Chris McCandless a fost un tanar american de familie buna care, in 1992, dupa ce a terminat facultatea, a plecat fara stirea parintilor prin tara si a ajuns in Alaska unde a murit de foame la capatul a trei luni. Subiectul a facut pagina intai a ziarelor, a inspirat o carte, „Into the Wild”, de John Krakauer, iar Sean Penn a ecranizat anul trecut aceasta carte. Filmul a intrat la noi din pacate doar pe DVD, dar merita cautat si vazut. Macar pentru povestea lui reala.

Sean Penn nu s-a indepartat deloc de carte. De fapt, e uluitor cat de atent a fost cu toate amanuntele precizate de Krakauer in legatura cu eroii sai. Jurnalist si scriitor, John Krakauer s-a intalnit cu rudele lui Chris McCandless, cu colegii de liceu si facultate si cu prietenii pe care baiatul si i-a facut in cei doi ani de colindat prin America.

A vizitat autobuzul parasit Fairbanks 142, de langa raul Sushana, unde baiatul de 22 de ani a locuit trei luni, vanand si mancand fructe. A stat de vorba cu botanisti, politisti, excursionisti. A cercetat documente despre alte cazuri de tineri care au murit incercand sa se descopere in natura salbatica. A descoperit, de pilda, cazul lui Everett Ruess, care a disparut la 20 de ani in Colorado, in 1934. Ca si McCandless, Ruess era un aventurier cu o nevoie de a fi liber egala cu o pasiune aproape estetica pentru natura salbatica.

Daca McCandless fusese un student eminent, Ruess era pasionat de gravura. Dar ei nu sunt singurii. De-a lungul vremii, cei care pun viata comoda in cui pentru a trai singuri, ca acum 2000 de ani, sperand sa gaseasca un sens mult mai inalt vietii decat obtinerea unui statut social, se pastreaza intr-o proportie constanta. Doar ca devine tot mai greu sa gasesti locuri izolate. Si nu mor toti. Cei care supravietuiesc raman anonimi. In 1934, cand a disparut Ruess, Colorado era la fel de salbatic si de nestiut pe cat inca e Alaska astazi.

Sean Penn incepe filmul cu o secventa aflata la jumatatea cartii. Mama lui Chris McCandless, Billie, care nu mai avea de doi ani nicio veste de la fiul ei, se trezeste speriata in miez de noapte. Spune ca i-a auzit vocea. L-a auzit spunand „Mama, ajuta-ma...” In acest timp, Chris McCandless era deja in Alaska si se simtea tot mai slabit, nemaifiind in stare sa vaneze sau sa caute plante.

Cercetarile lui Krakauer intre prima si a doua editie a cartii sale au aratat ca baiatul probabil consumase seminte mucegaite de cartof salbatic, mucegai care ar fi continut swanaina, un alcaloid care e in stare sa doboare un organism slabit, impiedicand metabolizarea hranei.

El insusi un (fost) rebel, Sean Penn a gasit probabil puncte comune intre el si Chris McCandless. Filmul sau este, in ciuda finalului teribil de trist, o celebrare a vietii. Multi tineri au trecut printr-o calatorie initiatica, de imblanzire a salbaticiei interioare si de redescoperire, dar nu toti au murit.

Into the wild
Foto: Hotnews
Cand echipa filmului, impreuna cu fratii lui McCandless, au fost invitati la „Oprah”, gazda a reusit sa rezume intr-o singura fraza lectia pe care destinul acestui tanar le-o da tuturor celor care citesc cartea sau vad filmul. Este vorba de autenticitate, a spus Oprah, esti sfatuit sa pretuiesti viata si sa fii autentic in tot ce faci, indiferent ce faci.

Chris McCandless a plecat prin America cu un foarte mic bagaj plin cu destul de multe carti. Boris Pasternak, Henry David Thoreau, Tolstoi, chiar si Michael Crichton. Interesant e ca lecturile au jalonat extrem de fidel ultima perioada a vietii sale. Daca plecase de-acasa aparent din pricina parintilor bogati cu al caror mod de viata si cu al caror cod moral nu era de acord, McCandless pare sa descopere in ajunul mortii sensul existentei.

Citea „Doctor Jivago” cand s-a imbolnavit si a subliniat pe carte un pasaj care spune ca fericirea nu e deplina daca nu e impartasita. Cu cateva zile in urma incercase sa iasa din salbaticie. Nu reusise, raul Teklanika era in luna iulie prea umflat de gheata topita si prea rapid. Era izolat. Ar fi trebuit sa mai astepte pana in august. N-a mai apucat. Notatiile lui cum ca „fericirea neimpartasita nu e fericire” sunt printre ultimele pe care le-a facut. Chris McCandless a plecat nepregatit in Alaska.

O harta topografica i-ar fi aratat ca nu era atat de izolat pe cat credea. Moartea sa putea fi evitata. Dar cine poate sti ce trebuia sau nu trebuia sa se intample cu acest tanar? Fotografiile facute de el ne arata cu cateva zile inaintea mortii un tanar emaciat si extrem de slab (Krakauer scrie ca ajunsese la aproximativ 30 de kilograme), dar surazator. Un om fericit.

Into the wild
Foto: Hotnews

Filmul lui Sean Penn se straduieste sa nu fie deprimant, desi e intotdeauna trist cand cineva moare tanar. E diferit de celelalte filme pe care le-a realizat ca regizor, si nu doar din pricina povestii. E taiat in tablouri foarte vizuale care fragmenteaza odiseea de doi ani a lui McCandless mai degraba in senzatii. Dar ceea ce leaga aceste fragmente in mod esential este o nevoie care depaseste marginile cinematografului. Cand o sa vedeti filmul, fiti siguri ca e foarte aproape de realitate, in cele mai mici amanunte. Un singur exemplu: actorii seamana extrem de bine cu persoanele reale.

„Into the Wild” – 2007, scenariul si regia Sean Penn, cu: Emile Hirsch, Marcia Gay Harden, William Hurt, Catherine Keener, Vince Vaughn.

Trailer "Into the wild"