Regizoarea filmului documentar "Phenianul meu iubit", Yang Yonghi, a discutat in cadrul unui interviu acordat Hotnews.ro despre familia sa care este separata din cauza regimului comunist din Coreea de Nord, dar si despre situatia coreenilor din Japonia anilor '60-'70. Yang Yonghi: "Fratii mei au emigrat in Coreea de Nord la inceputul anilor '70. Aveam sase ani cand am fost separata de fratii mei. De atunci am o trauma puternica din cauza faptului ca mi-am pierdut fratii, dar la fel, am o curiozitate legata de Coreea de Nord. Dar niciodata nu am considerat Coreea de Nord ca fiind tara natala. In nici un caz."
Yang Yonghi:
De cand am inceput sa fac filme, lumea imi spune regizor, dar nu mi-am dorit niciodata sa fiu regizor sau director de film. Am vrut doar sa imi 'vars' sentimentele complexe pe care am inceput sa le am inca din copilarie. Aceste sentimente complexe erau legate de tata, de fratii mei, de membrii familiei mele, dar si de tarile mele. Viata mea este legata de trei tari: Japonia, Coreea de Sud si Coreea de Nord.
Istoria familiei
Parintii mei sunt din Coreea de Sud, iar in timpul razboiului au emigrat in Japonia, inainte de 1945. Intre 1950 si 1953 a avut loc razboiul din Coreea, iar tatal meu, chiar daca era din sud, a ales Coreea de Nord ideologic ca fiind tara natala. Suna ciudat, stiu, dar in anii '60 oamenii din Japonia aveau asteptari mari de la Coreea de Nord.
Romania si Coreea de Nord aveau legaturi de "prietenie", si din acest motiv, Romania sau Ceausescu imi sunt nume foarte familiare. Am citit foarte multe carti despre aceasta tara (Romania n.red.) pentru a intelege mai bine cine a fost Coreea de Nord. Toate aceste lucruri m-au facut sa ma intreb ce inseamna tara natala, ce inseamna identitatea. Am fost nascuta si crescuta in Japonia, dar tatal meu a ales Coreea de Nord si, de asemenea, i-a trimis pe cei trei frati ai mei in Coreea de Nord.
Fratii mei au emigrat in Coreea de Nord la inceputul anilor '70. Aveam sase ani cand am fost separata de fratii mei. De atunci am o trauma puternica din cauza faptului ca mi-am pierdut fratii, dar la fel, am o curiozitate legata de Coreea de Nord. Dar niciodata nu am considerat Coreea de Nord ca fiind tara natala. In nici un caz.
De 10 ani nu mi-am mai vazut familia din Coreea de Nord. E dureros, e trist, dar nu pot sa ma supun unui regim atat de prostesc.
Yang Yonghi
Dupa ce parintii mei mi-au trimis fratii in Coreea de Nord au inceput sa descopere realitatea din acea tara, dar a fost prea tarziu. Fratii mei au copii, iar pentru parintii mei, cei trei copii si cei sase nepoti au devenit ostatici in Coreea de Nord. Nu mi-a placut deloc aceasta situatie. Dupa toate aceste lucruri am facut primul meu film "Dear Pyongyang" (Phenianul meu iubit).
Am fost sfatuita de guvernul nord-coreean sa imi cer scuze pentru filmul meu si, de asemenea, Asociatia Pro-Nord Coreeana m-a sfatuit sa nu mai filmez niciun documentar daca vreau sa mai intru in tara vreodata. Asadar, acum sunt pe lista neagra pentru ca nu am scris o scrisoare in care sa imi cer iertare, iar in loc de scuze eu am mai facut un documentar despre familia mea.
De 10 ani nu mi-am mai vazut familia din Coreea de Nord. E dureros, e trist, dar nu pot sa ma supun unui regim atat de prostesc.
Despre viata in Japonia ca imigrant coreean
Cand eram tanara, acum am aproape 50 de ani, era foarte greu sa iti gasesti de lucru (in Japonia n.red.) cu numele coreean. Noi si japonezii aratam la fel si puteam sa imi ascund identitatea, dar nu am dorit acest lucru. Mereu eram sfatuita sa imi ascund numele coreean sau sa ma dau drept japoneza, dar uram lucrul acesta. Mi-a fost foarte greu sa imi gasesc de lucru. Am avut momente foarte grele, dar acele intamplari si experientele neaplacute poate m-au facut mai puternica. Dar acum este mai bine.
Despre experienta din Romania
Nu credeam ca o sa ajung in aceasta tara si sa vorbesc cu romani despre Coreea de Nord si despre Ceausescu. Acest festival (Astra Sibiu n.red.) mi-a oferit aceasta oportunitate grozava, nu numai sa vin aici, dar si sa imi prezint filmul. Acest lucru a fost o experienta si un eveniment important in viata mea. Nu o sa uit niciodata aceasta experienta traita aici.
Despre filmul "Our Homeland"
Dupa ce am scris scenariul primului meu film de fictiune, "Our Homeland" (Patria noastra), a fost un producator care isi dorea foarte mult sa faca acest film. A incercat sa adune banii de la alte companii de productie din Japonia, dar toate au refuzat. Au motivat, spunand ca este prea riscant pentru ca publicul japonez nu agreeaza filmele care abordeaza probleme politice. In cele din urma, am avut la dispozitie doar doua saptamani sa filmez, nici macar o zi in plus. Asta pentru ca actorii erau prea cunoscuti si ocupati, iar bugetul era prea mic. A trebuit sa fac filmul asta. Stiam ca daca amanam, pierdeam proiectul acesta.
Despre familia sa in prezent
Membrii familiei mele din Coreea de Nord nu ma pot sustine in mod oficial, dar imi trimit in secret mesaje de incurajare. Nu exista alta cale. Mama mea era ingrijorata si nu dorea sa devin regizoare, in special sa abordez teme atat de sensibile. Dar acum, mama mea ma sustine. Tatal meau a murit acum cinci ani de zile... Cred ca asta este modul in care familia mea poate continua.
Despre documentarele prezentate la Astra Sibiu
Sunt foarte multe filme bune in acest festival. Sunt impresionata de selectie, iar ca regizor am descoperit multe filme care sunt intr-un fel documentare, dar care arata ca niste filme de fictiune. Mi-a placut foarte mult stilul lor.
Interviul integral cu Yang Yonghi
Interviul a fost realizat cu echipament NIKON
1
4
