Inainte sa intre in galeria pe care a sapat-o, Mihai Stoica examineaza atent piatra exterioara. “Trebuie sa fii foarte precaut. Anul trecut, un amic de-al meu a fost ingropat sub pamant, se prabusise o galerie. De-abia a scapat.”
Stoica descopera o fisura in piatra de sist. O loveste de cateva ori cu piciorul. Se desprind doar bucati mici; probabil nu se va prabusi nimic. Dar vremea aceasta, cu temperaturi cand peste, cand sub zero grade, este cea mai periculoasa. Umezeala din piatra ingheata si se topeste, iarasi ingheata si iar se topeste. Uneori sparge bucati mari de piatra.
Stoica intra incet in galeria lunga de vreo opt metri si complet neasigurata. Examineaza zidurile, apoi ia ciocanul de mina din geanta si incepe sa sparga bucati de carbune din zid. Cand se acumuleaza cateva kilograme, umple o sacosa cu ele. Din cand in cand se opreste pentru a asculta daca zidurile se misca. De cateva ori scartaie si trosneste. „Piatra este imprevizibila“, spune.
Undeva, la marginea Vaii Jiului, undeva prin munti. Unele zacaminte de carbune ajung pana aproape de suprafata. Mihai Stoica a descoperit un astfel de zacamant. A sapat printr-un metru de pamant si de sist - si a dat de carbune pur. Anul trecut a scos o tona si jumatate de carbune, a carat-o acasa in saci de 40 de kilograme, pe bicicleta. Acum, de cand s-a facut frig, sapa din nou.
De fapt, pe barbatul de vreo 35 de ani nu il cheama Stoica. Se teme sa spuna cum se numeste in realitate pentru ca ceea ce face nu este doar foarte periculos, ci si interzis. Este minerit ilegal.
0
5
