Grigore Scarlatoiu, specialist in Peninsula Coreeana: Teama de instabilitate, principalul aliat al familiei Kim. O schimbare majora in Coreea de Nord e posibila in urmatorii cinci ani

de Adrian Novac     HotNews.ro
Marţi, 20 decembrie 2011, 12:10 Actualitate | Internaţional

Grigore Scarlatoiu
Foto: Arhiva personala
"Chiar daca teama de instabilitate a altora l-ar putea mentine pe Kim Jong-un la putere pentru cativa ani, este foarte probabil ca o schimbare majora in Coreea de Nord sa fie posibila in urmatorii cinci ani", sustine Grigore Scarlatoiu, directorul executiv al Comitetului pentru Drepturile Omului in Coreea de Nord din Washington, D.C., singurul analist politic de origine romana din SUA specializat in Peninsula Coreeana.​ Intr-un comentariu pentru HotNews.ro, expertul e de parere ca "in cele din urma, teama de instabilitate a altora se poate transforma intr-un colac de salvare pentru Kim Jong-un. Coreea de Sud, China, Japonia, SUA, Rusia si UE vor sa evite destabilizarea dramatica a peninsulei coreene. Toata lumea va vrea sa evite o a doua mare foamete in Coreea de Nord, ce ar putea rezulta intr-un flux masiv de refugiati in China si, in cazuri extreme, anarhie, razboi civil, si pierderea controlului  armatei nord-coreene asupra micului arsenal nuclear de care dispune Phenianul".


Iata ce crede Grigore Scarlatoiu despre situatia din Coreea de Nord dupa moartea lui Kim Jong-il:

"Desi vestea mortii lui Kim Jong-il a parut venita pe neasteptate, inca din vara lui 2008, cand liderul nord-coreean a suferit un atac cerebral, devenise evident ca disparitia sa se apropie cu repeziciune. Coreea de Nord (Republica Populara Democrata Coreeana) traverseaza a doua schimbare a conducatorului in cei 63 de ani trecuti de la infiintare. Kim Jong-il a devenit liderul tarii in iulie 1994, dupa moartea tatalui sau, Kim Il-sung (Kim Ir-sen). Kim Jong-il a avut 20 de ani la dispozitie pentru a se pregati sa preia puterea de la tatal sau. Cu toate acestea, primii ani sub obladuirea “Marelui Conducator” au coincis cu o foamete crunta, in care au murit intre cateva sute de mii si un million de nord-coreeni. Regimul lui Kim Jong-il a calcat in picioare drepturile omului si a infometat populatia nord-coreeana. Potrivit unor organizatii precum Amnesty International si Comitetul pentru Drepturile Omului in Coreea de Nord, in jur de 200,000 de nord-coreeni sunt inchisi in lagare de munca fortata pentru prizonierii politici. Prin dezvoltarea unui program de imbogatire a plutoniului si uraniului, si printr-un program de dezvoltare a rachetelor (inclusiv racheta cu raza medie de actiune Musudan BM25), regimul Kim a continuat sa fie o amenintare la adresa pacii si securitatii in Asia.

Spre deosebire de tatal sau, Kim Jong-un, mezinul familiei Kim, nu a avut la dispozitie pentru a se pregati ca viitor lider al tarii decat cel mult 3 ani. Kim Jong-un a petrecut, se pare, cativa ani in Elvetia, unde a urmat cursuri gimnaziale la o scoala particulara. Desi propaganda nord-coreeana il prezinta ca pe un “geniu in artilerie,” Kim Jong-un are zero realizari, si este cu mult prea tanar pentru a fi la conducerea tarii. Cand, dupa 20 de ani de pregatire, Kim Jong-il a urmat tatalui la conducerea Coreei de Nord, avea deja 52 de ani. Kim Jong-un are numai 27 sau 28 de ani. Varsta si experienta sunt extraordinar de importante, in special in Coreea de Nord. Sistemul dictatorial al Coreei de Nord, axat pe venerarea “conducatorului iubit” si a familiei acestuia, contine si elemente de sorginte confucianista, o filosofie care pune la mare pret senioritatea si respectul pentru autoritate.

Coreea de Nord este la un pas de o performanta nemaivazuta in alte dictaturi comuniste, a doua transmitere ereditara a puterii in stat. Una dintre marile probleme cu care se va confrunta Kim Jong-un este ca autoritatea si legitimitatea conducatorului se diminueaza pe masura indepartarii de fondatorul regimului de la Phenian, Kim Il-sung. Desi a fost el insusi un lider dur si lipsit de scrupule, autoritatea pe care Kim Jong-il a exercitat-o asupra tarii nu a fost niciodata pe masura autoritatii impuse de tatal sau, Kim Il-sung. In cazul lui Kim Jong-un, tineretea si lipsa de experienta vor face ca lipsa de autoritate si legitimitate sa ii creeze mari probleme.

La mai bine de doi ani de la atacul cerebral suferit de Kim Jong-il, un congres al Partidului Muncii din Coreea a avut loc la Phenian, in septembrie 2010. Ultimul asemenea congres avusese loc cu 30 de ani in urma, in 1980. Congresul din septembrie 2010 a marcat “schimbarea la fata” a Partidului Muncii in partidul lui Kim Il-sung. Cuvintele “marxist-leninist” au fost scoase din statutul partidului. Inaintea congresului, tanarului Kim Jong-il i-a fost decernat titlul de “daejang” (general de armata, cu patru stele pe epolet). In timpul congresului, tanarul Kim a fost numit vice-presedinte al Comisiei Militare Centrale si membru al Comitetului Central al Partidului Muncii. Promovarea fara precedent a unui tanar de 26 sau 27 de ani in aceste pozitii a coincis si cu decernarea aceluiasi titlu de “daejang” lui Kim Kyoung-hui, sora mai mica a lui Kim Jong-il si matusa tanarului Kim Jong-un. Sotul lui Kim Kyoung-hui, Chang Sung-taek, a fost numit intr-o pozitie cheie, aceea de vice-presedinte al Comitetului National pentru Aparare. Specialistii presupun ca cei doi vor forma nucleul grupului care il va sustine pe Kim Jong-un in timpul tranzitiei, si in primii ani ai “domniei.”

Unchiul lui Kim Jong-un, Chang Sung-taek, figureaza ca al nouasprezecelea participant pe lista celor ce vor fi prezenti la funeraliile lui Kim Jong-il din 28 si 29 decembrie. Este prea devreme pentru a interpreta pozitia relativ minora acordata lui Chang ca pe un semn ca importanta si influenta lui au fost diminuate. Pur si simplu, s-ar putea ca Chang sa faca tot posibilul pentru a opera din spatele cortinei, pentru a evita prea multa atentie in timpul unei perioade de tranzitie care se anunta nesigura si periculoasa.

 
directorul executiv al Comitetului pentru Drepturile Omului in Coreea de din Washington, D.C., singurul analist politic de origine romana din SUA specializat in peninsula coreeana* fost director de relatii publice si business al Institutului Economic Coreeano-American (Korea Economic Institute, KEI)  in Washington, D.C * in aceasta calitate a coordonat prezentari si conferinte in Washington si in alte orase americane, menite sa informeze publicul american despre importanta aliantei dintre Coreea de Sud si Statele Unite si despre chestiunile economice, financiare, comerciale, de securitate nationala, politice si diplomatice de mare relevanta pentru relatiile dintre cele doua state * este autorul unui articol lunar in publicatia KEI, Korea Insight, care adreseaza relatiile economice si de afaceri dintre cele doua state * a scris numeroase articole, in engleza si in coreeana, adresand relevanta experientei est-europene in contextul nord-coreean, in KEI Exchange si in presa coreeana * pentru mai bine de sase ani, a lucrat in domeniul dezvoltarii internationale, fiind angrenat in proiecte ale Agentiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internationala (USAID), Bancii Mondiale si Bancii Asiatice de Dezvoltare (ADB) * in ultimii opt ani, a executat evaluari anuale ale nivelului de respectare a conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii in Coreea de Sud, pentru fonduri de investitii americane * excelent vorbitor de engleza, coreeana si franceza, a obtinut masteratul in relatii internationale de la Fletcher School of Law and Diplomacy, Tufts University in Boston si de la Universitatea Nationala Seul  * si-a completat studiile universitare de licenta la Facultatea de Relatii Internationale, Universitatea Seul
 
 
Grigore Scarlatoiu
Este foarte probabil ca, dintre cei trei fii ai lui Kim Jong-il, Kim Jong-un a fost ales sa mosteneasca puterea in stat pentru ca a fost vazut ca fiind cel mai dispus sa continue politica tatalui sau. Pentru a supravietui perioadei de tranzitie si a se mentine la putere, este clar ca tanarul Kim va avea nevoie de sprijinul unui nucleu dur, prea putin dispus la compromisuri cu Statele Unite sau Coreea de Sud. Pentru cel putin cativa ani, tanarul Kim se va vedea nevoit sa continue politica “songun” initiata de tatal sau, de a pune fortele armate pe primul plan, in detrimental alocarii de resurse pentru dezvoltarea economica sau aprovizionarea populatiei. Multi analisti sunt de parere ca cele doua atacuri asupra Coreei de Sud, scufundarea corvetei Cheonan de catre un submarin nord-coreean pe 26 martie 2010 si bombardarea insulei sud-coreene Yeonpyeong de catre artileria nord-coreeana, au fost menite sa-I fie “atribuite” lui Kim Jong-un, pentru a-i crea un “curriculum vitae.” Chiar si cu protectia unui astfel de nucleu dur, pentru cativa ani Kim Jong-un va trai cu frica unei lovituri de palat, in special daca situatia economica a tarii nu se imbunatateste.

Joi, 15 decembrie si vineri, 16 decembrie, cu numai o zi inaintea mortii lui Kim Jong-il, Ambasadorul Robert King, emisarul special al SUA pentru drepturile omului in Coreea de Nord si Ri Kun, directorul general pentru America de Nord al Ministerului de Externe al Coreei de Nord, s-au intalnit la Beijing. Conform unor surse diplomatice, Statele Unite au fost de accord sa trimita 240.000 de tone de provizii ca ajutor umanitar Coreei de Nord, in schimbul sistarii programului de imbunatatire a uraniului si al reintoarcerii Coreei de Nord la masa tratativelor pentru denuclearizare.

Dat fiind ca tanarul Kim are nevoie de sprijinul unui nucleu dur si de sustinerea armatei, pentru o perioada este foarte probabil ca Phenianul sa nu dea curs angajamentului luat in urma intalnirii dintre King si Ri (daca intr-adevar s-a ajuns la un astfel de accord). Initial, Kim Jong-un si sustinatorii sai vor evita reintoarcerea la masa tratativelor si nu vor solicita ajutor umanitar din strainatate, pentru ca astfel de pasi ar putea fi interpretati ca semne de slabiciune. Perioada obligatorie de doliu, care practic poate dura pana la un an, ii va acorda lui Kim Jong-un pretextul perfect pentru a nu se arata prea des in public si a nu intreprinde nici o actiune legata de negocierile pentru dezarmare nucleara. Bineinteles ca asa cum a devenit clar in timpul conducerii lui Kim Jong-il, regimul Kim s-ar putea reintoarce la masa tratativelor, dar nu isi va abandona programul nuclear niciodata.

Din punctul de vedere al Statelor Unite si Coreei de Sud, dupa moartea lui Kim Jong-il, este foarte important pentru cei doi aliati sa afle ce se intampla in Coreea de Nord. Contactele, chiar daca nu la nivelul cel mai inalt, vor fi absolut necesare. Departamentul de Stat al SUA si Ministerul de Externe al Coreei de Sud vor face eforturi deosebite pentru a comunica prin canale oficiale sau semi-oficiale. Reprezentanta Coreei de Nord la ONU, asa numitul “canal New York,” va constitui un important punct de contact. Oficiali sau fosti oficiali si experti americani care au vizitat Coreea de Nord in repetate randuri si au contacte la nivel de varf ar putea fi solicitati sa dea o mana de ajutor, sau ar putea incerca sa comunice cu oficiali nord-coreeni din proprie initiativa.

In cele din urma, teama de instabilitate a altora se poate transforma intr-un colac de salvare pentru Kim Jong-un. Coreea de Sud, China, Japonia, Statele Unite, Rusia si Uniunea Europeana vor sa evite destabilizarea dramatica a peninsulei coreene. Toata lumea va vrea sa evite o a doua mare foamete in Coreea de Nord, ce ar putea rezulta intr-un flux masiv de refugiati incercand sa treaca granita in China si, in cazuri extreme, anarhie, razboi civil, si pierderea controlului  armatei nord-coreene asupra micului arsenal nuclear de care dispune Phenianul. Chiar daca initial regimul lui Kim Jong-un va evita sa solicite direct ajutoare umanitare, dupa o  perioada de timp (de la cateva luni la un an) va fi dispus sa accepte astfel de sprijin din strainatate. Mentinerea stabilitatii va fi prioritatea numarul unu, iar ajutoarele umanitare acordate Coreei de Nord vor fi trimise chiar fara a se acorda prea multa atentie monitorizarii distributiei acestor ajutoare.

Chiar daca teama de instabilitate a altora l-ar putea mentine pe Kim Jong-un la putere pentru cativa ani, este foarte probabil ca o schimbare majora in Coreea de Nord sa fie posibila in urmatorii cinci ani. Majoritatea presupuselor scenarii extreme create in ultimele decenii, menite sa pregateasca Statele Unite si Coreea de Sud pentru o mega-criza in peninsula coreeana, au avut ca punct de pornire disparitia subita a conducatorului nord-coreean. De data aceasta, nu este o simpla aplicatie. Ne aflam in mijlocul unui astfel de scenariu extrem. Fortele armate ale Coreei de Sud au fost puse in alerta tocmai pentru ca orice curs al evenimentelor este posibil, inclusiv o prabusire haotica a regimului sau o lovitura de stat. In acelasi timp, un pic de optimism nu strica niciodata: mai exista si posibilitatea unei tranzitii pasnice ce va rezulta in cativa ani in reforme partiale sau radicale".​


Citeste mai multe despre   
























Astra Film Festival 2017

VIDEO INTERVIU Bill Nichols, critic de film si pionier al studiului de film documentar: In timpul facultatii inca nu stiam ca voi deveni. Eu nu eram interesat sa fac bani, ci cautam implinirea. Si a durat o vreme sa imi dau seama.

Bill Nichols, critic de film american, profesor emerit si un pionier al studiului de film documentar contemporan a discutat in cadrul unui interviu despre visele si aspiratiile din tinerete, tehnicile din filmele documentare si influenta tehnologiei in industria cinematografica.
  • Intra in articol pentru a citi principalele declaratii ale lui Bill Nichols

2662 vizualizari

  • -2 (2 voturi)    
    timpul foarte probabil (Marţi, 20 decembrie 2011, 13:00)

    iorgu [anonim]

    imi place la nebunie una din frazele de la inceputul articolului: "e foarte probabil ca o schimbare(...) sa fie posibila".
  • 0 (0 voturi)    
    Korea (Miercuri, 21 decembrie 2011, 1:10)

    vio [anonim]

    O situatie cu totul atipica mileniului III. Pana in '99 nord coreenii sapau cele 4 tuneluri pe sub granita, inclinate si de dimensiunea a doi soldati care in pas alergator umar la umar si in coloana sa invadeze Sudul. Dupa ce le-au descoperit cei din Nord (acum se viziteaza, e un trenulet cu care cobori pe primul plan inclinat, apoi mergi pe orizontala vreo 300m pe sub granita) si vezi doar usa cimentata cu o fereastra mica libera de vizitare) puterea KIM s-a acat pe forta nucleara pe care au reusit-o. Eruptia sociala va exista cat de curand. Singura problema e ca nu e dorita de cei din sud fiindca nu ar putea asimila peste noapte un milion de fugari politici din nord. situatia economica e grea si acolo. Semnele erau clare din 2008 la TV. vazand analizele si povestind in tara pareau de necrezut si ca nu va afecta nimic Europa, Romania. iata ca e chiar mai rau . Sudul a ajutat cum a putut mai bine cu medici, aparatura suport sa mentina sanatatea batranului KIM sau mai tanarului cu probleme cu inima, suprapoderal la un moment. Se cauta o tranzitie lenta a nordului spre democratie fara o eruptie sociala greu de controlat, sau suportat de sud printr-o emigratie sau alte situatii. Sa nu uitam ca spiritul asiatic, faptul ca la pacea din 1953 dupa moartea lui Stalin ei nici nu au participat, animozitatea cu Japonia sunt probleme latente care vad ca diplomatia, democratia si poate si prezenta americana le-au echilibrat 60 de ani.
    In esenta o natiune mandra, demna si aceasta se manifesta in cele doua viziuni ale nordului si sudului. Ideea e ca se platesc greselile trecutului si impartirile de natiuni si teritorii aleatorii, asa cum s-a mai intamplat in Kuweit, zona Palestinei, Polonia, Kosovo, Basarabia si Transnistria , a ca sa amintim cateva mai cunoscute de noi.
    Cealalta idee e ca o tara ca nordul isi poate reveni cu putina intelepciune si economic si social.


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică