Drigana, bivolul negru de Fagaras, un animal nobil, nascut parca din impreunarea muntilor cu lunca Oltului, va impartasi in curand soarta zimbrului moldovean, daca vom sta nepasatori sa privim cum dispare. Am crescut cu lapte de bivolita. In fiecare dimineata, o taranca din Sasciori aducea laptele, venind pe jos cu bidonul in spinare, 10 km, pana la Fagaras. Smantana era de doua degete. Iata-ma din nou acasa, in casa copilariei. Mama, tata, bunica, vechii prieteni, pe unde or mai fi? Si unde mai gasesc eu acel lapte? Cetatea Fagarasului, a ramas la locul ei, dar se chinuie sa supravietuiasca, victima si ea a nepasarii.
Sute de ani, cetatea a fost scaunul mai multor principi transilvani, dar si al lui Mihai Viteazul si al Doamnei Stanca. Habsburgii au transformat-o in cazarma si inchisoare militara. Tot ca inchisoare a fost folosita si sub regimul comunist, pana in 1960.
Copil fiind, nu prea stiam ce se intampla in cetate. Bunicul unui coleg de scoala era inchis acolo, fara ca ai lui sa fi stiut. In acest timp noi ne dam voiosi cu patinele pe lacul inghetat.
Doctorul care trebuia sa-mi scoata polipii a disparut de la o zi la alta, eu am fost fericit ca am scapat de operatie, in schimb el a facut ani grei de puscarie pentru ca ajutase partizanii din munti.
Ultimele grupuri ale rezistentei din zona Fagarasilor au fost lichidate de abia la sfarsitul anilor 1950. Prietenul meu, istoricul, continua sa descopere si acum, fotografii albite de vreme ale celor care s-au impotrivit comunismului si au platit cu viata, fotografii uitate pe peretii odailor din fata, ale caselor din satele din jurul Fagarasului.
Altfel, la inceputul anilor 1960, orasul revenise la viata patriarhala de provincie de dinainte de razboi. Oras in care traiau in intelegere romani, germani, maghiari, evrei si tigani, (tigani de matase, asezati la casele lor si cu meserii onorabile). Eu insumi am avut o bunica ortodoxa si un bunic catolic, cealalta bunica luterana si celalalt bunic greco-catolic. La mine acasa se vorbeau deopotriva romana, germana si maghiara.
O strabunica a mea a fost nepoata a lui Andrei Saguna. Fagarasenii incercau sa uite razboiul si sa se acomodeze noului regim.
Croitorii, cizmarii, palarierii, tamplarii, tinichigiii, tocilarii, zugravii, geamgiii, frizerii, remaiezele, plapumarii, si-au reluat lucrul in fostele lor ateliere. Foste ale lor, pentru ca intre timp le daruisera noii cooperative.
La alimentara de la Cocosul Alb gaseai ulei la butoi si marmelada, la Curtea de Fier puteai cumpara cuie si sobe Vesta, iar cei doi frati evrei care tineau pravalia de stofe, vindeau in acelasi loc, stamba si doc. Orasul o ducea destul de bine datorita combinatului chimic, construit inainte de razboi si unde se fabricau explozibili. Totusi, nu exista an in care trinitrotoluenul sa nu sparga toate geamurile in oras si sa nu ia vietile catorva nenorociti obligati sa lucreze in sectiile speciale.
La inceputul anilor 1960, tot la Fagaras, din difuzoarele Radioficarii, am putut auzi si primele versiuni romanesti de rock-and-roll si twist, dar care semanau al naibii de mult cu cantecele care ne indemnau sa ii croim vietii nou fagas. Ascultarea lor nu poate starni astazi mai mult decat niste nostalgii vintage. Si totusi, o voce tintuieste timpul in loc:
Maria Tanase - Blestem - Cine iubeste si lasa (Taraitul sarpelui)
Este vocea Mariei Tanase, a carei mama era originara din satul Carta (de unde provenea si Badea Cartan) de langa Fagaras, o voce care s-a stins in 1963, dar a carei magie nu am stiut si nu stim sa o pretuim cum ar trebui. O muzica cu nimic mai prejos decat blues-ul elitelor initiate.
Blestemul Cine iubeste si lasa, care se pare ca a fost cules din satul Dragus, tot de langa Fagaras, a fost inregistrata prima oara in 1936, la casa de discuri Columbia. Cantecele Mariei Tanase ii placeau foarte mult mamei, pe atunci eu eram cu rock-ul.
Maria Tanase - Ciuleandra
Maria Tanase - Povestea cenzurata (documentar)
0
2
