HotFilm VIDEO

Will cel Smith si cele "Sapte suflete"

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Marţi, 10 martie 2009, 17:52

"Sapte suflete"
Foto: InterComFilm Distribution
 La doi ani dupa "Pursuit of Happyness", Will Smith si regizorul Gabriele Muccino se reintalnesc. Bucuria lor probabil ca a fost mare, dar aceasta noua colaborare, "Sapte suflete"/ "Seven Pounds", nu ii face niciunuia dintre ei un serviciu. Filmul este o melodrama iesita din mixerul povestilor hollywoodiene, mai nou condimentate si cu boiaua crizei financiare. Nu intamplator, vedeta interpreteaza rolul unui agent al Fiscului pornit sa ajute benevol in stanga si-n dreapta.

Care agent (pe nume Ben Thomas) deschide filmul agresandu-l verbal si aparent fara sens pe angajatul unei firme de home delivery. Pentru ca angajatul orb e interpretat de Woody Harrelson, suntem siguri ca ne vom reintalni cu el. Asta chiar se intampla tocmai cand uitasem, prinsi in scenariul obscur pus la cale de erou.

Pe masura ce lucrurile evolueaza - destul de lent -, ne dam seama si cam ce se intampla. Ben Thomas e un singuratic a carui unica ocupatie e sa ajute oameni, mai precis pe cei despre care e sigur ca sunt oameni cumsecade si ca merita sa fie blagosloviti cu un miracol.

Unul dintre subiectii lui, tanara Emily (Rosario Dawson), care sufera de o boala cardiaca grava, ajunge sa se detaseze de pluton, pentru ca Ben se indragosteste de ea, chiar daca nu se va opri din a face bine dezinteresat si altora (dar oare chiar e dezinteresat?).

Will Smith are un evident talent pentru drama, lucru dovedit atat de precedentul "In cautarea fericirii" cat mai ales de prestatia sa din "Legenda vie"/"I Am Legend", unde, ajutat de poveste si de regie, era un foarte bun Robinson Crusoe exilat in New Yorkul pustiit de un cataclism (ducea, pentru prima oara singur, un film pe umeri).

Aici, Will Smith nu are forta de convingere. Chipul sau, eliberat de orice duritate, ar dori sa exprime multa mila si intelegere, ca din partea cuiva care si-a luat si el, cu varf si indesat, portia de suferinta.

Actorul nu reuseste sa intre in piele personajului si sa-l mobileze pe dinauntru, probabil din vina regizorului care l-a indrumat pe o pista falsa sau poate tot din vina regizorului care n-a reusit sa se impuna. Cu un aer plans care pare mai mult sa tradeze o durere de stomac decat una a sufletului, Ben Thomas evolueaza neverosimil pe post de inger, ajutand ba o femeie maltratata de iubitul ei, ba un copil bolnav de cancer.

Smith traverseaza cu aceeasi expresie suferinda toate dramele povestii, sabotat de un scenariu care la final devine aproape rizibil, impingandu-l pe spectator la glume care mai de care mai macabre.

Lipsa unei povesti credibile, solide si mai ales originale (te gandesti, printre altele, la "Da mai departe!"/"Pay It Forward" - unde Haley Joel Osment lega lantul facerii de bine) si lipsa unei viziuni regizorale cel putin oneste dau prea putin miez acestei povesti pline de drame la tot pasul si gandite parca anume sa ne umfle de plans de la o secventa la alta.

"Sapte suflete"/"Seven Pounds" - regia Gabriele Muccino, cu: Will Smith, Rosario Dawson, Woody Harrelson, Barry Pepper. Ruleaza in Romania din 13 martie.



Citeste mai multe despre   






















4137 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    Lipsa unei povesti credibile? (Marţi, 10 martie 2009, 18:10)

    Valentin [anonim]

    Mi-e drag de cei care au un discernamant atat de mare incat reusesc sa vada ce e acolo unde nu e nimic si viceversa.
    Filmul este facut in jurul lui "a simti" si a "darui", " a jertfi". Niste verbe care CU SIGURANTA definesc normalitatea, stimata Iulia Blaga. Pentru ca, ne vine sa credem sau nu, aceste verbe ne definesc umanitatea, nu cele care ne deformeaza simturile prin atacurile mediatice la adresa bunului simt.
    Jenanta recenzie. Imi pare rau ca faceti parte din echipa Hotnews.
    • +1 (1 vot)    
      Penibil (Miercuri, 11 martie 2009, 11:09)

      Elle_elle [utilizator] i-a raspuns lui Valentin

      Am vazut filmul si mi s-a parut unul dintre cele mai bune vazute in ultimii ani...e o poveste profunda, iar daca nu citesti despre ce e vorba , asa cum am facut eu, ti se dezvaluie pe parcurs povestea...Mi se pare o capodopera , iar Will Smith a jucat impecabil, plus ca rar vezi acesta "chemestry" intre personajele principale...

      Parerea mea e ca merita cel putin un Oscar, ia Slumdog M de departe.
    • -1 (1 vot)    
      penibil film (Miercuri, 11 martie 2009, 17:37)

      alex leo serban [anonim] i-a raspuns lui Valentin

      pt cineva care probabil confunda cinema-ul cu biserica sau cu campaniile tv 'fa o fapta buna', nu poate mira parerea dvs.
      confundati tema filmului cu realizarea lui.
      filmul e penibil tocmai pt cei cu bun-simt, care simt cum sint exploatate sentimentele spectatorului si cum este manipulat grosolan.
      cronica e excelenta (si) pt ca a stiut sa discearna intre tema si realizare - nu a cazut in capcana de a nu face distinctie intre ele, asa cum faceti dvs.

      nivelul spectatorului de film de la noi isi spune cuvintul, din pacate...
      • +1 (1 vot)    
        alex leo serban? (Miercuri, 11 martie 2009, 23:55)

        valium [utilizator] i-a raspuns lui alex leo serban

        Parca v-am mai vazut dand recenzii prin sapte seri. S-ar putea sa fiti "profesionist", desi din modul in care discerneti adevarul ramaneti un tehnician semidoct.
        Stimate domn, filmul dramatic, ca si categorie, pentru mine, ca om, are un rol catalitic, trezitor, revelator. Ca si orice alt act de arta. Daca in mine trezeste nevoia de schimbare, de empatie, de control al emotiilor si dedicare pentru cel de langa mine, inseamna ca si-a atins scopul.
        Nivelul spectatorului pe care scala? Definiti spectatorul. Daca ati fi intrucatva conectat la ce inseamna arta la nivel mondial - va sfatuiesc sa il urmariti pe Dan Perjovschi sau alti artisti de avangarda- ati fi aflat ca cel caruia i se adreseaza arta, spectatorul, a devenit co-creator, co-participant, traitor. Aceasta e epoca in care traim. Arta are rolul de a ne schimba firea si laturile stirbite, nu de a ne convinge ca suntem de fapt extraordinari in postura de gura-casca inerti si obezificati cu produsele vandute prin canale media viciate.
        Vant in panza discernamantului!
        • -1 (1 vot)    
          nivelul care este (Joi, 12 martie 2009, 6:27)

          alex leo serban [anonim] i-a raspuns lui valium

          1 din ceea ce spuneti rezulta (i)logic ca nici nu mai conteaza calitatea unui film - conteaza numai sa fie 'dramatic' pt a 'trezi nevoia de schimbare' si de - haha! - 'control al emotiilor'... nu vad dspr ce 'control al emotiilor' puteti vorbi cita vreme manipularea unor filme (inclusiv '7 suflete'!) este atit de grosolana: ACESTA este adevarul, pe care si eu, si iulia blaga l-am putut discerne tocmai pt ca am vazut destule 'filme dramatice' ca sa stim sa facem diferenta!
          2 din propriile mele constatari empirice, pe o scala de la 0 la 10, nivelul spectatorului de film de la noi este - cu ingaduinta - pe la 4; cel mai bun nivel (9) este al spectatorului francez, urmat de cel american (8) si britanic (7).
          3 nu cred ca e cazul sa 'definim spectatorul', intelegem amindoi limba romana. stilul acesta de a despica lucrurile cele mai simple & mai clare in 14 este tipic pseudo-intelectualitatii autohtone - sint convins ca niciunul nu doreste sa se revendice de la aceasta categorie!
          4 intimplator sa nu, stimate domn, sint FOARTE conectat la arta vizuala a ultimelor 2 decenii - in plus, sint amic si cu perjovschi, asa ca nu-mi spuneti o noutate. (apropo, nu cred ca lui perjo i-ar placea ca spuneti dspr el ca e 'artist de avangarda'; termenul de 'avangarda', in general, NU se mai foloseste in lumea artei...) ceea ce spuneti dspr artele vizuale contemporane (participarea privitorului etc) este valabil STRICT pt acestea - si nici macar pt toate! ati preluat o idee si ati transformat-o intr-o dogma. cinema-ul este o arta de tip spectacol (ca si teatrul, opera, circul etc), deci ideea unui spectator 'co-creator' este valabila doar asa, ca metafora - si exclusiv in spatiul interpretarilor, nicidecum al actului cinematografic propriu-zis (pt ca deocamdata nu s-a inventat, din fericire, filmul in care sa 'intri' & sa-l schimbi dupa bunul plac; pt asta, incercati jocurile video - care faciliteaza interactivitatea atit de dorita de dvs.)
          • 0 (0 voturi)    
            arena mintii (Vineri, 27 noiembrie 2009, 3:35)

            valium [utilizator] i-a raspuns lui alex leo serban

            Despre film.
            Si dupa luni de zile, ramane in topul filmelor vazute anul acesta. Filmul este felia din cultura menita sa devina instrument in evolutia societatii si a individului. Evident, sunt filme care distreaza, care infunda mentalul, care destupa simturi. Dar, ca si forma de exprimare, filmul exista pentru ca oamenii au nevoie de a oferi, a darui, a comunica.
            Despre arta "de avangarda"
            Va opriti intr-un termen, care e doar forma, care, nu contest, nu ar fi agreata de dl. Perjovschi pentru a-i defini activitatea. Dar asta in contextul cunoscatorilor. Continutul insa arata ceea ce face cu adevarat: sta la marginea prezentului manifest, deci intr-un soi de avangarda.
            Despre tine, ca om
            Daca te uiti pe tine, ca fiinta plenara, e pacat, de tot. Pentru ca vei deveni un analitic standard, sensibil ca un controlor RATB, asteptand sarcastic victime, neratand nimic cu ochiul tau de "profesionist", "cunoscator", "initiat". Si, poata, candva, va mai licari, copilul dezinvolt prin tine, aminindu-i masinariei ce vei fi devenit, ca in viata este despre joc, despre suflet, despre daruire, despre deconstructia regulilor. Pentru ca procustianismul propus de vechiul din tine, va fi si el, candva, invechit. Si ce ramane? Ce daruiesti. Iarta-ma ca mi-am permis sa te apostrofez, dar mi-e drag de tine, pentru ca ai o minte prea apriga la un suflet asa putin lasat la microfon ;)
    • 0 (0 voturi)    
      siropos (Marţi, 17 martie 2009, 8:27)

      nu sunt emo [anonim] i-a raspuns lui Valentin

      esti emo?! iti plac filmele siropoase...
  • +1 (1 vot)    
    oare? (Miercuri, 11 martie 2009, 8:55)

    donache [anonim]

    E unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultima vreme. Ar trebui sa-l mai vedeti o data avand starea sufleteasca potrivita si apoi sa reveniti asupra acestei recenzii.
  • +1 (1 vot)    
    seven pounds (Miercuri, 11 martie 2009, 15:55)

    hmmm [anonim]

    draga iulia, oare ai competenta necesara si sufiecienta pentru a judeca astfel un film? daca da, imi cer scuze.....oricum iti lipseste competenta care tine de suflet....poate nu e un film de mare arta insa mesajul este foarte puternic...avem nevoie si de filme care sa stimuleze ce e mai bun in noi.
  • -1 (1 vot)    
    simtirea jertfirea blabla (Miercuri, 11 martie 2009, 17:40)

    acritura [anonim]

    o fi cu simtire si jertfire, dar Smith joaca prost rau - mai ales in momentele in care chipurile sufera de ceva dureri metafizice, iar el se incrunta, are o mimica de om chinuit de crampe, si camera vine cu un close-up demn de telenovele. haida de.
    in prima ora asa bine s-a dezvaluit povestea ca n-am inteles nimic. si Harrelson cu ochii aia negri transplantati e ridicol.
    care ar fi starea sufleteasca potrivita? cea obtinuta dupa un joint poate.. noroc cu meduza care a curmat chinurile eroului si ale spectatorilor deopotriva
  • 0 (0 voturi)    
    http://raizen.zonedbz.ro (Luni, 23 martie 2009, 16:33)

    Raizen [anonim]

    M-am tăvălit pe jos de râs când am citit ce prostii ai debitat în această așa-zisă „recenzie”. Cum poți să spui că Will Smith nu a intrat în pielea personajului când doar rolul lui (mă refer, evident, la modul în care l-a jucat) a făcut jumătate din film. Rosario Dawson a jucat și ea foarte bine, însă prestația i-a fost pusă în umbra de cea a lui Will. A fost un film excepțional, în orice caz cu MULT mai bun decât tot ce-am văzut în ultimii doi ani. Ar trebui să revii asupra ceea ce ai scris și de data asta, încearcă să te folosești de rațiune, dar și de suflet.
  • 0 (0 voturi)    
    recenzie fara simtire (Joi, 24 februarie 2011, 15:33)

    moni [anonim]

    Nu pot sa cred ca aceasta D-na a vazut si nu a fost miscata de dramatismul filmului.Suntem robotizati si astfel trecem prin viata fara sa simtim adierea sentimentului inaltator de iubire.Filmul s-a dorit un instrument de aducere in atentia omului muritor a fundamentului acestei lumi-sacrificul, bunatatea, iubirea,cainta,rasplata.Pe mine m-a rascolit , deci a fost sublim.Cele doua ore m-au imbogatit sufleteste.Magnific!


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri