Discoteca-n vremea lui Ceausescu. VIdeoreportaj cu vinilurile de bisnita, jeansii de tupeu si amorul de-o noapte = casnicie 

de Gasca HC     HotNews.ro
Marţi, 14 noiembrie 2017, 19:12 Actualitate | Haute Culture

Lupascu
Foto: arhiva personala
Cum era la discoteca in vremea lui Ceausescu? Expozitia “Disco BTT” de la Palatul Stirbei a recreeat atmosfera disco de atunci. La Expozitie am fost cu Ioan Big, Relu Calin, Radu Biristeica si Radu Ioan Lupascu. Pe vremea DiscoBTT, tipii astia au dansat ca nebunii, au pus muzici ca DJ. Toata lumea era a lor. Au povestit ce se bea, cum se dansa, dar si cum agatai fete cu muzica de la Police sau cu un Jimi Hendrix. Si, cu ei ghizi, am mers dincolo de expozitie, din Bucuresti pana-n provincie. Uite, Videoreportaj cu distractia comunista. 

De vezi doar DISCOBTT, comunismul n-a existat

Era mereu un mic, o bere, un dans. Ori, comunismul in forma sa i-a pus pe indivizi pe linia de tren. Acolo, pe linie, ai doua alternative. Colaborezi, iti torni prietenii, colegii, urci ierarhic. Sau, te retragi in bula, fugi de realitate. Putini intelegeau ca stateau acolo, in calea trenului, si se revoltau. Discotecile faceau parte din acest sir de bule. Si mai ales daca erai tanar, cu atat bula iti parea libertate. Nu stiai pe ce lume esti. Pe lumea lui un mic, o bere, un dans.  

Calin, Biristeica, Lupascu stiu si de comunism si de bula:



 

Uite-l si pe Big, uite ce-nsemna sa fii DJ. No name, no face, no number:




Sigur, intrand in Expozitie, au simtit nostalgie.

Nu m-as intoarce pe vremea aia, insa atunci eram tineri, nu ne pasa de nimic. Eram cu capul in nori, ne gandeam la altceva”, povestesc Calin si Biristeica. Ce-i salva pe oameni? Muzica, filmele, distractia. 

DJ Big stie: Disco BTT, Campulung Moldovenesc. 

Trebuia sa dai playlist-ul inainte, ca sa intri DJ pe vremea lui Ceausescu? Nu aveau ustensile mai bune decat colectionarii pasionati. “Discoteca BTT, care era o marota a lui Nicu Ceausescu, cea mai mare din tara in a doua parte a anilor ‘80, dotata cu echipament de amplificare proiectat la Tehnoton, Iasi, cu structura acustica circulara.” Misiunea unui DJ era ca si acum, de “let’s entertain you”, nu tinea de scule & tehnica. Tinea in priza audienta. “In functie de dispozitie, un DJ are satisfactii sau rateuri. Satisfactia ti-o traiai prin intermediul publicului.” In Noaptea de Inviere, de pilda, programul discotecii era extins, pana la 12 – 1:00, ca sa descurajeze tineretul sa se duca la biserica. Dar pentru seara de Pasti trebuia sa dai playlistul inainte, sa arati ce muzica urma sa pui. Trebuia sa-ti iei un atestat, am dat un examen practic.”, spune Ioan Big. DJ-ul se urca la platane, iar pe langa, dadea si-un examen teoretic din muzica de atunci considerata “politically correct”. “Eu tineam si Radio Vacanta, nu puteam sa dau de ziua lui Ceasca, pe 26 ianuarie, un a lui Motorhead, dar am dat.



Noroc ca nefiind niciun turist pe acolo, n-a bagat nimeni de seama.”, povesteste Ioan Big. “Nu existau mixere, sa te joci ca Tiesto. 

Cel mai greu era sa faci trecerea de la o piesa la alta 

In momentul in care se termina o piesa de pe un vinil, trebuia simultan sa tai canalul de sunet si sa dai drumul unei piese de pe, eventual, alt vinil, care era poate a treia piesa de pe disc, si care trebuia sa inceapa cu inceputul, nu cu a treia strofa, ci coerent. Trebuia sa o nimeresti cum trebuie, altfel iti radeai tot efectul. Sa te apuci sa jonglezi cu vinilurile pe timpul DJ-ielii noastre comuniste era un cosmar.”, adauga Big. 

Disco Ring, Costinesti: 

“Am fost la Ring, dar si in alte discoteci din Costinesti. Ascultam muzica pe care o puneai DJ-ii. Nu piesele care se puneau la radio pe vremea aceea.”, spune Radu Biristeica. Cum arata viata in afara Ring-ului? Exista o viata de scolar, dar si una de dupa facultate, cand muscai din sistem, intrai in plin camp al muncii. Omul constientiza cat de sumbru era sistemul ceausist abia cand trebuia sa fie pe propriile picioare. “Eram inconstient, nu simteam dimensiunea tragica, noi mergeam la scoala. Parintii ne mai luau o pereche de blugi sau un casetofon. In rest, tot ce stiam despre Vest era din filme, povesti, carti gen Orwell. 

Pe urma cand am intrat la facultate,  

apoi am lucrat din ’81 pana in ’89, am vazut altfel sistemul, altfel decat atunci cand nu aveam raspunderea propriei vieti.” Muzica si filmele au avut un rol important: oamenii se izolau in grupuri cu aceleasi preferinte, studii. Petreceau ore bune impreuna, separandu-se de sistem. “Unul avea televizor color, altul avea video, eu faceam rost de casete. Ne uitam la filme pana dimineata, dar a doua zi trebuia sa fim la serviciu, nu puteam sa nu ajungem la serviciu, am fi fost numiti niste vagabonti pe vremea aia. 

Un prieten era nascut chiar pe 26 ianuarie (ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu – n.r.)  

si faceam petrecere pe 26, sperand sa nu se ia curentul, dar s-a luat si pe 26. Am dansat pe muzica de la un radio Selena, pe baterii. Pe urma seful de la Electrica a fost admonestat si ne-am bucurat (pentru ca luasera curentul de ziua lui Ceausescu – n.r.)” 

Discotecile de provincie in comunism: 

Se faceau la Caminul Cultural sau la Casa de Cultura a oraselor mici.



 Deschise sambata seara, intre 19:00 – 23:00. Aveau orga de lumini si un glob cu fatete mici din oglinda, care creau o atmosfera ca de stele miscatoare. Fetele stateau ca la bal, pe scaunele amplasate in jurul ringului de dans. Acceptau mai greu un dans, niciodata nu invitau ele baietii. Muzica era aia noua, adusa ilegal, pe casete si discuri. De unde trageau oamenii casete cu hiturile internationale? Unii aduceau discuri, pe sestache, din strainataturile cu cenzura mai putin muscatoare (chiar din tarile din fostul lagar comunist), altii inregistrau top-urile care se difuzau la radio-urile Europa Libera sau Vocea Americii. Avea unul un radio bun, scotea partile unde se anunta promo-ul la Europa Libera si baga doar muzica pe banda casetei. Oamenii care faceau gheseft cu muzica erau, de obicei, urmariti de Securitate.

  

Cat era un bilet la discoteca?  

5 lei, aproximativ cat 2 paini pe vremea lui Ceasca. Nu se cosuma nimic in provincie, se mergea la WC, insii isi faceau palma caus si beau apa chioara de la robinet. Unele camine culturale aveau tasnitoare, tinerii isi alinau setea dupa dans cu cateva suvite de apa. Pe sub mana, prin genti si ghiozdane, baietii mai palmau si cate-o sticla de bere sau o spirtoasa, un vin de tara. 

A l’epoque, se mai tragea si o majoarca prin discoteca. 

Moda? Blugii erau un lux, dar toata lumea-i afisa in discoteci, chiar si-n provincie; erau inexistenti in magazinele din Romania, dar ii gaseai pe piata neagra, adusi din Ungaria sau Iogoslavia la preturi exorbitante – o pereche costa 1.500 - 2.000 de lei in anii ’80 (salariul mediu pe economie fiind 2.000 de lei, deci blugii erau cam cat castiga un om cu venit mediu intr-o luna). Se facea bisnita cu blugi in caminele din Bucuresti unde veneau studentii din provincie: cu banii pe trei luni din bursa de student iti luai o pereche de jeansi. 

Ce faceau oamenii la discoteca? Ce fac si azi.  

Barfeau si da, vorbeau despre Ceausescu, bancuri, stateau la cioace, se sarutau si agatau. Se mergea pana la capat, uneori – cu o noapte de amor acasa la fata, la baiat sau la vreun prieten care avea casa libera. Hei, si cum nu erau prezervative, se ajungea la casnicie. 

Cum se dansa? 

Disco, blues, prea putin rock, desi era un gen la moda. Nu prea se dansa in perechi, fiecare se misca dupa cum il taia capul, cum e si azi. Era aceeasi bucurie & exuberanta atunci ca si acum, ca omul tot om e. Discoteca din apartament. “Ne intalneam cu preitenii, la mine acasa sau la altii. Era o selectie mai buna. Te gandeai: ””, povesteste Radu Ioan Lupascu. Faceam si auditii cu aceasta ocazie, fiecare aducea ce “prindea” in zona lui de influenta pe vinyl, benzi de magnetofon sau casete.



Muzica aia “comunista” e vintage azi

E o lectie de istorie muzicala, asa pricepem cum am ajuns astazi la discotecile tehno & rave. Evolutia muzicala nu da la o parte doza de “entertainment” care exista si in vremea comunismului. Astazi suntem cu ochii in smartphone, atunci se barfea – timpul pierdut si frivolitatea erau la fel de umane ca-n 2017. 

Discoteci & combinatii: 


“Aveam si noi discoteca la Braila, in Gradina Mare”, marturiseste Radu Lupascu. “Fiind oras la Dunare, prin vapoare, vaporete si calele vapoarele se aduceau diverse: blugi, tigari, discuri, benzi, LP-uri, le schimbam intre noi. Dansam de nu mai puteam, ca pasarea paradisului cand cucereste o femela. Dansam pe de la Bonnie M. Stiam povestea cu Rasputin de la bunici, de la parinti, dar noua ne placea doar ritmul.”



Cati bani facea Lupascu din vandut discuri? 

“Mi-am achitat jumatate de apartament cu banii pe care-i castigam din negotul cu muzica.”Vinylul (in special cel din Vest) era la mare pret. De exemplu, un album Run With the Pack, in stare perfecta, gatefold, (n.r. Bad Company) se vindea cu 60 lei… 

Bauturi: “Nu stateam rau la bautura”. 

Radu Biristeica povesteste ca se bea bere, Brifcor, Cico, Pepsi, Coca-Cola (a fost in anii ’60, a disparut prin anii ’80). Pana in ’89 se gasea vodka poloneza (se gaseau, de pilda, in raioanele electrice din Ramnicu Valcea; nu gaseai electrocasnice – greu cumparai un frigider – dar vodka poloneza era peste tot aliniata, in toate magazinele), whiskey (120 de lei sticla), Campari (a fost in magazine pana prin ’75 – ’76), coniac albanez sau romanesc, rom cubanez. Playlist-ul: Exista o lista in expozitie, aprobata de partid, cantecele sunt traduse in romana de Irina Margareta Nistor. Lumea o iubea in timpul comunismului. E vocea de pe casetele VHS, vocea cea mai cunoscuta a dublajului. “Acum i se spune Irina Margarina Dristor”, spune Relu Calin. 

De ce se traduceau piesele?



Textele pieselor erau verificate sa nu continta mesaje subversive. Partidul nu stia engleza si muzica. “N-am trait in acei ani in care sa se verifice textele. Selectia o faceam dupa ureche, dintr-un motiv simplu, erau anii ’80 cand am fost DJ la Campulung, in disco BTT. In anii aia, muzica pop – dance, occidentala, americana, toata era o varza completa. Aparusera o groaza de stiluri: New Wave, Dance, Pop etc. Eram deja in era MTV, apareau si la noi casete. Eu eram pe principiul . Imi placea sa incurajez un baiat si o fata sa danseze in mod dinamic impreuna.

 

De aici, uite, mi se trage noastalgia blues-ului. Sa-si pe modelul rock’n’roll, nu pe formula in care o tii pe una in brate si stai ca statuia.”, spune Ioan Big. Pe fata trebuia s-o legeni, ajungeai chiar s-o pipai. Distopia comunista. 

Cum se descurcau prietenii.  

Omul n-avea prea multe gadget-uri in casa pe vremea lui Ceausescu. Maxim un televizor color (Elcrom), un casetofon (Aciko), un telefon (cu disc), poate un pick-up (rusesc, Acord 201), magnetofon (Tesla Sonet Duo) - ne imaginam azi cum traiau, in penurie de oportunitati. “Lipsa asta ne-a obligat sa facem altfel: aveam partide de Remy, Canasta, Whist, ne duceam la prietenii care mai faceau rost de-un Fernet (un tip de bitter sau amaro produs in Italia – n.r.), a propos de Brifcor (singura marca cu adevarat romaneasca), erau colectionarii care se intalneau in fata magazinului Muzica. Asa m-am cunoscut cu Relu Calin, vindea discuri. Se vindea Jimi Hendrix, Joe Cocker.



Acolo era magazin de stat, se vindeau alte lucruri decat Jimi Hendrix. 

Le aveam in rucsaci, in sacose, in mape, ne intalneam si faceam schimb.”, spune Radu Lupascu. 

Melodiile regimului. 

Cu ce melodie a ramas Relu Calin din comunism, pe sufletul sau, placerea lui interzisa? “Je t’aime… moi non plus” a lui Serge Gainsbourg.



Radu Biristeica spune ca i-au ramas in cap Mondial, Sincron, Rosu si Negru, Phoenix.



“Preferam rockareala, dar si folk, imi placea Florian, Nicu Vladimir, e greu sa spun, sunt prea multi.”



 Radu Lupascu zice tot de Phoenix si Semnal M,



  Insa aminteste si de Uriah Heep cu faimoasa lor balada, Lady in Black, a lui Ken Hensley.



Recomandare Haute Culture: Cum interactionau adolescentii intre ei prin muzica si cum se strecurau in forfota sumbrului regim? Va facem o recomandare de lectura: In cartea “Muzici si faze” de Ovidiu Verdes gasiti o cronica realista a vietii si muzicii din anii comunismului in Romania. Personajul e Tinut, un baiat indragostit de muzica si de o colega de clasa, care povesteste intr-un stil degajat ultimele sale zile de scoala si primele zile de vacanta din 1978, pe tonul cel mai firesc, cu nerv si haz. E lumea puberului din comunism.

Cine sunt eroii reportajului 

Ioan Big a fost DJ la Campulung Moldovenesc. Este singurul român pe care-l ştiu şcolit în lumea profesioniştilor de evenimente speciale. Este singurul român cu o colecţie de semnături ale oamenilor ce-au făcut ceva important în viaţa noastră, de la Jean Michel Jarre la Edmund Percival Hillary, primul cuceritor al Everestului. Mai multe aici in interviu

Uite-l pe Radu Biristeica: Sunt din Turda, unde am petrecut primii 10 ani de viata. Mutat din interese legate de "construirea socialismului" la Rm.Vilcea (infiintarea Combinatului Chimic in 1966), unde mi-am continuat scoala pana la terminarea liceului in 1975. Am ramas dupa buletin vilcean pana in ziua de astazi, iar tranzitia de 3-4 luni pentru care am plecat in 2000 la Bucuresti continua de mai bine de ... 17 ani :)). Sunt inginer in automatizari si calculatoare, promotia 1981, Fac. Automatica, Bucuresti. Am lucrat doar in IT de atunci si pana astazi, trecand de la Centrul Teritorial de Calcul Valcea in era incheiata in 1989, prin Banca Comerciala Romana (unde am lucrat timp de 17 ani, in Rm.Vilcea si apoi Bucuresti) si ajungand in sistemul privat in 2011, unde activez si acum.  

Radu-Ioan Lupaşcu este producător muzical ("Semnal M", "Ragevoluţia rock", "Romanian Tribute to Jimi Hendrix" etc), director executiv şi de vânzări al unor case de discuri, organizator de spectacole, organizator de evenimente la "Big Mamou", redactor de specialitate, coordonator, redactor-şef, prezentator de emisiuni, promoter artişti, creator al celebrului grup de la "Blues Cafe", precum şi un cunoscut colecţionar de discuri audio şi video. Este membru fondator a două reviste muzicale, „Musical Report" şi „Art & Roll", unde a publicat primele sale cronici despre rock, prog, blues şi jazz. A semnat alte articole şi interviuri, în publicaţii săptămânale sau periodice ca: "Şapte Seri", "Backstage", „Sunete", "Academia Caţavencu" şi "Gazeta Cărţilor". A fost membru fondator şi organizator al primului "Festival al Muzicanţilor de Stradă" (2005) şi al primului festival de chitară bas din România, "Dracula Bass Festival" (2011, 2012). A publicat volumele „Pe urmele lui Hendrix" (2005), „Interviuri Rock" (2012), „Interviuri Rock 2" (2015) şi „Interviuri Rock 3" (2016). A inţiat şi coordonat Trilogia Sunetelor, din care fac parte Arta Sunetelor (2014), împreună cu Ioan Big - Culorile Sunetelor (2015) şi Bucuria Sunetelor (2016), antologii muzicale ale redacţiei revistei virtuale artasunetelor.ro, fondată în anul 2008.

Relu Calin este un veteran al cinematografiei romanesti care, dupa ce Romaniafilm si-a dat obstescul sfarsit, post-89 a lucrat si continua sa o faca pentru diverse companii care distribuie filme pentru marile ecrane (de la Guild Film pe vremuri la InterCom Film actualmente); pasionat colectionar (baleiaza aproape zilnic anticariatele, targurile si magazinele specializate) de muzica si, evident, de filme este pasionat de Spaghetti Western-uri (in general de Pop culture-ul italian)... a spune ceva critic despre Sergio Leone sau Ennio Morricone declanseaza in el instinctele violente al unui motan in calduri. Lucreaza cu Big la o carte care se va numi "Western-ul: un gen mort, viu sau mort-viu?" si va apare in primavara anului viitor.


Citeste mai multe despre   






















Jurnal din Israel

FOTOGALERIE Israel pe repede inainte: kit de informatii pentru o calatorie reusita

De la nord la sud, Israelul are putin peste 400 de kilometri, iar de la est la vest, putin peste 100. E printre putinele tari ale lumii in care, in aceeasi zi, poti face si baie in mare si ski la munte. E taramul miracolelor si al sperantelor, tara sfanta a pelerinilor, teritoriu complet liber si dezinhibat pentru hedonistii de pretutindeni. Ca vrei sa te regasesti spiritual sau ca vrei sa gasesti energia unor petreceri fantastice, mergi in Israel. O sa capeti ce cauti si, uneori, chiar mai mult decat atat.

20444 vizualizari

  • +16 (18 voturi)    
    Exceptional remember (Marţi, 14 noiembrie 2017, 19:28)

    Plagarus [utilizator]

    Multumiri nenumarate.
  • +6 (6 voturi)    
    mica erata: (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 10:12)

    bancher [utilizator]

    ,,un album Run With the Pack, in stare perfecta, gatefold, (n.r. Bad Company) se vindea cu 60 lei… ''

    Este exclus sa fi fost atat de ieftin, nu uitati ca pe vremea aceea 1USD=18 lei, deci albumul s-ar vinde cu 3.33 USD. Nici in tara de origine, de unde a fost cumparat, nu se vindea asa ieftin, daramite la noi, cu n comisioane puse de intermediari. Pretul la discuri straine era 600 lei, in nici un caz 60 (o conserva de carne romaneasca era 45 lei, painea era 3.5 lei, prajitura la cofetarie 3.5-5 lei, intrarea la film 5.5 lei, pachetul de tigari 10 lei, portocalele 18 lei/kg, bananele 45 lei/kg, berea 4.5 lei...)
    In rest si eu imi amintesc ce muzica buna era in discotecile anilor 1980; se punea Prince, Madonna, Compact, Cindy Lauper (Time after time), Michael Jackson, Abba, Boney M...
    Intradevar nu se vindea nimic, daca vroiam sa bem ieseam afara sau beam apa de la robinet cu palma. Instalatiile de lumini erau ca niste instalatii de la pomul de Mos Gerila (daca nu cumva chiar de acolo le aveau). Insa distractia era maxima, era o decenta, nu vedeam baieti beti intinsi pe caldaram sau fete injurand vulgar.
    Ati reusit sa starniti nostalgia din mine cu articolul acesta...
    • +8 (8 voturi)    
      erata (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 11:18)

      Arta Sunetelor [utilizator] i-a raspuns lui bancher

      S-a strecurat o greseala. Trebuia 600 lei in loc de 60 lei! Preturile la vinylurile straine oscilau intre 300 lei si 600 lei.
    • 0 (0 voturi)    
      Smecherii (Sâmbătă, 18 noiembrie 2017, 0:51)

      Maxim [anonim] i-a raspuns lui bancher

      Uite-asa ne-au dus de nas smecherii asa cum ii duc de nas si p-astia micii acum...
  • -10 (14 voturi)    
    Cam multa nostalgie dupa comunism pe aici... (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 10:46)

    andipetre [utilizator]

    "Haute culture" incepe sa o dea tot mai mult spre comunism si nostalgia epocilor staliniste. Dupa ce, de curand, ridica in rosii slavi Revolutia sovietica, acum ne prezinta idilic realitati ce nu au existat niciodata.

    Pentru informarea celor care nu au prins vremurile respective: comunismul a fost mai rau decat va puteti acum inchipui.
    • +11 (11 voturi)    
      nu a negat nimeni rautatea comunismului, (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 12:15)

      bancher [utilizator] i-a raspuns lui andipetre

      insa si tu gresesti cand vorbesti de ,,nostalgia'' vremurilor staliniste. Stalin a murit la inceputul anilor 1950, deci nu se mai putea vorbi de stalinism in anii 1980.
      Cat despre vremurile 1982-1989 pot sa spun ca au fost teribil de grele, insa fiind tanar m-am si bucurat de viata.
      atentie, este diferenta intre a face reclama comunismului si a iti aminti de cele cateva momente placute traite atunci.
    • +10 (12 voturi)    
      gresit (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 12:27)

      AdriEu [utilizator] i-a raspuns lui andipetre

      daca esti nostalgic dupa anii din tinerete nu inseamna ca iti e dor de regimul politic de la acea vreme. Nostalgia este si va ramane mereu dupa prieteni si viata traita in compania acestora, despre muzica si obiceiurile tineretii ai acelor ani. Trebuie sa fi inapt sa pui in acelasi loc dorul de lucruri bune cu traumele traite la acea vreme.
      • -5 (7 voturi)    
        Acum inteleg... (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 22:48)

        andipetre [utilizator] i-a raspuns lui AdriEu

        ...de ce se zice ca romanii sunt in proportie de 40% analfabeti functionali.

        Amandoi ati reactionat doar la o jumatate a comentariului meu, deci de fapt nu mi-ati inteles mesajul.

        Da, nostalgia tineretii... Daca era, realmente, vorba doar de atat, nu ma oboseam sa scriu.
        • 0 (0 voturi)    
          Scuze, (Joi, 16 noiembrie 2017, 10:27)

          bancher [utilizator] i-a raspuns lui andipetre

          dar eu nu am auzit de aceasta zicala ca ,,romanii sunt 40% analfabeti functionali''.
      • +1 (3 voturi)    
        Inapt ? (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 23:08)

        adrian88000 [utilizator] i-a raspuns lui AdriEu

        Sau inept ?
    • +6 (6 voturi)    
      Nostalgia e un sentiment (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 22:26)

      Wanheda [utilizator] i-a raspuns lui andipetre

      Nu are nimic de a face cu regimul vremurilor trecute.
      Mie imi vine in minte cum mergeam saptamanal la biblioteca si imprumutam cate 4-5 carti, cum am citit Ciresarii ce vreo 10 ori la lumina lumanarii, cum am cumparat Aventurile lui Tom Sawyer si Huck Finn la pachet cu 3 carti politice ceausiste.
      • 0 (0 voturi)    
        Nu prea aveai ce să faci pe vremea aia (Duminică, 19 noiembrie 2017, 13:56)

        Mariicaialbastri [utilizator] i-a raspuns lui Wanheda

        când programul la televizor era două ore pe zi (mai puțin duminică cînd era și dupăamiază). Mai ales în partea de est a țării unde nu puteai să prinzi nici bulgarii, nici sîrbii și nici ungurii. Noi, de exemplu, prideam doar Ostankino și Chișinăul, atît. Postul de la Chișinău dădea noaptea niște filme dublate în care arătau cît de câinos era jandarumul român în Basarabia interbelică dar singurul lucru bun era că dădeau foarte mult sport. Cînd Ceaușescu a dat ordin să nu se mai cheltuie valută pe drepturile de transmisiune ale meciurilor de fotbal, vedeam Campionatul European și cel Mondial de Fotbal pe postul unional. Și atunci ce să faci? Stăteai cu părinții în bucătărie și chinuiai un radio ca să auzi ”Europa Liberă” sau ”Vocea Americii”, asta după ce treceai de clasa a 9-a și căpătau părinții încredere în tine că nu vei vorbi cu prietenii la școală ce auzi în casă și citeai cărți: - trebuia să te duci împreună cu colegul de la clasa paralelă gimnazială la biblioteca școlii, cînd returna el exemplarul rufos din ”Contele de Monte Cristo” sau ”Regina Margot”, tu să aduci ”Căpitan la 15 ani” și să faceți schimb, în timp ce Iscusitul Hidalgo Don Quijote aduna praful pe raft. Îmi amintesc că, după ce am citit trilogia- Potopul, Prin foc și sabie și Pan Wołodyjowski, am vrut să citesc și Cavalerii Teutoni. Ei, mi-a luat doi ani să găsesc Cavalerii Teutoni (nu era la biblioteca școlii și nici la cea municipală - deh, târg mic de provincie) așa că doar într-o vacanță am reușit să dau de ea la biblioteca taberei din Năvodari. . Despre western-uri ce să mai spun? Se dădea la teatrul de vară (același unde se organizau și spectacole omagiale) o singură dată pe vară ”Ultimul tren din Gun Hill” și ”Rio Bravo”. În rest, dacă voiai western trebuia să citești Fenimore Cooper ”Călăuza”, ”Winnetou” și Mayne Reid ”Călărețul fără cap” că nu aveai alternativă, cel puțin pînă la generalizarea traficului cu casete video, dar asta s-a întamplat cam din 85 încolo.
    • +3 (3 voturi)    
      pentru andipetre (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 23:07)

      adrian88000 [utilizator] i-a raspuns lui andipetre

      Nu e vorba de comunism. E vorba de nostalgia anilor tineretii. Cine a traiat acele vremuri isi poate aduce aminte cu placere acele momente.ACELE MOMENTE!
      • -5 (5 voturi)    
        Si totusi... (Joi, 16 noiembrie 2017, 1:26)

        andipetre [utilizator] i-a raspuns lui adrian88000

        ...folosirea ca unealta media a nostalgiei (justificate) pentru o perioada in rest nefasta, in contextul in care aceeasi sursa media se uita cu drag, recent, spre marea revolutie bolsevica, e putin cam... nepotrivit, nu?

        Nu uita, la noi au murit tineri (pe atunci) pentru a scapa de ideile socialiste, iar pentru cineva care intelege asta, tentativele de a indulci in orice fel originea perioadei comuniste si, respectiv, apogeul ei optzecist in Romania e o abominatie.
        • +1 (1 vot)    
          Ar fi o abominatie daca ai avea nostalgii (Joi, 16 noiembrie 2017, 19:18)

          Wanheda [utilizator] i-a raspuns lui andipetre

          Cu securisti si tortionari. Dar fiecare a trait si s-a bucurat de viata cum a putut iar noi suntem intr-un fel suma experientelor trecutului. De ce e rau sa itit amintesti ce esti???!!!
  • +6 (6 voturi)    
    preturile (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 11:09)

    asssaaa [anonim]

    la vynil erau cam pe la 250-300-400 ( Van der Graaf Generator, Genesis, Crimson, Talking Heads, Stranglers etc.), era sarbatoare cand gaseai asa ceva, majoritatea aduse din Iugoslavia, dar incepusera si bulgarii sa editeze discuri de calitate.
  • +5 (5 voturi)    
    The golden years (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 17:18)

    Radu Nicolescu [anonim]

    Toate aceste istorii, amintiri pline de nostalgie ar fi trebuit sa aiba mentionat si numele lui Cornel Chiriac si emisiunile "Metronom" El a fost " profesorul " multor dintre cei nominalizati.
  • +3 (3 voturi)    
    hm (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 18:59)

    angela [anonim]

    Nu știu cum s-o spun. Chestia cu muzică și distracție era doar pentru unii. Eu iubeam cărțile, si în perioada de dinainte de 89 s-au publicat cărți de excepție în traduceri de calitate.
    • +2 (4 voturi)    
      Pai... (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 21:34)

      Anna O. [utilizator] i-a raspuns lui angela

      ...nici eu nu stiu cum s-o spun. Si care-i problema?
  • +1 (5 voturi)    
    Memoria mea (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 21:05)

    Lukas [anonim]

    ...prin 87-89 cand eram pustan la noi in Oradea muzica se gasea din belsug la asa numitele Studiouri de inregistrare...o caseta Agfa goala costa 90 lei...cu inca 90 iti trageau 90 minute d emuzica la alegere din niste caaloage cu sute de pagini de albume...la zi. Pe ce baza legala...nu stiu. Am gasit studio de inregistrare muzica si in Galati...unde mi-am tras un Queeen pe cinste...era vara lui 89.
    Discoteca...erau destule...prin Cluburi muncitoresti...sau pentru elita la Casa Armatei sau Arlus...De regula era bine sa fi de-al casei sau cu gasca...altminteri aveai mici sanse sa scapi nebatut. Programul de la 6 la 10 lumea se aduna pe la 8.30...dupa 10 daca aveai unde te duceai pe la vre-un chef privat de apartament sau in parc cu gasca (vara mai ales). In discoteca din cate imi amintesc se putea cumpara suc sau chiar bere.
    Cat desre viniluri...am cumparat in 88 un vinil cu Metalica cu 80 lei din consignatie in Galati si l-am vandut cu 400 lei in Oradea...acolo datorita influentei televiziunii maghiare lumea stia cu ce se mananca muzica Heavy Metal :-)
  • +4 (4 voturi)    
    Multumiri (Miercuri, 15 noiembrie 2017, 22:28)

    Anca [anonim]

    Nostalgic, anii tineretii, frumos
  • 0 (0 voturi)    
    Oldies but Goldies (Joi, 16 noiembrie 2017, 18:21)

    ctrl_c_ctrl_v [utilizator]

    ... sunt Andrei Voiculescu din studioul Radio Europa Libera ...

    Seara de seara ascultam Europa Libera, sub patura sa nu se auda la vecini țiuitul bruiajului.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri