Mii de rachete sol-aer portabile au fost furate din arsenalele libiene dar, deoarece intretinerea lor este complexa, acestea ar putea fi mai putin periculoase decat se tem unii, asigura expertii intervievati de AFP.
Este cosmarul tuturor serviciilor anti-terorism din lume: un tir de racheta SA-7 impotriva unui avion de linie, la decolare sau aterizare, in Africa.
Arsenalele colonelului Gaddafi contineau aproximativ 20.000 de rachete de acest tip, si, potrivit unor surse concordante, multe dintre ele au intrat deja pe mana traficantilor si au fost ofertate pe piata armamentului din Sahel, unde opereaza in special jihadistii de la al-Qaeda Maghrebului islamic (Aqmi).
"Am aflat ca acestia cauta instructiuni de folosire pentru SA-7, in araba", a declarat un oficial din serviciile antiteroriste franceze. "Dar nimic nu arata ca aceste rachete ar fi in stare de functionae. Si modul lor de folosire este mult mai complex decat pare".
Un alt specialist, care a preferat si el sa-si pastreze anonimatul, precizeaza: "Stim ca traficantii tuaregi au pus mana pe rachetele SA-7 libiene. Dar vor avea probleme serioase cu intretinerea. Pentru a fi lansate, aceste rachete functioneaza cu baterii termice, care trebuiesc incarcate. Nu credem ca Aqmi are filierele necesare pentru a-si procura acest gen de piese".
SA-7, care au inceput sa fie fabricate in 1972 de Uniunea Sovietica si ulterior de tarile din blocul de Est, nu este functionala decat daca este dotata cu aceasta baterie.
Bateria terminca (9B17) alimenteaza sistemul de ochire si de detectie a surselor de caldura, care permit rachetei sa se indrepte spre motoarele aparatului tintit. In majoritatea cazurilor aceste baterii sunt stocate separat.
Numeroase depozite de SA-7 au fost gasite goale de jurnalisti si de expertii occidentali. In multe cazuri, bateriile au fost gasite abandonate. In fotografii, rebelii se mandreau cu rachete SA-7 pe umar dar cel mai adesea fara sistemul de aprindere.
La Washington, Matthew Schroeder, specialist in rachete sol-aer, conduce Proiectul de supraveghere a vanzarilor de armament. "Teoretic, aceste rachete au o durata de viata cuprinsa intre zece si douazeci de ani. Dar numeroase dintre ele sunt vechi si ar putea sa nu mai functioneze corect. Daca nu sunt corect depozitate, se pot strica. Nu este o idee buna sa le scoti din depozite si sa le arunci intr-o camioneta, nu sunt pusti kalasnikov...."
O alta problema pentru teroristii din Sahel: sa invete sa le foloseasca. "Trebuie sa fii antrenat", spune Schroeder. "Nu e atat de simplu pe cate se spune. Daca esti antrenat, nu e complicat. Dar, mai ales la vechile modele, daca vrei sa ai o sansa rezonabila de a atinge o tinta, trebuie sa stii ce faci".
In iulie 2010, el a publicat, in revista Foreign Policy, un articol intitulat: "Incetati sa va speriati de rachetele Stinger".
Distribuite masiv mujahedinilor afghani in perioada razboiului impotriva sovieticilor, rachetele sol-aer US Stinger, echivalentele mai eficiente ale SA-7, au dat ani de zile fiori reci Pentagonului, care se temea ca unele dintre ele ar putea fi inca active si folosite impotriva avioanelor sau elicopterelor americane.
Un costisitor program de cumparare a acestor arme a permis recuperarea multora.
Dar, precizeaza Schroeder, "in conflictul recent din Afghanistan, nu am inregistrat nicio utilizare a unui Stinger incepand cu 2001. Nu stiu nici un exemplu de avion doborat de un Stinger".
0
3
