HotNews a discutat cu cei mai importanţi candidaţi români pentru un fotoliu de europarlamentar. Am încercat ca, prin replici directe, să-i scoatem din spatele cortinei, să-i vedem cât se poate de limpede.

Adina ValeanFoto: valean.eu

Adina Vălean, din 2009 soţia preşedintelui PNL Crin Antonescu, este numărul doi pe lista liberalilor pentru alegerile europarlamentare din 25 mai. Această poziţie îi asigură un nou mandat în Parlamentul European, acolo unde activează deja de 8 ani. Vălean vorbeşte despre influenţa pe care relaţia cu liderul unui important partid o are asupra evoluţiei sale politice, despre incompetenţa reprezentanţilor guvernului României trimişi la Bruxelles şi despre întâlnirile cu lobbiştii care roiesc în jurul Parlamentului European.

​VM: De ce este România singura ţară UE care are printre europarlamentari o fiică de preşedinte, o soţie de prim-ministru şi soţia preşedintelui celui mai important partid din opoziţie?

Adina Vălean: Dumneavoastră aţi făcut cumva o statistică să vedeţi în celelalte ţări?

VM: În Italia mai sunt câteva cazuri, dar niciunde nu e ca în România.

Adina Vălean: Păi nu... Nu puteţi spune că România e cea mai... Nu e chiar aşa.

VM: Se mai întâmplă şi la alţii?

Adina Vălean: Nu putem face o astfel de afirmaţie dacă nu avem o statistică. Eu, personal, nu am căutat o statistică, dar pot să vă spun, în ceea ce mă priveşte, că doresc să fiu judecată pentru lucrurile pe care le-am făcut pentru cetăţeni în mandatul meu de europarlamentar, în politică în general, şi nu după cine... nu după membrii familiei mele. Nu că n-aş fi mândră de ei, dar trebuie să fiu judecată după activitate. Nu vreau să comentez celelalte lucruri. Atât vreau să spun: că şi mie îmi displace profund nepotismul. Cred că pot spune acest lucru pentru că nu mă simt vizată de el. Eu nu cred că am fost pe această listă sau că sunt în continuare susţinută de PNL pentru că sunt soţia soţului meu. Asta se vede din activitatea mea de aici: din 2007 sunt vicepreşedinta grupului liberalilor europeni, în 2011 Votewatch m-a numit cel mai influent europarlamentar, colegii mei britanici m-au susţinut ca, între vicepreşedinţii grupului ALDE, să fiu cea care ocupă locul în banca întâi. Toate lucrurile acestea nu se fac cu proptele de la Bucureşti şi arată, totuşi, cam care este aprecierea de care mă bucur în politica europeană. Nu am făcut niciodată caz de familie, aici, şi cred că mi-am făcut datoria faţă de toţi cei care m-au sprijinit să ajung în Parlamentul European.

VM: Faptul că EBA s-a retras de pe listă v-a făcut să vă gândiţi la un gest similar?

Adina Vălean: Nu, pentru că eu consider că nu am ajuns în Parlamentul European şi nu am desfăşurat o activitate în Parlamentul European comparabilă cu a domnişoarei... doamnei Băsescu.

ABSENŢELE ŞI IMPRESIA ARTISTICĂ

VM: România a avut deja un partid important care şi-a schimbat orientarea ideologică trecând de la socialişti la populari. Ce părere aveţi despre astfel de partide?

Adina Vălean: Cred că e târziu să discutăm despre asta pentru că opţiunea au făcut-o acum mulţi ani. Cu prea puţine excepţii, cei care aparţin partidelor politice româneşti nu au o poziţie politică dată de doctrină. În ceea ce vorbeşte cineva de la PSD sau de la PPE, PDL, nu văd o linie doctrinară care să zică clar cine e de stânga şi cine e de dreapta. Spun asta pentru că le pot discerne, dar nu le găsesc. În România se votează în bună-măsură pe impresii, mai degrabă pe impresia artistică decât pe cea de natură tehnică. Apartenenţa la o familie politică sau alta nu joacă un rol major în România în opţiunea de vot.

VM: Cât de important e pentru un europarlamentar să facă parte din grupul politic dominant?

Adina Vălean: În Parlamentul European nu există putere şi opoziţie. Aici majorităţile se fac în funcţie de subiect. Noi, liberalii, întotdeauna am ţinut balanţa. Dacă, din motive doctrinare, în Parlamentul European socialiştii şi popularii au fost pe poziţii divergente, votul a curs în funcţie de poziţia liberalilor. Pe chestiuni de economie de obicei majoritatea o facem spre dreapta, iar pe chestiuni care ţin de libertăţile civile sau mediu, în general înclinăm balanţa spre stânga.

VM: Una dintre cele mai importante Directive pentru viaţa cotidiană a multor europeni a fost cea anti-tutun. Dar aţi fost absentă de la vot. De ce?

Adina Vălean: Nu cred că am fost absentă de la vot. S-ar putea... Vorbiţi de votul final?

VM: Da, conform Votewatch, cel din 26 februarie 2014.

Adina Vălean: 26 februarie? Da. Înseamnă că nu am fost. Dar înseamnă că nu am fost deloc în acea zi. 26 februarie...? În fine, înseamnă că nu am fost. Am fost puţin dezorientată pentru că, de atâta timp de când sunt aici, sunt anumite lucruri care sunt recurente. Chestiunile legate de industria tutunului reţinusem că le-am votat în toamnă. Dar o fi fost un alt tip de raport...

VM: Aţi ratat o cincime din voturile din Parlamentul European, conform Votewatch. De ce?

Adina Vălean: Nu e adevărat. Dacă îmi arătaţi această statistică, o putem discuta. O cincime din voturile de plen? Este exclus.

VM: Aţi votat în 79,5% din voturile din Parlamentul European. Sunteţi pe locul 584 din 764 de europarlamentari [www.votewach.eu monitorizează prezenţa europarlamentarilor la vot în cazul voturilor nominale, n.red.].

Adina Vălean: 79%?

VM: Da.

Adina Vălean: Bun. În fine. Nu ştiu să vă răspund acum.

VM: Sursa este votewatch.eu.

Adina Vălean: După cum aţi observat, chestiunile de natură statistică au început să aibă tot mai puţină relevanţă în judecarea parlamentarilor europeni. Învaţă şi România, încet-încet. Dacă s-ar face o statistică privind valoarea în bani pentru europeni a rapoartelor la care au lucrat europarlamentarii români, aţi vedea că statistica s-ar răsturna cu totul. Sunt foarte mulţi cei care sunt conştiincioşi din motive de natură personală, nu din motive de natură politică. Nu ştiu ce este mai important. Cei de la Votewatch pun transparent toată activitatea noastră şi este corect. Dar cei care fac statisticile ar trebui să vadă cât cântăresc şi care este natura rapoartelor pe care cineva le-a avut. În ceea ce mă priveşte, faptul că am fost raportor pe facilitatea de conectare europeană, care schimbă paradigma de finanţare a infrastructurii la nivel european, care înseamnă, în afară de raportul respectiv, un an şi jumătate înainte în care am avut grupuri de lucru astfel încât să construim un punct de vedere al liberalilor, este o activitate care nu se cuantifică pe Votewatch, dar ea face parte, în viziunea mea, din activitatea unui europarlamentar.

REPREZENTANŢII GUVERNAMENTALI AI ROMÂNIEI TRIMIŞI LA BRUXELLES HABAR N-AU DE POLITICĂ EUROPEANĂ

VM: Dacă în toamnă Crin Antonescu devine preşedinte, veţi renunţa la mandatul de europarlamentar pentru a vă întoarce la Bucureşti să fiţi prima doamnă?

Adina Vălean: Nu cred că, în România, prima doamnă este o poziţie politică. Noi vorbim în România despre „first ladies”, dar în fond le urâm puternic pe neveste politicienilor. Prima doamnă este un concept şi o instituţie în Statele Unite, la noi nu. Cu alte cuvinte nu ai un buget, un cabinet, nu poţi propune iniţiative. Ce poţi să faci? Să fii bio, să cultivi roşii şi să creşti copii? Eu sunt politician şi am să-mi continui mandatul meu de europarlamentar indiferent de ce se va întâmpla cu prezidenţialele.

VM: Sunteţi de acord cu această afirmaţie: „România e singura ţară din Uniunea Europeană care se poartă ca şi cum ar fi o colonie”?

Adina Vălean: România nu este o colonie. Nu cred că am făcut eu afirmaţia asta.

VM: Nu dumneavoastră. Soţul dumneavoastră, Crin Antonescu.

Adina Vălean: Afirmaţiile trebuie întotdeauna privite în context. Cred că a fost un context în care acest cuvânt destul de tare, de colonie, a fost cumva explicat. România nu este o colonie, dar e adevărat că România trebuie să iasă din poziţia de membru pasiv al UE pentru că la nivel european se impune, se cere şi se va întâmpla o renegociere a Tratatului, o reformă a instituţiilor europene, o reformare a regulilor. România trebuie să scrie rapid pe hârtie cu ce se duce la această negociere. Cred că trebuie să se lupte să-şi schimbe condiţiile pe care le-a avut atunci când a dorit să adere cu orice preţ la Uniunea Europeană.

VM: A fost un preţ prea mare?

Adina Vălean: Nu pot să vorbesc în termeni de preţ, dar au trecut foarte multe lucruri sub formă de detalii pe care le-am acceptat pentru că păreau detalii, dar care reprezintă lucruri importante pentru România. De pildă, în cazul taxei pe valoare adăugată colectată din statele membre, s-a descoperit că Germania, Olanda şi Suedia, au o cotă mult mai mică din TVA-ul pe care-l încasează şi pe care trebuie să-l vireze la Bruxelles. România are o cotă dublă faţă de Germania în materie de TVA. E un principiu, nu zic dacă e bun sau rău, dar pentru noi contează fiecare bănuţ pe care-l dăm la Bruxelles pentru că ştim foarte bine că în materie de ce primim înapoi e discutabil. Propunem aşadar ca această cotă de TVA să fie aceeaşi pentru toţi şi el să fie mai mic. Pentru România, în loc să fie 0,3 ca acum, să fie 0,15 ca şi în celelalte părţi. Nu e nevoie să dăm atâţia bani birocraţiei bruxelleze.

VM: De ce e discutabil ceea ce primeşte România înapoi de la UE?

Adina Vălean: Totul e discutabil. În primul rând gradul nostru de absorbţie. Apoi, sunt politici europene la care România se duce prin reprezentanţii ei guvernamentali şi semnează ca primarul, ceea ce îi dăunează grav economiei. Pot să vă dau o sută de exemple. De pildă acceptarea de a avea 20% producţie de energie regenerabilă în România. Asta a condus la morile de vânt germane aduse în România de companii italiene şi nu au creat nicio valoare adăugată în materie de dezvoltare a industriei şi tehnologiei locale. Şi datorită schemei de certificate verzi, pentru care România din nou a semnat ca primarul, practic bani de la bugetul naţional se duc într-un domeniu care nu reprezintă o prioritate pentru cetăţenii români.

VM: De ce reprezentanţii guvernamentali semnează ca primarul? În ultimul deceniu am avut şi guvern liberal, cea mai lungă perioadă, şi guvern social-democrat şi guvern democrat-liberal.

Adina Vălean: Reprezentanţii guvernamentali ai României nu sunt pregătiţi în politică europeană. Ca să nu spun, destul de dur, că habar n-au. Iar cei care ar avea ceva habar, caută imediat o poziţie pe la Comisia Europeană şi practic abandonează barca României în reprezentarea ei europeană. Un alt motiv, secundar, este că mulţi funcţionari nu au decizie politică şi se tem să promoveze o idee sau alta. România nu şi-a fundamentat sub nicio guvernare politicile interne pe studii de impact. Când un funcţionar român se duce la Bruxelles să apere interesul României, el se bazează pe impresii personale şi niciodată pe fundamentarea interesului României în domeniul respectiv. Toate statele membre de succes au folosit pre-aderarea pentru a-şi pregăti oamenii pentru politici europene sau de absorbţie. România nu a făcut acest lucru. Am încercat să încasăm banii de pre-aderare pentru că, fiind un stat sărac, ne-am bucurat că mai vin ceva bani. Aceasta este interpretarea mea strict personală.

"ÎI CUNOSC PE TOŢI OPERATORII DE TELEFONIE DIN EUROPA"

VM: Care ar trebui să fie principala sursă de diversificare energetică a statelor UE în contextul geopolitic actual?

Adina Vălean: Nu diversificarea este problemă, ci securitatea aprovizionării. Nu diversificare a sursei, cât a sursei de aprovizionare. Anumite state europene, care nu sunt plasate astfel încât să fie legate prin conducte la o sursă de gaz, nu au o problemă cu aprovizionarea. Dau exemplul Spaniei care are o salbă de terminale de gaz lichefiat astfel încât se poate aproviziona pe piaţa globală a gazului. Cu alte cuvinte, eu merg pe o bursă a gazului şi cumpăr astăzi gazul cel mai ieftin din sursa X. Dar asta pentru că am posibilitatea să mă conectez sau să primesc gazul din orice sursă din piaţa globală. Asta trebuie să ţintească şi România. Ori ne conectăm în jos, spre Grecia, la tipul acesta de terminale şi cred că aceasta ar fi opţiunea cea mai sănătoasă. Oricum cred că ar trebui să ne facem şi noi terminalul de gaz lichefiat sau comprimat, în funcţiile de deciziile care se vor lua, la Marea Neagră.

VM: Gazele de şist?

Adina Vălean: Gazele de şist, în opinia mea, sunt ultima dintre opţiuni pentru că ele presupun în materie de mediu, dar nu mediu în sensul de environment... Totuşi e o suprafaţă mare pe care o dedici acestui lucru. Terenul a devenit foarte scump în Europa şi cred că trebuie privit într-un pachet şi în România şi dacă nu am ce face cu acel teren, dacă e o opţiune necesară pentru mix-ul meu, de ce nu? De acord. Fac şi chestia asta cu gazele de şist. Eu nu m-aş opune din punct de vedere al mediului, cât al oportunităţii. Dar aş prefera să mă uit întâi la piaţa globală de gaz pentru că redefinirea pieţei interne din Statele Unite a lăsat ca toate sursele pentru piaţa americană să-şi caute pieţe de desfacere. Asta a dus la scăderea preţului la gaz lichefiat pe piaţa globală foarte mult. Îmi place să-mi imaginez, ca într-un film SF, vapoare cu gaz lichefiat care plutesc pe oceanele lumii în căutare de cumpărători. Şi nu văd de ce nu am privi către o astfel de oportunitate. Europa priveşte spre asta şi România trebuie să facă şi ea acest lucru.

VM: De câte ori aţi fost contactată de lobbişti în ultimul an?

Adina Vălean: Eu fac parte din comisia de industrie, energie, telecomunicaţii. Eu nu pot să-mi desfăşor activitatea fără să stau de vorbă cu reprezentanţii industriei. În Parlamentul European activitatea de lobby este foarte transparentă şi reglementată. Dacă întâlnirile cu reprezentanţii industriei sunt întâlniri cu lobbişti, înseamnă că m-am întâlnit de foarte multe ori cu lobbişti. Nu poţi lua decizii care înseamnă milioane, miliarde, de euro pentru o industrie, fără să asculţi toate grupurile de interese. Deciziile acestea cu impact economic nu trebuie luate de nişte funcţionari în nişte laboratoare. Din păcate, politicienii nu înţeleg asta. Apoi ne trezim că implementăm 10 ani politici de mediu care distrug competitivitatea economică europeană şi pot să vă dau nu ştiu câte exemple. Pentru cineva care lucrează în comisia de industrie este obligatoriu să-i asculţi pe toţi pentru că vin întotdeauna şi îşi argumentează poziţia cu studii de impact, îşi prezintă interesele lor de grup. Telecomul de exemplu: îi cunosc pe toţi, toţi operatorii de telefonie din Europa. Şi unul poate fi într-o asociaţie cu anumite interese într-un stat membru şi vrea o anumită direcţie şi la fel de bine poate face parte dintr-o altă asociaţie care are un interes divergent într-un alt stat membru. E foarte important să înţelegi cum stau lucrurile şi să-i asculţi pe toţi pentru că nu există o opinie de monolit, dar trebuie să afli toate aceste opinii înainte să iei o decizie politică.

VM: Care este realizarea de care sunteţi, ca europarlamentar, cea mai mândră şi care a adus ceva concret pentru alegătorul român obişnuit?

Adina Vălean: Pachetul telecom. Am calculat cu ajutorul Comisiei Europene şi a asociaţiei operatorilor ce economie am făcut în facturile românilor prin raportul meu de reducere a tarifelor la roaming. Pot să vă spun că avem 700 de milioane de Euro de pe facturile românilor economisiţi datorită raportului Vălean de roaming. Este un lucru concret.

Bilanţul activităţii Adinei Vălean in mandatul de europarlamentar 2009-2014 poate fi consultat aici (sursa: votewatch.eu).