Exista doua posibilitati: 1. Ati vazut celelalte patru parti (mai ales a patra) - si atunci vi se va parea ca seria a renascut si 2. Nu le-ati vazut decat pe sarite (sau deloc) - si atunci nu veti intelege de ce filmul regizorului Matthew Vaughn (care nu e doar sotul Claudiei Schiffer, dar si producatorul lui "Jocuri, poturi si focuri de arma") e considerat atat de stralucit. Ar mai exista o a treia posibilitate, daca sunteti amator de barfe.
Atunci veti intra la film numai ca sa vedeti imprejurarile in care se pare ca regizorul i-a facut un copil actritei January Jones, care o interpreteaza pe Emma Frost.
Ramane de vazut in ce masura "X-Men: First Class" ar putea relansa seria demarata in anul 2000 si care se pare ca a obosit. Oricum se speculeaza asupra continuarii ei.
Ca si predecentul "X-Men Origins: Wolverine" (din 2009), acesta este un prequel, dar se duce mult mai adanc in timp, aratandu-ne cum s-a transformat Erik Lehnsherr (Michael Fassbender) in Magneto (personaj interpretat in celelalte parti de Ian McKellen) si cum a aratat perioada de inceput a profesorului Charles Xavier - interpretat la maturitate de Patrick Stewart, iar acum de James McAvoy.
Atmosfera s-a mai limpezit si s-a schimbat. Englezul Matthew Vaughn aduce o tusa britanica (si una pop - au spus unii critici americani), dar si tineri talentati din Albion, cum e James McAvoy (uneori sfatos ca un preot) sau anglo-germanul Michael Fassbender, care e un excelent actor de compozitie in genul lui Christian Bale (a facut un rol extraordinar in "Hunger", de Steve McQueen, de unde l-a luat Tarantino in „Inglorius Basterds”).
Matthew Vaughn a fost ajutat de poveste si, mai ales, de faptul ca ea e plasata in 1962 (cu o scurta introducere din anii celui de-al doilea razboi mondial), mai exact in preajma crizei cubaneze, cand putin a lipsit ca Razboiul Rece sa se transforme in al treilea razboi mondial.
Dar daca povestea e sprijinta de o scenografie prielnica si de tonuri de culoare specifice filmelor anilor '60, scenariul devine neverosimil si poate chiar kitsch mai ales pentru cineva care nu stie benzile desenate sau partile precedente ale seriei.
Acest lucru se datoreaza tratarii subiectului, mai ales lipsei de rigoare a scenariului. (Oricum trece cam jumatate de film pana sa ai senzatia ca filmul incepe.).
Faptul ca aceasta criza cubaneza a fost cauzata de malversatiunile mutantului Sebastian Shaw (Kevin Bacon) si ca istoria pe care o stim are o interfata misterioasa, bazata pe lupta ascunsa dintre mutanti nu e prea verosimil pe ecran (din motive de scriitura, deci).
Iar imaginile de arhiva cu presedintele J.F. Kennedy nu fac povestea mai credibila. Dimpotriva.
O forma de kitsch e si legatura cu tema Holocaustului, dar nu scenaristii sunt de vina (vina lor e ca nu o topesc ideal in context.). Ea exista de cand e seria de benzi desenate. Pe de alta parte, e cunoscut faptul ca unele personaje au deja un echivalent in eroi din viata reala.
De pilda, profesorul Charles Xavier e vazut ca un alter-ego al lui Martin Luther King, dupa cum Erik Lehnsherr, devenit Magneto si transformat pe parcurs din anti-erou in erou, a fost considerat un echivalent al lui Malcolm X.
In acest context se cuvine sa spunem ca de prea multe ori auzim in film fraza magica: „Mutant, but proud”. OK, am inteles ca mutantii sunt un simbol al alteritatii; nu e nevoie sa insistati pentru ca riscati sa dati in extrema cealalta.
Daca povestea lasa de dorit, „X-Men: Cei dintai” mai compenseaza la capitolul interpretari, unde binomul McAvoy-Fassbender merge ca uns, si unde tinerele Jennifer Lawrence (extrasa din filmul independent, ea a fost nominalizata la Oscar pentru „Winter’s Bone”) si Zoë Kravitz (fata lui Lenny!) nu au temeri in fata experimentatilor Kevin Bacon sau Oliver Platt.
Ce pacat ca Hugh Jackman lipseste!... El are, totusi, o aparitie de doua secunde. Intr-una din misiunile de descoperire a unor mutanti tineri care sa fie folositi de CIA, il vedem asezat la un bar si, cand se incearca cooptarea lui, injura cu obida.
Filmul are secvente de actiune bine conduse si efecte speciale relativ spectaculoase, dar ii lipseste ceva ca sa fie memorabil. Printre altele, umorul sau personaje cu suficient lipici cat sa le tii minte.
Poate pentru ca la un moment dat te plictisesti, se poate intampla sa-ti aduci aminte ce convingator era Yoda cand scotea Vagabondul din mlastina in „Imperiul contraataca”, in comparatie cu scena neverosimila in care submarinul lui Shaw e adus la suprafata de forta lui Banshee si tractat de avionul lui Beast.
Mai toate SF-urile si fantasy-urile se trag de sub mantaua „Razboiului stelelor”, dar putine aduc ceva cu adevarat nou.
X-Men: Cei dintai”/”X-Men: First Class”- regia Matthew Vaughn, cu: James McAvoy, Michael Fassbender, Kevin Bacon, Jennifer Lawrence, January Jones, Rose Byrne, Nicholas Hoult, Oliver Platt, Ray Wise, Zoë Kravitz. Premiera romaneasca – 10 iunie 2011
2
4
