Socialistii spanioli, care ar urma sa fie sanctionati duminica de catre alegatori, sunt cea mai recenta victima a crizei datoriilor suverane, dupa italianul Silvio Berlusconi, grecul Giorgios Papandreou si omologii lor portughez si irlandez, relateaza AFP.

Spania, ingrijorata pentru viitorul sau, isi alege duminica Parlamentul, in care dreapta este cotata ca fiind mare favorita, pe fondul furiei populatiei fata de somajul record, o criza care pare ca nu se mai sfarseste si a masurilor de austeritate promovate de socialisti, la putere din 2004.

"Spania decide ce guvern va infrunta uraganul crizei", scrie, in pagina unu, marele cotidianu de centru stanga El Pais.

Criza economica, masurile de austeritate si cei cinci milioane de someri sunt pe buzele tuturor, in birourile de vot.

Pentru prima oara in viata sa, dar fara convingere, Octavio Arginano, un fost muncitor, acum pensionar, in varsta de 67 de ani, a ales dreapta.

"Fiul meu e somer de peste un an, fiica mea nu castiga decat 600 de euro pe luna, fiind bona", spune acest locuitor al Madridului. "Trebuie o schimbare, dar nu stiu sigur daca cineva poate face ceva pentru a ne scoate din aceasta criza".

Criza pe care o traverseaza Spania a antrenat o pierdere de incredere in marile partide politice, iar o parte a alegatorilor considera ca nici stanga, nici dreapta nu ar fi capabile sa repuna tara pe sine.

Votant al Partidului Popular (dreapta) la alegerile legislative din 2008, Fernando Javier Alvarez Granero, educator in varsta de 46 de ani, spune ca va da "un vot alb" pentru prima oara in viata sa.

"Toate partidele, de dreapta si de stanga, reflecta aceleasi idei", spune el, la Carabanchel, un cartier populari din Madrid. Partidul Socialist "a creat cinci milioane de someri si ne-a mintit asupra crizei economice. Si nu cred ca Mariano (Rajoy) poate veni cu o solutie la marile probleme ale Spaniei".

350 de deputati si 208 senatori urmeaza a fi alesi pentru un mandat de patru ani.

Partidul Popular va fi in masura, daca va castiga o majoritate absoluta, sa guverneze singur tara, fara aliante cu partidele nationaliste regionale, asa cum este cazul astazi pentru socialisti.

Liderul PP, Mariano Rajoy, 56 de ani, ar urma, in ciuda lipsei sale de carisma, sa conduca viitorul guvern, dupa o campanie care nu i-a lasat nicio sansa socialistului Alfredo Perez Rubalcaba, 60 de ani.

"Spania se afla la o rascruce istorica", afirmase Rubalcaba, dupa ce a votat, la Madrid, si a cerut indecisilor sa vina la vot.

Mariano Rajoy s-a declarat "pregatit pentru ceea ce spaniolii doresc".

Sub presiune intensa a pietelor financiare, noul sef de guvern va trebui sa actioneze rapid pentru a incerca sa redreseze o economie amenintata de recesiune, asfixiata de un somaj de 21,52%, un record in randul tarilor industrializate.

Cu acest vor, "se va definita procesul, nici scris si nici planificat, de inlocuire a tuturor guvernelor economiilor europene considerate periferice: Grecia, Irlanda, Portugalia, Italia si Spania", spun analistii de la Bankinter.

Primele reforme urmeaza sa fie puse in practica dupa instalarea celor doua camere al Parlamentului, in 13 decembrie, si dupa investirea noul premier, dupa 20 decembrie.

Dar noile masuri de austeritate se profileaza deja si ar putea atata nemultumirea sociala care s-a instalat in aceasta tara.

Ajunsi la putere in plin miracol economic, atunci cand cresterea spaniola era sustinuta de boomul imobiliar, socialistii nu au rezistat crizei financiare mondiale care a izbucnit in toamna lui 2008.

Incepand cu mai 2010, spaniolii au fost supusi la politici de austeritate - scaderea cu 5% a salariilor functionarilor, inghetarea pensionarilor sau majorarea varstei de pensie de la 65 la 67 de ani - reducand masiv increderea in guvern.

Invins de criza, seful guvernului, Jose Luis Rodriguez Zapatero, s-a resemnat in cele din urma sa devanseze cu patru luni alegerile prevazute initial in martie 2012.

Ce s-a intamplat in celalte state europene confruntate cu criza datoriilor suverane:

  • IRLANDA: premierul Brian Cowen a devenit prima victima a crizei, dupa esecul din alegerile legislative din februarie, cand partidul sau, Fianna Fail (centru dreapta), care domina viata politica irlandeza din anii '80, a pierdut.
  • Cowen a fost inlocuit de Enda Kenny, de la Fine Gael (centru dreapta), in fruntea unul guvern de coalitie care a cerut Bruxellesului o renegociere a planului de salvare acceptat la finele anului 2010, dar vazut drept o umilinta de numerosi irlandezi.
  • PORTUGALIA: premierul socialist Jose Socrates a demisionat in martie 2011, dupa ce Parlamentul a respins un al patrulea plan de austeritate, pe care il prezentase fara convingere pietelor financiare.
  • Dreapta a castigat alegerile legislative in iunie si noul premier, Pedro Passos Coelho, un liberal centrist, a cerut "mult curaj" portughezilor, pentru a putea face fata masurilor de asuteritate.
  • GRECIA: socialistul Giorgios Papandreou, 59 de ani, aflat la putere din octombrie 2009, a demisionat dupa ce a aplicat masuri drastice de austeritate, fara a reusi insa sa convinga pietele si opinia publica.
  • Un guvern de uniune nationala a fost format in 11 noiembrie, sub conducerea fostului vicepresedinte al Bancii Centrale Europene Lucas Papademos, sustinut de o coalitie socialisti-dreapta-extrema dreapta, si care va incerca sa salveze tara de la faliment inaintea alegerilor anticipate din februarie 2012.
  • ITALIA: Presiunea pietelor financiare si o crestere accelerata a dobanzilor solicitate pentru refinantarea datoriei, si care amenintau sa axifisieze Italia, l-a determinat pe premierul Silvio Berlusconi sa renunte la putere, pe fondul unui mandat dominat de scandaluri sexuale si de procese de coruptie.
  • Il Cavaliere, 75 de ani, a demisionat in 12 noiembrie, dupa adoptarea de catre Parlament a masurilor economice destinate sa asigure pietele financiare si partenerii sai occidentale. Postul de prim ministru a fost preluat de fostul comisar european Mario Monti, 68 de ani, care urmeaza sa pregateasca noi masuri anti-criza.

In majoritatea statelor Zonei Euro, liderii sufera de o impopularitate din ce in ce mai mare, incepand de la Nicolas Sarkozy, in Franta, si pana la Angela Merkel, in Germania. Aceasta din urma se confrunta chiar cu o miscare de fronda in partidul sau, pe fondul ostilitatii fata de ideea ce Germania trebuie sa plateasca pentru "tarile-greier" ale Europei.