VIDEO Festivalul de film de la Berlin: Romanii fluiera si in colivie, si in afara ei

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Sâmbătă, 13 februarie 2010, 19:16

"Eu cand vreau sa fluier, fluier"
Foto: Silviu Ghetie
In 13 februarie au avut premiera mondiala, in cadrul Berlinalei, doua filme romanesti cu titluri din aceeasi zona semantica, dar cu detenta diferita. Lungmetrajul „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, de Florin Serban, care reprezinta Romania in competitia pentru Ursul de Aur, e un thriller combinat cu love story care are sanse sa-i placa presedintelui juriului, Werner Herzog. Cu scurtmetrajul  „Colivia”, Adrian Sitaru ramane in universul intimist deschis de „Valuri” si bantuit de tema responsabilitatii. Desi s-a intors recent de la Rotterdam cu pneumonie, Florin Serban n-a ratat Berlinul.

„Eu cand vreau sa fluier, fluier” aduce a doua oara consecutiv o productie romaneasca in Competitia Oficiala a Berlinalei, dar este prima oara dupa 17 ani (de la „Patul conjugal” de Mircea Daneliuc) cand filmul poarta semnatura unui regizor roman. (Anul trecut, „Katalin Varga” era co-productie romaneasca, dar regizorul Peter Strickland era britanic). Pe covorul rosu au pasit debutantul in lungmetraj Florin Serban, debutantii George Pistereanu si Ada Condeescu, actrita Clara Voda, monteurii Catalin Cristutiu si Sorin Baican, dramaturgul Andreea Valean (a carei piesa sta la baza filmului), co-producatorii Daniel si Catalin Mitulescu. Cu destule emotii, dat fiind ca toti erau pentru prima oara pe un covor rosu la Berlin. Filmul lor, insa, nu are nimic glamour. Este o poveste aspra despre un tanar care e dat peste cap de revenirea mamei din Italia si care incearca sa evadeze din inchisoare cu doar cinci zile inainte de a fi eliberat.

Trailer-ul fimului "Eu cand vreau sa fluier, fluier":



„Eu cand vreau sa fluier, fluier” este un film puternic si intr-atat de onest si de dornic de a fi autentic incat isi asuma riscul imperfectiunilor. Florin Serban, admirator al filmelor lui Robert Bresson, a intentionat de la bun inceput sa lucreze cu neprofesionisti, ceea ce presupune interpreti expresivi, dar care au stangacia sau poate lipsa de dictie a omului care nu e actor. Tocmai acesta e clenciul. Filmul nu e important doar ca produs finit, ci la fel de important e procesul care a dus la el: castingul prelungit din penitenciare, atelierul de actorie pentru cei 14 prizonieri, filmarile in sine la care cei din libertate si detinutii au mancat la aceeasi masa, interactiunile si schimbul de energii dintr-o parte intr-alta, autenticitatea adusa de detinutii care isi jucau de fapt rolurile, improvizatiile.

Filmul aduce aminte pe undeva de „Dog Day Afternoon” al lui Sidney Lumet si de toate filmele construite pe un gest decisiv, putin gandit si care declanseaza un sir de consecinte ce nu pot fi evitate. Lipsa lui de ostentatie trece dincolo de ideea de stil. Filmul nu e minimalist, cum e trendul azi. El trece dincolo de minimalism.

Judecand dupa lista filmelor din Competitia Oficiala si dupa intentia evidenta a editiei de a fi mai putin glamour si mai deschisa spre nou, nu m-ar mira ca filmul lui Florin Serban sa se regaseasca in palmares. Nu este o capodopera, am avut senzatia la un moment ca ma pierde, dar mi-a placut ca nu e cool, ci mai degraba rough, iar daca juriul va dori sa premieze ceva mai diferit decat ce se face in mod obisnuit, ceva mai grunjos si mai putin stilizat (decat „Un Prophète”, apropiat tematic), ar putea-o face.

Cat despre planurile pentru Berlin, George Pistereanu declara in gluma pentru HotNews.ro ca sunt „de expansiune teritoriala”. impreuna cu Florin Serban si Ada Condeescu, el va ramane pana in 21 februarie, rastimp in care e interesat mai ales de filme.


Debutantul George Pistereanu despre primul sau rol din cinema:

 •„Eu muscasem si dintr-o piesa de teatru la liceu, n-am ajuns sa fac spectacolul, dar reusisem sa-mi dau seama ca e altceva decat filmul si ca tot jocul actoricesc trebuia sa se incadreze in acele trei duble sau cate erau.

• M-am imprietenit cu detinutii in sensul in care fumezi o tigara si discuti despre ce e de jucat si incerci sa le spui anumite chestii amuzante din viata ta. La mine a fost mai diferit decat la Ada. Eram baiat si aveam si alt rol. A trebuit sa pun niste limite in relatia cu ei. Mi-a fost oarecum greu dupa scenele in care ma injoseau pentru ca le schimbau brusc comportamentul. incercau in permanenta sa ma submine. Nu din rautate, asa faceau ei. (...)

• Cand mi-am pregatit rolul, am citit articole despre batai din penitenciare si am observat oameni recalcitranti pe strada. Nefiind in penitenciar, n-ai de unde sa stii cum reactioneaza  un detinut daca altul ii zice: „Da-te-n mortii tai” sau „Mama, ce bine-mi pare ca esti prietenul meu”. Ma raportam la poluri pentru ca, o data reusiind sa stabilesc polurile lor, puteam controla partea intermediara. si aia m-a interesat pe mine – partea de mijloc.


Ada Condeescu (debutanta) despre rolul din „Eu cand vreau sa fluier, fluier”

 • M-am dus la penitenciar cu teama. Nu cunosteam nici mediul, nici pe detinuti, si nu stiam cum sa ma port cu ei. Asa ca mi-am facut un plan: sa nu fiu nici cu nasul pe sus, nici la catarama cu ei, dar sa fac in asa fel incat sa para ca sunt la nivelul lor de forta.  Sa raspund si la glume intr-un fel care sa fie al meu, dar care sa se preteze felului lor de a fi. in fine, si pentru mine a fost un fel de workshop.

• Am doua cunostinte psiholog, dintre care una a lucrat la Centrul pentru dezintoxicare, iar alta care chiar a facut practica la penitenciar. Ele mi-au povestit cate ceva, nu lucruri spectaculoase, ci despre cum se purtau cu detinutii, cum le vorbeau. Felul in care eu am reactionat fata de ei a fost insa constructia mea. Asa mi-am imaginat-o eu pe Ana.


„Colivia” cu familisti

Adrian Sitaru continua sa faca scurtmetraj, desi a debutat cu succes in lungmetraj („Pescuit sportiv”) si pregateste un al doilea („Din dragoste, cu cele mai bune intentii”). Are in acest moment doua scurtmetraje terminate, iar dintre „Colivia” si „Lord”, selectionerii de la Berlinale Shorts l-au ales pe primul. in „Colivia”, Sitaru reia membrii familiei din „Valuri” (si pe interpretii Adrian Titieni, Clara Voda si Vlad Voda), imaginand o poveste simpla despre un porumbel bolnav adus de copil acasa si despre felul in care reactioneaza parintii. Daca tatal pretins autoritar initial se impotriveste („imi bagi boala-n casa”), dar ajunge pana la urma sa se ataseze de pasare, mama va fi cea care isi va impune vointa, trimitandu-l pe copil sa urce porumbelul intr-un pom, „ca sa moara cu familia lui”.

Preocupat de ideea responsabilitatii pentru viata altora, regizorul-scenarist e interesat mai ales de felul in care, vrand sa facem bine, facem rau – mai ales din nestiinta. Nu e nicio fabula in povestea porumbelului care se pare ca moare pentru ca a fost indopat aiurea cu muste. Adrian Sitaru a plecat de la o poveste traita in facultate, cand el insusi a gasit o pasare bolnava si a dus-o acasa, oblojind-o cum s-a priceput impreuna cu prietenii. Iar de la actorul Adrian Titieni a preluat o poveste traita de acesta si legata de un papagal de care tatal lui s-a atasat mult mai mult decat crezuse ca e posibil. „in film este vorba despre a omori cu bune intentii si fara sa-ti dai seama. Cand devii mai intelept, iti dai seama ce prostii faci”, declara pentru HotNews.ro regizorul care planuieste sa stranga la un moment dat scurtmetrajele realizate cu personaje recurente („Valuri”, „Colivia”, „Lord”) intr-un lungmetraj.

Maike Mia Hoehne, curatoarea sectiunii Berlinale Shorts spunea intr-un interviu despre „Colivia” ca e unul dintre cele mai traditionaliste filme din sectiune dar ca, „prin modalitati cinematice subtile, reuseste sa ne arate cum se deschid canelele de comunicare in interiorul unei familii”.


Citeste mai multe despre   























2670 vizualizari

  • 0 (2 voturi)    
    de groaza (Sâmbătă, 13 februarie 2010, 22:25)

    amidona [anonim]

    autorele sa se lase de meserie. it sucks.
    • 0 (0 voturi)    
      Propunere (Duminică, 14 februarie 2010, 16:19)

      Licuriciul [anonim] i-a raspuns lui amidona

      Caracterizate asa cum bine stiti, prin subiecte pretins sociale, imagini hidoase de pereti scorojiti, curve, limbaj suburban, ceausescu, sunet prost, etc, aceste filme se vor numi de acum:
      FILME IMPUTITE

      Deoarece acesti regizori sint niste inadaptati si au ramas cu mentalul in mileniul trecut, propun ca ei sa se numeasca de acum:
      REGIZORI IMPUTITI

      Dupa cum bine ati observat, filmele imputite se cauta la festivalele internationale, unde occidentalu' socat de realitatea stupida prezentata interpreteaza imputiciunea drept "originalitate".
  • 0 (0 voturi)    
    Romanian monogatari (Duminică, 14 februarie 2010, 1:36)

    Neutron [anonim]

    Monogatari=story (jap.) Vom avea vreodata scenaristi care sa lase godeu in circumvolutiunile creierului mai mult de 3 zile? Trebuie sa socheze prin vulgaritate, amintiri din Epoca de Aur sau Jungla post-decembrista? Vreau sa vad si eu un film romanesc inspirat din banal dar care sa ma faca sa uit 120 de minute de "Ceausescu, viata la bloc-chibrit, prostitutia post-decembrista, bananele puse la copt pe sifonier, etc".
    On-topic: apreciez interesul Hotnews pentru un asemenea eveniment. Mai aruncati din cand in cand cate-o nada de cultura...poate prindeti ceva...
    • 0 (0 voturi)    
      Bravo (Duminică, 14 februarie 2010, 12:52)

      Dan [anonim] i-a raspuns lui Neutron

      Ai mare dreptate Neutron, Chiar crede cineva ca voi da 15 lei sa vad o prostie ?? Chiar stiu regizorii astia tineri ce a fost in comunism ??? Cum sa uitam de comunism daca mereu ni-l readuc in minte acesti regizorasi ??? Apropo ce inseamna --"si pentru mine a fost un fel de workshop. " pt debutanta Ada ???
      • +1 (1 vot)    
        damn (Duminică, 14 februarie 2010, 13:50)

        x [anonim] i-a raspuns lui Dan

        multa minte va mai trebuie sa comentati asa... filmul nu are nici o legatura cu comunismul, e foarte bun, e un film despre o anumita parte a societatii pe care ati pune-o sub pres. reactiile voastre ma fac sa ma intreb daca nu cumva va deranjeaza ca cineva are curajul sa vina si sa priveasca in fata si subiecte mai delicate (comunism, turnatori, puscariasi, etc.)
        • 0 (0 voturi)    
          ALTE teme de scenariu... (Duminică, 14 februarie 2010, 14:45)

          Neutron [anonim] i-a raspuns lui x

          Conflictul intre generatii, subcultura orasului, momente importante din istoria romanilor, transpunerea in film a unor opere din literatura romana, discriminarea bolnavilor infectati cu HIV, imoralitatea politicului, conditia femeii in Romania, etc etc etc etc. Kurosawa, Ozu, Mizoguchi nu au ajuns mari facand filme in care sa prezinte ruinele Japoniei post-war si infractionalitatea din acea perioada. Si omul simplu pe care-l vezi zi de zi este un subiect de film, nu doar puscariasii, proxenetii sau copiii strazii.
          • 0 (0 voturi)    
            lista (Duminică, 14 februarie 2010, 15:50)

            lupu [anonim] i-a raspuns lui Neutron

            faceti o lista cu subiectele 'bune' ('potrivite') si trimiteti-o regizorilor nostri, sunt convins ca vor 'presta servicii' in sensul dorit de dvs :)
            (desi, dupa parerea mea, 'puscariasii, proxenetii si copiii strazii' intra fix la capitolul 'subcultura orasului'...)

            @amidona: no, YOU ---!
          • 0 (0 voturi)    
            asa-i (Duminică, 14 februarie 2010, 16:33)

            Dan [anonim] i-a raspuns lui Neutron

            BRAVO Neutron
      • 0 (0 voturi)    
        re (Duminică, 14 februarie 2010, 14:35)

        ana [anonim] i-a raspuns lui Dan

        nici unul din filmele acestea doua nu are legatura cu perioada comunista deci va iritati degeaba din punctul asta de vedere
        in ceea ce priveste problema copiilor abandonati de parintii care se duc sa munceasca in alta tara, mie mi se pare destul de importanta si actuala

        iar fiecare "regizoras" ar trebui sa faca ceea ce vrea el sa faca nu ce va doriti voi
        • 0 (0 voturi)    
          nu cu comunisti , cu puscariasi! (Duminică, 14 februarie 2010, 16:43)

          Dan [anonim] i-a raspuns lui ana

          Are legatura cu mizeria morala si arogantii care ne inconjoara !! De ce nu pot face regizorasii astia si filme optimiste , de vacanta , muzicale , sf , karate ..... ca doar le fac cu banii statului !!
          Si Stallone sau Vandame au facut filme cu puscariasi - si au avut incasari - fara nici un premiu
  • 0 (0 voturi)    
    succes la Berlinala (Duminică, 14 februarie 2010, 14:33)

    amarilis [anonim]

    ii tin pumnii stransi filmului lui Florin Serban si astept cu nerabdare sa fie distribuit in cinematografe. Poate ca niste impresii la cald desre reactia presei de specialitate si de ce nu, a spectatorilor dupa difuzarea filmului, ar fi de interes.
    http://www.screendaily.com/reviews/if-i-want-to-whistle-i-whistle-eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier/5010792.article

    Succes si celorlalte filme romanesti din competitie. Sper sa reusim sa le vedem si in tara.
  • 0 (0 voturi)    
    Hai cu Ursul! (Duminică, 14 februarie 2010, 19:49)

    Neutron [anonim]

    Succes la Premiu cel Mare! Pana una-alta, reprezinta Romania. Printre altele si asta arata valoarea unui film: Audienta filmelor romanesti pana la sfarsitul lui 2007 - http://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-817.pdf si Premii castigate de filmele romanesti: http://www.univ-ovidius.ro/litere/Cercetare/Resurse%20video.htm
    ( "Garcea si oltenii" a avut 289000 de spectatori/ 0 premii, "Filantropica" 113000/4 premii internationale iar "Dupa-amiaza unui tortionar" 2500 spectatori/ O nominalizare la "Leul de aur"; cele trei filme fiind lansate in 2002).
    • 0 (0 voturi)    
      re: (Luni, 15 februarie 2010, 13:31)

      amarilis [anonim] i-a raspuns lui Neutron

      Faptul ca filmul Garcea si oltenii a avut asa o mare audienta spune mai mult despre nivelul de cultura al spectatorilor si nu despre valoarea filmului. O parte dintre spectatori l-au taxat totusi pentru impostura: http://www.imdb.com/title/tt0297132/ratings. Filmul asta, daca se poate numi asa doar pentru faptul ca a avut un regizor, american ce-i drept, e o manea cinematografica. Audienta nu indica valoarea unui film ci succesul lui la public. Public care se imparte pe categorii de publicuri, fiecare cu nevoile si asteptarile sale. Si daca ai cunostinte minime de marketing si esti dispus sa faci compromisuri sau poate ca n-ai nimic de spus si nu mai e vorba de niciun compromis, adica croiesti filmul dupa publicul care-ti aduce bani, asta e business si nu FILM.
      Altfel spus, faptul ca manelele sunt cea mai downloadata si mai ascultata muzica de pe DC++, nu le face sa fie opera.
      Cred in continuare in filme facute de dragul filmului, care imi pun intrebari despre lumea si tara in care traiesc, despre mine si despre oamenii pe care-i intalnesc sau i-as putea intalni intr-o lume reala sau virtuala (vezi Filantropica http://www.imdb.com/title/tt0314067/ - ca sa ma refer la celalat film mentionat), si nu in filme facute de dragul incasarilor cu orice pret si care-mi insulta inteligenta.
      Trist este faptul ca acceptam cu bratele deschise orice film american, indiferent de calitatea lui, dar nu ne plac a priori filmele romanesti care ajung in festivaluri. Asta poate pentru ca ele nu ne aduc aminte de comunism, de blocurile chibrit in care locuim, de manele si toate celelalte. Dar ca sa iesim de aici nu trebuie sa uitam ci sa ne punem intrebari si sa facem ceva.
      Astept sa vad filmul, o sa-mi placa sau poate nu, dar nu-mi dau cu parerea inainte de a-l vedea doar ca e romanesc si e din principiu “naspa” si pune intr-o lumina nefavorabila frumoasa noastra tarisoara.
      Btw, articolul din romania culturala la care faci trimitere e concludent
      • 0 (0 voturi)    
        Exact (Luni, 15 februarie 2010, 14:20)

        Neutron [anonim] i-a raspuns lui amarilis

        Exact asta voiam sa exprim. O comparatie intre un "film" nul dpdv artistic dar cu audienta mare, o capodopera care trateaza problemele omului de rand (si aici ma refer la personajul Ovidiu Gorea - Mircea Diaconu, desi in minte ne ramane mai mult Pavel Puiut-Gh Dinica) ce a beneficiat si de audienta si un alt film cu valoare artistica dar fara audienta (dupa parerea mea din cauza "slabiciunii" scenariului). PAREREA MEA e ca nu se mai "construiesc" personajele cum trebuie (de exemplu, ca sa raman la "Filantropica": cine nu isi aminteste de Pavel Puiut cu "o mana intinsa..." sau de Ilie Moromete cu " Achime, Paraschive...). Pentru a-mi aminti de Frant Tandra din "Dupa-amiaza unui tortionar" trebuie sa revad filmul. Ai dreptate, sa-l vedem intai.
        • 0 (0 voturi)    
          re: (Luni, 15 februarie 2010, 19:04)

          amarilis [anonim] i-a raspuns lui Neutron

          Din ce ai scris mai sus nu-mi era foarte clar ce, dupa parerea ta, da valoare filmului pentru ca ai pus : dupa propozitia "Printre altele..." si imediat urmeaza "Audienta filmelor...". Dar acum mi-e clar ca te-ai referit la prezenta filmului in festival care, printre altele, da valoare filmului, afirmatie cu care sunt perfect de acord.
          Cat priveste personajele, cred ca vor fi personaje care ne vor ramane multa vreme in minte si datorita actorilor care le-au interpretat si regizorilor care i-au distribuit inspirat in rolurile respective. De acord cu filmele si personajele pe care le-ai amintit.
          "Dupa amiaza unui tortionar" nu l-am vazut dar sper sa-l gasesc pe undeva.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri