Meciul care decide viitorul Uniunii Europene a inceput

Vineri, 30 septembrie 2011, 9:25 Actualitate | Internaţional

Uniunea Europeana seamana cu un ring de box in care doi luptatori concentrati se bat in tacere, fara sa mai bage de seama ca podeaua e crapata si corzile stau sa plezneasca. In coltul rosu, al sentimentelor nationale, sta cuplul franco-german care, inca din ianuarie 2011, incepuse sa se joace de-a imperiul european. In coltul albastru cu stelute aurii, aflata in crestere de forma, sta masiva birocratie bruxelleza al carui pumn, mangaiat de stimulentele fondurilor europene, a fost pana de curand subapreciat.
Caci miercuri, Parlamentul European a adoptat fara emotii pachetul celor 6 masuri destinate sa intareasca controlul Bruxelles-ului asupra strategiilor economice din cele 27 de state membre.

Scopul este comun: adaugarea unei uniuni fiscale europene la cea monetara deja existenta si serios amenintata de criza datoriilor suverane. Insa mijlocul prin care acest obiectiv poate fi atins difera in functie de orasul in care se desfasoara discutia.

De la Berlin si de la Paris se vede o Uniune Europeana dirijata de un guvern economic comun format din liderii guvernelor din tarile membre si condus de blajinul Herman van Rompuy. Aceasta a fost propunerea din august a cancelarului Germaniei, Angela Merkel, si a presedintelui francez, Nicolas Sarkozy. Desi nu este clar cum un organism care se va intruni doar doua ori pe an va reusi sa deseneze o politica fiscala europeana, este limpede ca deciziile cele mai importante vor fi luate in spatiul ingust si inchis specific negocierilor dintre cei doi puternici politicieni. S-a mai intamplat si in ianuarie 2011 sau in august 2011, atunci cand Merkel si Sarkozy au negociat planul unei guvernante economice comune departe de ochii celorlalti europeni.

Dar la Bruxelles, Amsterdam sau Helsinki, lucrurile se vad altfel. Noua uniune fiscala va fi condusa de birocratia europeana, prin intermediul Comisiei Europene in fruntea careia a reinviat Jose Manuel Barroso. Acesta este de fapt miezul dur al pachetului celor 6 masuri adoptate miercuri in Parlamentul European: politicile economice si bugetele statelor membre vor fi supravegheate de la Bruxelles si sanctionate prin amenzi direct de catre Comisia Europeana.
 
Care dintre cele doua modele va avea in final castig de cauza? De raspunsul la aceasta intrebare depinde viitorul Europei in urmatorii zece ani. Berlinul si Parisul prefera metoda interguvernamentala, caci astfel influenta lor deja consistenta va fi si mai mult potentata. Franta s-a opus cu indarjire cresterii puterii Comisiei Europene, dar Olanda, Belgia, Polonia si alte cateva tari de marime medie au sprijinit Comisia tocmai in incercarea de a contrabalansa influenta franco-germana.

Simplificand, vom avea fie o Uniune fiscala condusa de un organism format din lideri politici alesi prin vot dar care vor fi dominati de Franta si Germania, fie un supra-stat european dirijat de o birocratie imuna la pretentiile individualiste ale natiunilor membre dar numita (nu aleasa) si rupta prin urmare de alegatorul obisnuit.

Primul pas spre aceasta ultima varianta a fost facut prin adoptarea pachetului celor 6 masuri de disciplina economica (controlul strict al cheltuielilor  si dezechilibrelor bugetare) a caror nerespectare va duce la amendarea cu 0,1% din PIB a statului repetent de catre Comisia Europeana. Desi procentual pare nesemnificativa, suma este consistenta si ar acoperi construirea catorva spitale moderne in cazul unei tari cum e Romania. Pe langa amenzi, pachetul legifereaza si asa-numitul semestru european care obliga statele membre sa prezinte Comisiei Europene, spre evaluare, proiectul de buget si sa accepte recomandarile facute de aceasta (aici gasiti mai multe detalii tehnice referitoare la continutul pachetului).

Unde se situeaza Romania in acest meci important? Undeva foarte la margine. Masurile care tintesc spre stabilirea unei guvernante economice comune vizeaza in primul rand statele din zona Euro. Stim cu totii ca regulile stricte sunt respectate doar sub amenintarea unor pedepse severe. Dar amenzile mentionate mai devreme se vor aplica doar statelor din zona Euro si, desi Romania va trebui sa raporteze proiectul de buget si sa respecte recomandarile venite de la Bruxelles, birocratii europeni nu vor avea prea multe mijloace de presiune asupra politicienilor de la Bucuresti. Pachetul celor 6 legi nu prevede penalizari directe pentru neaplicarea recomandarilor Comisiei Europene in tarile din afara zonei Euro, astfel incat politicienii bucuresteni vor putea fi pedepsiti doar prin taierea sprijinului financiar european. Dar cum istoria relatiilor dintre Bruxelles si Bucuresti seamana cu povestea ursului pacalit de vulpe, o astfel de sanctiune s-ar putea dovedi insuficienta.

Eficacitatea lobby-ului politic romanesc la Bruxelles si ineficienta relatiilor bilaterale cu Franta sau Olanda face ca Romania sa prefere momentan o Uniune guvernata mai degraba de birocratii europeni. Din perspectiva respingerii intrarii in zona Schengen, o atare alegere este naturala si alatura Romania grupului tarilor europene mijlocii, ministrul de externe Teodor Baconschi facand discret referire la „excesele metodei interguvernamentale” (emisiunea Foc Incrucisat la TVR Info). Insa lucrurile s-ar putea complica la inceputul lui 2012, atunci cand eurosceptica Danemarca va prelua presedintia semestriala a UE. Presa de la Copenhaga a inceput deja sa scrie despre un posibil obiectiv principal al acestei presedintii: formularea unor dispozitii clare pentru expulzarea unui stat membru din zona Euro sau din Uniunea Europeana.

Dar zarurile sunt departe de a fi aruncate. Pachetul celor 6 legi trebuie sa fie aprobat la inceputul lunii octombrie de catre Consiliul UE dar, cel mai important, la jumatatea lunii octombrie urmeaza sa se desfasoare summitul UE acolo unde, politicienii de varf ai Europei vor discuta propunerile din august 2011 ale lui Merkel si Sarkozy, care vizeaza acelasi obiectiv al unei guvernante economice europene comune. Atunci va lovi pumnul jucatorului din coltul rosu.