, a executat evaluari anuale ale nivelului de respectare a conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii in Coreea de Sud, pentru fonduri de investitii americane
* Excelent vorbitor de engleza, coreeana si franceza, a obtinut masteratul in relatii internationale de la Fletcher School of Law and Diplomacy, Tufts University in Boston si de la Universitatea Nationala Seul
* Si-a completat studiile universitare de licenta la Facultatea de Relatii Internationale, Universitatea Seul
Grigore Scarlatoiu
numai pe Play Station sau Xbox, si ale carui calitati de lider militar exista numai pe hartie?
Tocmai pentru a preveni o si mai mare nechibzuinta a nord-coreenilor, Statele Unite au raspuns cu o fermitate care le aminteste multora de raspunsul masiv survenit dupa atacul din 1976. Bombardiere B-52 si B-2 Stealth (invizibile radarului) au executat simulari de bombardare nucleara a Coreei de Nord, in spatiul aerian al Coreei de Sud, iar avioane de vanatoare F-22 Stealth au participat in operatiuni de antrenament executate de fortele armate ale Statelor Unite si Coreei de Sud. Bineinteles ca guvernul chinez nu este bucuros cand bombardiere nucleare americane executa misiuni de antrenament atat de aproape de spatiul aerian chinez. China nu ar putea fi chiar un privitor pasiv daca un conflict ar reizbucni in peninsula coreeana, iar un atac nuclear nord-coreean ar forta Statele Unite sa raspunda cu aceeasi moneda, atat de aproape de granita Chinei. Tocmai pe asta mizeaza si Kim Jong-un si cei care il sfatuiesc.
Chiar daca nu sunt luate in calcul rachetele balistice si armele nucleare ale Coreei de Nord, amenintarea este coplesitoare. Coreea de Nord are 10,000 de piese de artilerie de-a lungul zonei demilitarizate, 1.1 milioane de soldati, 4,000 de tancuri—relativ vechi insa, de fabricatie sovietica—si 5,000 de tone de focoase chimice. Mari centre urbane din Coreea de Sud, inclusiv capitala Seul, pot fi primele victime ale unui atac nord-coreean.
Incepand din anii ’80, regimul nord-coreean a inceput sa dezvolte si capabilitati asimetrice, de indata ce a inteles ca nu mai putea tine pasul cu vecinii de la sud, in conditiile in care Coreea de Sud era intr-un process de dezvoltare economica rapida initiat inca din anii ’60. Capabilitatile asimetrice ale Coreei de Nord includ 100,000 de trupe speciale antrenate pentru operatiuni de infiltrare si sabotaj si o unitate pregatita pentru lansarea da atacuri cibernetice.
Pe data de 20 martie, un atac cibernetic masiv a fost lansat impotriva unor obiective din Coreea de Sud, vizand banci si alte institutii financiare, institute de cercetare si agentii guvernamentale. Singura organizatie din afara granitelor Coreei de Sud vizata de acest atac cibernetic a fost Comitetul pentru Drepturile Omului in Coreea de Nord (Committee for Human Rights in North Korea, HRNK), cu sediul la Washington, D.C., organizatie al carei director executiv este autorul acestui articol.
5
2
