Te loveste in toiul proiectiei, in plina actiune. Tragi de popcorn, sorbi din Cola si, dintr-o data, ceva decupleaza. Dintr-o data nu mai poti urmari nici actiunea, nici replicile, nu te mai poti concentra si NU TE MAI INTERESEAZA! si nu e faptul ca, stand in randul 4 (presa are intotdeauna locuri proaste, ca sa stea partenerii bine), nu vezi filmul ci, cum se lauda IMAX, intri in el.
Nu e asta. Henry Cavill e dragut si mult mai carismatic decat Brandon Routh, protagonistul din filmul lui Bryan Singer (“Superman: Revine”/”Superman Returns”, 2006). Cam multa masa musculara, dar zambet dulce. Poate duce in spate o franciza, dar il striveste marele nimic - lipsa unui obiectiv dramaturgic si a unei minime consistente a povestii, detalii care au sanse sa ii stearga zambetul dintr-o singura tusa.
Celelalt obiectiv va fi atins, nici o problema. Filmul aproape ca si-a scos bugetul de 220 de milioane de dolari din primul weekend si acum baga la ciorap milion dupa milion. Se lucreaza si la sequel, deci tot inainte, mandri pionieri!
Fraierii suntem noi, ca nu putem inghiti ce ni se da. Nu stiu altii cum sunt, dar ma apuca alergia cand am senzatia, prin minutul 10, ca, daca am vazut un astfel de film, le-am vazut pe toate. Totusi, continui sa merg ca un scolar destoinic sa le vad. Cel putin le uit repede, macar atata pot face.
Christopher Nolan conduce in calitate de coproducator o masina de facut bani constand intr-un malaxor de efecte speciale printre care sunt presarate flashback-uri din copilaria lui Clark Kent/Kal-El/Superman, scurte secvente cu mama pamanteana (Diane Lane) lucrand prin casa/curte, scurte secvente cu Lois Lane (Amy Adams) investigand si cadre cu figuranti multi-etnici privind in sus de dupa zgarie-nori.
Secventele de actiune sunt precumpanitoare si pregatite scolareste. De pilda, cum filmul o ia cronologic cu distrugerea planetei Krypton, dupa ce isi expediaza nou-nascutul spre Terra, Jor-El (Russell Crowe) si Lara (Ayelet Zurer) se pregatesc pentru dezastrul care nu va avea loc pana cand personajul negativ, Zod (Michael Shannon) nu va promite, inainte de a fi pedepsit pentru rebeliune, ca il va gasi pe Kal-El si in gaura de sarpe.
Urmeaza un scurt varf energetic urmat de distrugerea planetei, timp in care deja ne gandim ca abia asteptam sa ajungem pe Terra si ca orice SF e mult mai convingator cand e construit in ramele realitatii familiare noua.
Dar pe Terra nu se lucreaza doar cu alta gravitatie, ci si cu alte reguli temporale. Ideea flashback-ului e destul de proasta nu doar pentru ca e un procedeu desuet, ci si pentru ca sugereaza ca eroul sta si cugeta in loc sa actioneze.
Sunt multe lucruri cusute cu ata alba, desi filmul urmeaza (cum ar veni) litera cartii, de pilda moartea tatalui adoptiv (Kevin Costner) la care Clark priveste fara sa intervina pentru ca tatal ii cere asta.
Cand Zod apare pe Pamant, tot filmul se muta pe conflictul acestuia cu Superman si toata dramaturgia se resoarbe in actiune, iar confruntarile fizice devin la fel de repetitive ca replicile pe care cei doi si le arunca in pauze.
Ori am stat prea in fata, ori intr-adevar secventele de actiune sunt cam otova. Spectaculoase? Mai degraba spectaculare. N-am avut ametelile de la “Misiune: Imposibilă - Ghost Protocol” vazut in randul 3 la IMAX, cand nu era greu sa te imaginezi pe Burj Khalifa, si nici senzatia de imponderabilitate data de trailerul de la “Man of Steel”.
Parca se zbura mai mult si in ”Superman Returns”, poate si pentru ca filmul lui Singer tragea intentionat spre seria lui Richard Donner, aratand in mod voit mai retro, in vreme ce filmul lui Zack Snyder e mai aproape de “Transformers” si de tot ce a adus rau aceasta franciza mecanica - galagie, dezordine, metale feroase si fioroase. In cinematograful industrial din zilelele noastre aproape ca nu se mai zboara pur si simplu, iar daca asta se intampla, tot ce zboara explodeaza.
Mai are vreun rost sa riscam o punere a lui Superman in context? Sigur! Umberto Eco are un eseu despre caracterul lui mitic, iar alti comentatori au gasit in cel mai batran supererou american trimiteri la Moise, Iisus Christos si Golem, plus ca au vazut in el si pe imigrantul etern care duce o viata dubla, incercand sa se adapteze la noua realitate, dar continuand sa fie legat pana la moarte de originile sale.
Va vine sa credeti, vazandu-l pe Superman azi, ca acest personaj a fost imaginat in anii 30, cand americanii se confruntau cu criza economica, iar in Europa nazistii urcau la putere ? E un arc peste timp ciudat. Din nou e criza dar, in ciuda ei, cinemaul american o duce bine pentru ca a dezvoltat un sistem care integreaza orice personaj faimos intr-o reteta de facut bani, in vreme ce spectatorii baga mana in buzunar ca sa vada aceste produse.
Ca un “icon” sa se mentina in forma atatia ani tine, o spune si Eco, de capacitatea oamenilor de a se identifica cu el. Superman e vazut atat ca om, cat si ca salvator venit din alte lumi, ca personaj christic. E, poate, imaginea secreta pe care fiecare om o are despre sine (in fond, cu totii venim din Univers, tine doar de perspectiva): un miez extra-pamantean si extraordinar (in sinea lui fiecare se crede special) invelit in straturi de carnalitate.
E unul dintre motivele pentru care religia, metafizica prind la oameni: fiecare simte in el o samanta de metafizic, doar ca ii spune cum doreste. Si in acest concert modern in care lumea e destul de zbuciumata, confruntandu-se cu scuturari violente de constrangeri vechi sau cu violente manifestari de ura grefate pe o sete de putere si de bani generale, imaginea lui Superman pare vag estompata.
Superman se vede prin ricoseu in acest film unde efectele speciale primeaza, chiar daca se incearca sa i se dea aura romantica de erou protector cu familia pamanteana si cu un corazon sensibil, in ciuda duritatii abdomenului.
Ce se vede prin ricoseu e un personaj la care lumea nu indrazneste sa priveasca, poate pentru ca nu mai crede ca acesta exista cu adevarat, astfel ca Superman poate fi semnul unei pierderi de speranta mascate de supralicitarea laturii lui practice. Dupa cum remarca cineva, unde e Superman eroul de altadata, puternic si bland ca un caine Saint Bernard? Pana si el a ajuns sa taie si sa spanzure.
Trailerul (mai bine structurat & mai fluent decat filmul in sine):
Man of Steel: Eroul" / "Man of Steel" - de Zack Snyder, cu: Henry Cavill, Amy Adams, Russell Crowe, Michael Shannon, Kevin Costner, Diane Lane, Laurence Fishburne. Pe ecranele romanesti din 21 iunie 2013
0
3
