Cautarea de sine a lui Elizabeth Gilbert, narata in bestsellerul nonfiction "Eat Pray Love", tradus si in limba romana, avea mult umor si un soi de onestitate cuceritoare chiar daca era, dupa cum spunea un critic american, doar "o formidabila carte de plaja". Filmul "tras" dupa carte, cu locatiile lui exotice si galeria de vedete in frunte cu Julia Roberts, e de o superficialitate uluitoare, sabotand toate plusurile cartii.
Daca ai fi citit cartea inainte de a vedea filmul, ai fi fost surprins de aspectul urmator: Elizabeth Gilbert, jurnalist si scriitor american, a plecat intr-o calatorie de un an prin lume - in Italia, India si Bali -, pentru a se redescoperi, caci divortul si o alta legatura nefericita o secatuisera de energie, ducand-o intr-o depresie destul de severa. Ca sa aiba bani, Gilbert a vandut in avans drepturile cartii pe care a promis s-o scrie. Aceasta carte. Pe undeva, deci, anul impartit egal intre cele trei tari trebuia sa aiba o intriga, trebuia sa duca undeva pentru a servi ca material cartii. Daca nu, trebuia inventat ceva. Are mai putina importanta daca ce scrie Elizabeth Gilbert s-a intamplat aievea pentru ca, citind, esti tentat sa crezi in sinceritatea ei.
Asta se datoreaza umorului si lipsei de emfaza cu care autoarea aburca aceasta calatorie initiatica, caldurii pentru oamenii cu care se imprieteneste si optimismului cu care infuzeaza fiecare pagina. La Roma, eroina se cufunda in mancare. Pune cateva kilograme, se imprieteneste cu italieni si expati, experimenteaza "dolce far niente"-le. Aceasta e partea cea mai draguta a cartii, care te trimite cu gandul la "Julie si Julia", si la echivalenta sanatoasa (cand nu e bulimie) dintre pofta de mancare si pofta de viata.
Dupa patru luni, Liz se muta in India, in ashramul unui maestru de care auzise la New York, sperand sa-l intalneasca, dar afla ca maestrul locuia de fapt tot la New York. Cu toate astea, isi va consacra urmatoarele patru luni meditatiei in solitudine, depasind cu greu obisnuinta mintii de a se agata de fleacuri si reflexul de a se invinovati inutil pentru esecul relatiilor precedente & pentru propria nefericire.
Ca sa fie totul "ca la carte", ultimele patru luni ale anului reunesc corpul si spiritul eroinei la Bali, in Indonezia, sub indrumarea unui vraci stirb, uituc si simpatic. Tot aici, Liz (pentru ca e gata reunita si merita) il va cunoaste si pe Felipe, un brazilian bogat si mai in varsta, indragostit de viata, care va deveni marele ei amor.
Povestite, lucrurile par teribil de stereotipe. Roma, ashramul indian si, pardon de expresie, locatia exotica din Bali sunt niste clisee. Nu e nevoie sa calatoresti in locuri exotice ca sa iti (re)gasesti drumul in viata. Ce face filmul realizat de Ryan Murphy e tocmai sa dezumfle fiecare atu al cartii si sa scoata in evidenta intreaga stupiditate a cliseului.
De acord, un roman care rezuma un palpitant an de viata era destul de greu de micsorat intr-un film de doua ore. Scenaristul modifica insa cartea, punand in debutul filmului un episod inexistent, iar restul materialului il comprima pana la cliseu uscat, lipsit de savoare si de caldura umana. Vocea din off a eroinei nu mai are nimic din umorul si autoironia lui Elizabeth Gilbert. Pentru rol, Julia Roberts nu a facut decat sa-si decoloreze putin parul. O fi inteles probabil ca scenariul nu merita sacrificii. De ce sa se comporte ca Robert De Niro in "Taurul furios" si sa se ingrase 10 kilograme?
Cu fata supta si mijlocul inconjurat de colacei de burete, vedeta e si mai neverosimila, pe langa ca celebrele ei expresii empatice sau transportate de spiritualitate sunt pe masura profunzimii scenariului. De fapt, filmul nici nu are niste personaje bine creionate. Daca nici macar despre Liz nu avem o imagine personala, ce pretentie am avea de la italienii din Roma, de la Richard sau Felipe? Chiar daca aflam ceva despre vietile lor, ei sunt mai putin vii ca originalele din carte.
Pentru ca in scris asta era interesant: faptul ca personajele erau atat de vii si de "romanesti" incat iti venea greu sa crezi ca sunt de fapt reflexele in oglinda ale unor oameni reali.
Evolutia personala, interioara a eroinei dispare cu totul pe ecran in spatele unor pliante turistice cu americani dus cu turma la regasit prin ashramuri indiene sau in locuinte aerisite si pline de verdeata din Bali, unde pot flirta cu alti expati si merge cu bicicleta pana la primul golf unde sa inoate. Daca volumul te facea atent la complexitatea vietii, filmul iti confirma ca cinematograful comercial de azi a devenit cea mai proasta varianta a lui insusi.
"Mananca, roaga-te, iubeste"/ "Eat Pray Love", de Ryan Murphy, cu: Julia Roberts, Robert Franco, Javier Bardem, Billy Crudup, Richard Jenkins. Premiera romaneasca - 15 octombrie 2010.
0
0
