VIDEO Cronica de film "Das weisse Band" - "Caci vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi"

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Sâmbătă, 8 mai 2010, 15:45

Das weisse band
Foto: Independenta Film
Oamenii care viseaza mult si in culori au extrem de rar vise in alb-negru care vin ca niste regularizari ale unei evolutii interioare sau ca o lichefiere spontana a unor continuturi  profunde. "Panglica alba" ar putea fi un astfel de vis - cinematograful e la modul esential un soi de vis pentru omenire (vezi intunericul salii, termenul de "proiectie" etc) -, dar el ar putea exprima, pastrand proportiile, niste continuturi ale inconstientului colectiv. Probabil de aici pleaca Michael Haneke in filmul care i-a adus anul trecut premiul suprem la Cannes.

In cel mai stilizat film al sau de pana acum, cineastul austriac aprofundeaza originile raului. Daca nu ofera un raspuns evident nu e pentru ca cercetarea esueaza, ci pentru ca intentia nu era sa si ajunga la un rezultat clar. Alb-negrul obtinut dintr-o pelicula turnata de fapt in culori ne face sa cautam nuantele de gri si sa percepem dincolo de simplitate. Suntem sau nu de acord cu "partea teoretica", trebuie sa recunoastem ca avem in fata o mostra de maiestrie cinematografica.



Michael Haneke este in stare sa duca suspansul pina in panzele albe (sau, mai degraba, gri), fara a elucida pana la sfarsitul filmelor sale misterul care le tinea unite. La sfarsitul lui "Caché" nu ni se spunea cine era persoana care supraveghea insistent locuinta familiei Laurent, chiar daca primisem niste informatii cat pentru a ne incropi o teorie. Cand ia sfarsit "Panglica alba", nu putem spune cu precizie cine e autorul sau cine sunt autorii ciudatelor evenimente petrecute in satul german de pe ecran, mai ales ca Haneke introduce la final o informatie  istorica ce relativizeaza discursul de pana atunci.
 
Nu toate filmele in alb-negru au un motiv anume pentru a fi asa - in afara de dorinta autorilor de a le da un look elegant si retro -, dar "Panglica alba" iti permite sa vezi dincolo de frumusetea si de austeritatea sa protestanta o lume care ar fi fost cu totul falsa daca ti s-ar fi prezentat in culori.

Intr-un sat german de la inceputul secolului, care are o mecanica sociala bine definita, incep sa se petreaca niste "accidente" ciudate ale caror victime sunt membri ai comunitatii. Cine e vinovatul/vinovatii? Pentru care motive se petrec aceste lucruri - unele infioratoare? Exista o vina in absolut - poate aceeasi - pe care aceste evenimente o taxeaza? Sau nu exista nicio vina? Filmul nu ne raspunde la aceste intrebari, dar ne incurajeaza sa le formulam si sa alcatuim un cerc imaginar de suspecti.

Faptul ca Michael Haneke desatureaza o perioada istorica pana la alb-negru - mai ales intr-un timp si un mediu marcate de  severitatea protestantismului - il determina pe spectator sa isi concentreze privirea pe un tablou esentializat din care elementele neimportante au fost eliminate. Cadrele - superbe - intra intr-o poveste fals politista cu bataie lunga (la un anumit nivel, Michael Haneke e un fel de M. Night Shyamalan european, sau mai degraba M. Night Shyamalan e un Haneke indiano-american).

Uscat pana la alb-negru, filmul incepe sa semene cu o ecuatie matematica a carei frumusete sta in faptul ca rezultatul e pe cat de complicat pe atat de simplu. Nu, nu suntem martorii unei povesti despre binele care invinge (sau nu) raul, unul dintre motive fiind acela ca nici nu stim care sunt/daca sunt cei buni si care sunt cei rai. Poate ca Michael Haneke suprapune un calc simplificat peste o poveste de viata ce se poate petrece oriunde in termenii cei mai normali si mai credibili cu putinta - chiar si in Romania de azi.

Pentru a ajunge unde? Ma indoiesc ca Michael Haneke stie foarte clar ce a vrut sa spuna cu acest film, dar acest mister care se adauga misterului povestii face filmul si mai interesant. Pe de alta parte, alb-negrul si toata sobrietatea uscata a regiei pot parea unora dintre spectatori prea pretentioase, iar acestia ar putea, de pilda, prefera un alt film al lui Haneke, "Funny Games", in care manipularea spectatorului era de alt gen, extrovertita, isterica, insuportabila. 

Dar "Panglica alba" - pe care n-as considera-o o capodopera si nici cel mai bun film al lui Michael Haneke - are un acroseu puternic datorat senzatiei pe care ti-o da, aceea ca trecutul te inghite pe nemestecate (contrazicand ultima teorie a lui Stephen Hawking), ducandu-te intr-o lume exact asa cum ti-o imaginezi in visele nocturne: alb-negru, ciudata, familiara cumva si raspunzand unor determinari al caror inteles ne scapa.

Panglica alba/Das weisse Band - Eine deutsche Kindergeschichte - regia si scenariul Michael Haneke, cu Christian Friedel, Ernest Jacobi, Leonie Benesch, Ulrich Tukur. 145 min. Pe ecranele romanesti din 7 mai.


Citeste mai multe despre   























Material sustinut de Superbrands

Recomandari de vara de la librarii Humanitas

Librariile Humanitas au aparut ca entitate juridica in anul 1993, insa primele doua librarii au fost deschise sub egida Editurii Humanitas inca din 1991. Cu peste 25 de ani in piata de distributie si vanzare de carte din Romania, compania isi propune sa ramana in continuare lantul de librarii cu cea mai mare pondere de carte din Romania, acordand editurilor nationale si locale, dar si autorilor romani, sansa de a ajunge la public.

1711 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Un film interesant ..... (Sâmbătă, 8 mai 2010, 20:18)

    Pitt Palack [anonim]

    Insa mi-a placut mult mai mult Pianista cu Isabell Huppert si parca mai interesant a fost Cache cu Daniel Auteuil si Juliette Binoche.
  • 0 (0 voturi)    
    punctuatie (Sâmbătă, 8 mai 2010, 23:06)

    catt [anonim]

    Tocmai ma gandeam de ce nu ati pus macar in ghilimele, conform cu originalul(adica cu limba germana) scharfes S, asa cum faceti abuz, de exemplu cu numele straine non englezesti dar scrise pe engleza.
    Dar mi-am amintit ca acest site, desi de o tinuta jurnalistica buna in general, din pacate nu respecta limba romana, textul aparand fara diacritice.
    Ar fi bine sa aruncati o privire in jur, eu nu am gasit site strain de avengura, in limba straina cu diacritice ,care sa nu respecte acest lucru. Pana la urma e o chestiune de blazon care trece peste orice limitare tehnica. Apropos...v-ati gandit care e impresia unui strain care invata romana si incearca sa va citeasca?
    Cat despre film...o sa merg la cinema.
    PS: eu imi permit sa scriu fara diacritice ca sunt un neica nimeni comentator. :))


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri