Cineastul roman scoate pe ecrane in 21 ianuarie un film-coupé format din doua documentare despre muzica, „Concerte la Biserica Neagră” şi "Cautandu-le pe Schwartz”, dar tot in aceasta luna a intrat si in pregatire cu docu-fictiunea „Ultimele zile ale lui Ceausescu”, bazata pe cartea lui Grigore Cartianu, „Sfarsitul Ceausestilor”.
„Concerte la Biserica Neagră” şi „Căutându-l pe Schwartz” ar merge cel mai bine pe micul ecran, dar ele vor rula şi în câteva cinematografe din ţară, sub titlul-generic „Două lumi în muzică”. La Bucureşti, filmul-coupé va putea fi văzut la cinema Union între 21 şi 27 ianuarie.
Ambele documentare sunt realizate cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, de aici dorinţa producătorului Radu Gabrea de a le face premiera (cu atât mai mult cu cât, recent, CNC a anunţat că producătorii care nu predau copia standard la timp sau nu scot filmul pe ecrane riscă să nu poată participa la proxima sesiune a concursului de finanţare.).
„Concerte la Biserica Neagră” are un scop mai degrabă educativ, pentru că reface istoria Bisericii Negre din Braşov prin intermediul muzicii dar, în ciuda formatului clasic, ceea ce spun invitaţii - dirijorul Horia Andreescu, doi istorici braşoveni şi un cunoscut organist din Braşov (prin clasicul procedeu „talking heads) e interesant.
Dramaturgic, filmul e susţinut de muzică - de cea a compozitorilor saşi, care a făcut şi obiectul unui CD înregistrat de Horia Andreescu cu Orchestra de cameră „Virtuozii din Bucureşti”, dar şi de amintirile dirijorului născut el însuşi la Braşov.
Sunt rememorate evenimentele istorice care au marcat existenţa Bisericii Negre (Reforma luterană sau incendiul din 1689 care i-a adus numele actual), dar muzica ce însoţeşte toate imaginile filmului e un element în sine.
De altă factură e „Căutându-l pe Schwartz”, partea a doua a precedentului „Rumenye, rumenye”, lansat în 2006. De astă dată, cineastul urmăreşte traseul cunoscutei cântăreţe de klezmer, Elizabeth Schwartz, dinspre SUA (ţara unde s-a născut) spre România (ţara de baştină a tatălui său).
Filmul devine emoţionant atunci când Elizabeth Schwartz şi soţul ei, muzicianul Yale Strom, ajung în Târgu Frumos (punctul terminus al călătoriei) şi întâlnesc ultimul evreu din oraş sau când eroina împărtăşeşte camerei revelaţia pe care a trăit-o în România descoperind cum e să simţi, oriunde ai fi în lume, că aparţii unui loc.
Când ajunge într-o sinagogă părăsită, Elizabeth Shwartz spune că senzaţia e aceeaşi cu a vedea o balenă eşuată pe o plajă, adăugând zâmbind şi ca fapt divers că în dimineaţa respectivă, la hotel, tânărul recepţioner s-a lăudat că aparţine unui partid naţionalist şi i-a asigurat că în România n-a fost Holocaust.
Documentarul se încheie cu aceste cuvinte, dar nu adânceşte o problematică de care cineastul s-a ocupat în lungmetrajul „Călătoria lui Gruber”. Miezul documentarului e muzica pentru că prin ea Elizabeth Schwartz îşi descoperă trecutul.
- „Filmul meu o să fie comparat cu cel al lui Ujică şi asta e!”
Radu Gabrea e ce mai harnic cineast din „vechea gardă”. În luna martie va avea loc premiera celui mai recent documentar al său, „Baraşeum”, realizat împreună cu Costel Safirman, în martie împlinindu-se 70 de ani de la înfiinţarea Teatrului Baraşeum.
În această lună, el a intrat în pregătire şi cu docu-ficţiunea „Ultimele zile ale lui Ceauşescu”, pe care intenţionează să o filmeze în februarie. Filmul se bazează pe cartea „Sfârşitul Ceauşeştilor” de Grigore Cartianu, redactorul-şef al ziarului „Adevărul” semnând împreună cu Radu Gabrea scenariul.
Filmul va avea două personaje ficţionale - Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu, iar aceştia vor fi intepretaţi de Constantin Cojocaru şi Victoria Cociaş, care i-au jucat prima oară pe cei doi în piesa-reconstituire „Ultimele ore ale lui Nicolae Ceauşescu”, producţie germano-elveţiană regizată de Milo Rau şi Simone Eisenring, şi produsă de International Institute for Political Murder (instituţie cu sedii la Berlin şi Zurich.).
Dacă străinii nu au găsit în 2009 nicio finanţare în România pentru proiectul lor (lăudat pe urmă în Europa), Radu Gabrea a obţinut o finanţare de la CNC de 16.200 euro, sumă care s-a mărit la 28.000 de euro în urma contestaţiei.
Bugetul e destul de mare pentru un documentar, admite regizorul, 46.500 euro (aproximativ 2.000.000 RON). Filmul e produs de Tudor Şerban şi Orion Film, şi va beneficia probabil şi de sprijinul TVR.
Radu Gabrea a declarat pentru HotNews.ro că "partea de ficţiune se referă la ultimele zile ale cuplului Ceauşescu, de la ce s-a întâmplat în Palat, când a avut loc acea şedinţă de consiliu la care Ceauşescu a spus că pleacă, întorcându-se pe urmă, continuând cu fuga cu elicopterul şi cu toate evenimentele până când au fost împuşcaţi.
Interviurile o să fie tot timpul montate pe imagine pentru că vreau ca filmul să curgă ca o ficţiune reală, iar ceilalţi intervievaţi să vină cu comentariul despre ce se întâmplă cu eroii în acel moment.”
Radu Gabrea a devenit interesat de subiect după ce a citit pe nerăsuflate cartea lui Grigore Cartianu, deşi ştia că şi Andrei Ujică lucra la un film despre Nicolae Ceauşescu. „Ei, o să fie comparat filmul meu cu cel al lui Ujică şi asta e!”, a conchis cineastul. Pe cei doi actori i-a ales după ce a văzut reprezentaţia de la Teatrul Odeon, găsindu-i „formidabili”.
Filmările sunt programate pentru luna viitoare, cu 12 zile alocate scenelor ficţionale, care vor folosi punctul de vedere subiectiv al cuplului Ceauşescu, şi alte 48 de zile pentru a intervieva 30-40 de persoane. Director de imagine e Alexandru Macarie. Premiera filmului nu va avea loc înainte de 2012.
- Un nou film cu Liviu Rozorea
Dacă are noroc, adică dacă bate palma cu coproducători străini, Radu Gabrea ar putea filma la toamnă şi lungmetrajul de ficţiune „Lindenfeld”, pentru care a primit finanţare de la CNC tot în 2010.
36 de zile de filmare ar fi suficiente pentru povestea lui Klaus Bernath, norocosul fiu al Lindenfeldului, realizat peste hotare, care decide după mulţi ani să se întoarcă acasă şi pe care fiul său îl minte, reconstruind de la zero un sat părăsit de multe generaţii.
„E un film scump, e reconstituirea unui sat întreg”, spune Radu Gabrea pentru HotNews.ro, scenariul lui Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu adaptând romanului lui Ioan T.Morar.
„Am deja actorul, dar nu e Udo Schenk (n.red.- pe care l-a folosit în „Mănuşi roşii”, lungmetrajul a cărui premieră are loc, de altfel, tot în această primăvară!), ci un actor care a jucat la mine în Prea mic pentru un război atât de mare. E Liviu Rozorea, neamţul care apare la sfârşit şi care acum e mare actor de teatru la Stuttgart.”
Proiectul „Lindenfeld”, a primit circa 370.000 de euro (1.600.000 RON) de la CNC, dar Radu Gabrea, care îl produce prin firma sa, Total TV, spune că există coproducători germani şi elveţieni interesaţi.
0
0
