O mica aglomerare de stanci desertice pierdute in marea Chinei orientale sau un El Dorado petrolier submarin? Minusculele insule japoneze Senkaku, revendicate de China sub numele Diaoyu, alimenteaza fantasmele si provoaca grave frictiuni intre Beijing si Tokyo, scrie AFP.

Totul a inceput la finele anilor 1970 cu un obscur raport de circa 40 de pagini, al unui departament al ONU, Ecafe, legat de structura geologica a fundului marii Chinei orientale. Pana atunci nimic nu era foarte interesant, dar membrii expeditiei stiintifice, japonezi, coreeni, chinezi si americani, au ajuns la o concluzie care schimba complet tabloul: ar fi vorba de o zona foarte bogata in petrol si gaze, poate chiar una dintre cele mai bogate din lume.

Iar documentul, desi nu avanseaza nicio cifra legata de rezervele potentiale, adauga: "partea cea mai favorabila a regiunii in materie de petrol si gaze se intinde pe 220.000 km patrati la nord-est de Taiwan". Cu alte cuvine, regiunea insulelor Senkaku!

"Exista o mare probabilitate ca platoul continental dintre Taiwan si Japonia in ape profunde sa constituie unul dintre rezervele de petrol cele mai prolifice din lume", scriau specialistii.

Potrivit acestora, am fi in prezenta unui strat de sedimente cu o grosime de cel putin 2 kilometri datand din Neogen, in urma cu peste 23 de milioane de ani.

Oamenii de stiinta au pastrat prudenta si au precizat ca este nevoie de alte studii si proceduri de foraj pentru a le confirma estimarile, dar cifrele vehiculate au inceput sa se ambaleze. Se discuta repede de milioane, de miliarde de barili, unii avanseaza chiar 100 de miliarde.

Nu trebuia mai mult pentru declansarea unei inclestari intre tarile riverane, care s-a agravat de-a lungul anilor, cu cat resursele de energie deveneau mai rare iar China, in plina expansiune industriala, inghitea tot mai mult petrol.

"Nu credem ca exista cantitati de o asemenea importanta", spune un oficial japonez, care a preferat sa-si pastreze anonimatul.

De la raportul facut de Ecafe, niciun alt studiu nu a confirmat prezenta unei comori petroliere submarine in regiune.

Un raport japonez din 1994 estimeaza totusi la 3,26 miliarde de barili potentialul maxim al acestor zacaminte, situate in partea considerata japonze de Tokyo a marii Chinei orientale.

Agentia japoneza pentru resurse naturale si ministerul Afacerilor externe spun ca nu exista elemente fiabile care sa dovedeasca ca arhipelagul disputat sta pe o comoara de aur negru.

"Raportul din 1994 nu constituie decat o estimare legata de o vasta intindere din marea Chinei Orientale incluzand apele din jurul canalului insulelor Okinawa" din sudul Japoniei, spun cele doua institutii.

Chinezii, in raportul anual pentru 2011 al China National Offshore Oil Corp avanseza cifre de 384,6 milioane de barili de petrol si 303,7 miliarde metri cubi de gaze pentru toata marea Chinei orientale.

In 16 septembrie, ministerul chinez al Afacerilor externe a anuntat, in plin conflict, ca Beijingul va depune in scurt timp o cerere de delimitare a platoului sau continental din marea Chinei orientale dincolo de 200 de mile nautice la o comisie specializata a ONU, Unclos (United Nations Convention on the Law of the Sea).

La Tokyo, se agita argumentele istorice pentru a demonstra lipsa de consistenta a acestei cereri.

In 2008, Japonia si China au convenit sa dezvolte impreuna exploatarea resurselor naturale din aceasta mare, pe care au redenumit-o "Marea pacii, a cooperarii si a prieteniei".

La zece zile de la aniversarea a 40 de ani de la normalizarea relatiilor diplomatice dintre Beijing si Tokyo, pare mai degraba a fi marea tuturor pericolelor, pana la punctul in care secretarul american al Apararii, Leon Panetta, care a vizitat capitala nipona in acest week-end, s-a declarat ingrijorat de riscul unui conflict.