​​Melania Medeleanu este enervant de optimista. Crede ca in Romania se pot face lucruri frumoase si fara bani. Crede ca exista aici multi oameni buni, singura provocare fiind sa-i aduni impreuna. Si, psiholog fiind, se pare ca a descoperit reteta pentru a transforma Facebook-ul dintr-o gaura cronofaga intr-un instrument util. Pe Facebook a primit canapele, a primit voluntari pentru scoala ei de la Clinceni, a primit carti si energie. Din acest dialog despre cum am putea restarta Romania nu veti afla ce muzica asculta sau cu cine a mai iesit la film vedeta de televiziune. Veti afla cum de a reusit psihologul Melania Medeleanu sa schimbe ceva.

Melania MedeleanuFoto: Colectia personala

Iulia Rosca: Tu chiar crezi ca se poate schimba ceva in Romania?

Melania Medeleanu: Da. Se poate schimba orice, oriunde, prin orice mijloace. Important este ca cineva sa vrea sa faca asta.

I.R.: Si crezi ca Internetul, retelele de socializare, poate cataliza aceasta schimbare?

Melania Medeleanu: Avem deja mai multe exemple. Let's Do It Romania – o campanie de succes la care ne raportam - e dovada ca se poate, ca retelele de socializare pot fi folosite si in scopuri bune. Uita-te la ce s-a intamplat in

In 2010, Melania Medeleanu a infiintat la Clinceni un afterschool gratuit pentru 50 de copii din sat, unde acestia invata si se joaca dupa ce termina orele la scoala. Daca doriti sa aflati mai multe despre scoala de la Clinceni, o puteti gasi pe Melania vineri, incepand cu ora 19.00, la Green Hours. Aduceti si cateva carti de povesti pentru copiii Melaniei.

Scoala de la Clinceni

Egipt, uita-te ce se intampla in Londra. Sunt lucruri bune si lucruri rele pe care le atrage Internetul. Canalizeaza energii.

I.R.: Esti pe Facebook. Simti ca acolo faci parte dintr-o comunitate?

Melania Medeleanu: Am zis la inceput ca o sa fiu ultimul om care isi face cont pe Facebook. Initial am spus sus si tare, ca si cu fumatul – nu vreau sa fumez. Fumatul imi face rau. Asa a fost si cu Facebook-ul. Nu vreau sa imi fac cont pe Facebook, da dependenta. Ei bine da, da dependenta. Numai ca la un moment dat trebuie sa intelegi cat timp ii aloci si, daca iti creezi o comunitate, in ce directie vrei sa duci ce e acolo. Am constatat impactul urias pe care l-a avut asupra proiectului meu, de la Clinceni. A fost incredibil dar am primit canapele pe Facebook, carti, au venit voluntari prin intermediul paginii de Facebook. Din cand in cand aveam grija sa postez ceva legat de afterschool-ul de la Clinceni. A fost incredibil sa constat cat de multi oameni au raspuns. Unii au fost mai directi, postau direct pe pagina mea, altii imi trimiteau mesaje private in care imi spuneau „vreau si eu sa contribui cu ceva acolo”.

"FACEBOOK-UL ESTE O ALEGERE. A COMUNICA CU UN OM ESTE O ALEGERE"

I.R.: Ai 5000 de prieteni pe Facebook. Cum te-au ajutat efectiv?

Melania Medeleanu: Mai am 1.000 si ceva in asteptare, care nu mai intra, si Facebook-ul imi spune din cand in cand. Sunt in etapa in care ezit sa imi fac pagina de persoana publica pentru ca mi se pare ca e vedetism sa fac asta. Pe de alta parte imi dau seama ce potential atrage de fapt o pagina de genul asta si atunci inclin intre jena asta – pentru ca nu vreau sa ma las dominata de ego si mi se parea ca a trece in etapa de „public figure” este o forma de aroganta din partea mea. Pe de alta parte cantaresc: bun, dar uite ce am facut cu 5.000 de prieteni, ce as putea face cu 10.000? Si sunt in dubiu si iar e o chestiune de orgoliu.

I.R.: Te-ai folosit de asta atunci cand ai facut proiectul tau? De imagine?

Melania Medeleanu: Cand am facut proiectul nu m-am folosit absolut deloc de asta. Pagina de Facebook este ulterioara proiectului in sine. Cand am creat proiectul eram inca in etapa „no Facebook”, dar pe urma s-au legat lucrurile, am avut ceva mai mult timp liber. Am zis ‚ok, hai sa vedem cum e.’ Si, in primele zile, aveam deja sute de prieteni. A fost un pic infricosator. Dintr-o data eram invadata de oameni pe care nu ii cunosc si cu care pana atunci nu am avut de-a face. Eu nu sunt comunicativa de felul meu, nu am multi prieteni si, dintr-o data, everybody’s my friend. Dar mi-am dat seama apoi ce impact puternic poate sa aiba lucrul acesta. Faptul ca oamenii se aduna inseamna ca, atunci cand tu postezi ceva, atatea mii de oameni pot sa vada ce ai spus tu. Deci mesajul nu trebuie sa mai treaca prin intermediul altor canale. E o comunicare cat se poate de directa si de tintita.

Daca ma intrebi de butonul de restart pe care l-as apasa eu, el se cheama educatie.

Melania Medeleanu

I.R.: Dar sunt si multi oameni care isi construiesc acolo o imagine falsa.

Melania Medeleanu: Sunt convinsa ca multi dintre cei care sunt pe Facebook au o identitate falsa sau au scris ca au o meserie pe care de fapt nu o au sau se lauda cu alte lucruri decat cele reale. Pe mine oamenii astia nu ma intereseaza si este foarte usor sa ii identifici pe cei care sunt bine intentionati si pe cei care nu. Facebook-ul e o alegere. A comunica cu un om este o alegere. De aceea incep sa ma tem din ce in ce mai putin de Facebook. Am constatat ca exista un grup constant de oameni care dau like, comenteaza, se implica. Stiu ca pe oamenii aia ma pot baza.

I.R.: Pana unde te poti baza pe prietenii din retelele sociale? Cati dintre prietenii tai te-au ajutat la proiect?

Melania Medeleanu: Fireste ca din 5000 au fost 300. Dar 300 mi se pare suficient pentru ca oamenii astia nu trebuie sa faca ceva efectiv, nu trebuie sa vina pana la Clinceni, nu trebuie neaparat sa-mi dea ceva. Simplul fapt ca ei comenteaza si imi dau in felul asta o idee – vezi ca ai putea sa faci nu stiu ce – imi e de folos. De unde crezi ca imi iau inspiratia si energia de a face lucruri? Si mai e ceva, care pe mine m-a ajutat. Sunt momente de „ups and downs”, uneori simti ca lupti cu morile de vant si ca nu o sa iti iasa nimic. Si atunci te trezesti pur si simplu cu un mesaj de la cineva. Nu stii cine e omul ala, habar nu ai, dar felul in care iti spune lucrurile acolo iti schimba perspectiva. Iti dai seama ca de fapt nu lupti cu morile de vant. Si daca ajuti un singur copil tot e un lucru bun, tot merita sa lupti.

I.R.: Dar pe cati te poti baza?

Melania Medeleanu: Pe cati se baga. Nu exista un numar exact. Astazi se baga unii, maine raspund altii, important e ca sunt si ca acolo exista un potential.

"NOTORIETATEA NU MAI ESTE DATA DE O APARITIE IN ZIAR SAU LA TELEVIZIUNE"

I.R.: Crezi ca cineva care nu beneficiaza deja de o imagine construita de televiziune poate aduna oameni care sa se implice?

Melania Medeleanu: Ma intorc la Let’s do it Romania. Oamenii aia erau cunoscuti cand au lansat proiectul? Nu. Dar stii ce au avut? Un curaj nebun si o idee absurda. Sa ne intelegem: cui ii place sa adune gunoaie? Dar tocmai faptul ca proiectul era atat de curajos si absurd te face sa vrei sa fii parte din el. Toata lumea iti spune ca nu o sa iasa. Dar stii cum ar fi daca ar iesi? Cum ar fi sa fii tu parte din ceva ce toata lumea spune ca nu o sa iasa? Uita-te la amploarea pe care a capatat-o, este de neimaginat. Tocmai asta este farmecul acestui proiect. Sigur ca este un atu sa fii o persoana publica. E un atu pentru ca iti este mai usor sa ajungi la ceilalti. E bine sa il ai, dar daca nu il ai nu inseamna ca nu poti sa faci ceva. Notorietatea nu mai este data de o aparitie in ziar sau la televiziune, astazi iti construiesti notorietatea mult mai simplu.

I.R.: Unde ai vedea tu pus un buton de Restart Romania?

Melania Medeleanu: Sunt atatea domenii in care este nevoie de butonul asta de restart. Cei mai multi vorbesc despre bani. Nu poti sa construiesti daca nu ai bani. Dar eu spun altceva. Sigur ca este nevoie de bani, dar nu e singurul element de care e nevoie. Cred ca daca fiecare dintre noi si-ar vedea de bucatica lui, nu vorbesc de ajutat pe altii, vorbesc de fericirea proprie si personala. Daca tu esti fericit, parintii tai vor fi fericiti pentru tine. Fratele tau va fi fericit

Restart Romania este o platforma unde ideile oamenilor care doresc sa schimbe societatea sunt transformate de specialisti IT in proiecte online eficiente. Cele mai bune 5 idei introduse in competitia Restart Romania vor primi o finantare totala de peste 25.000 de dolari.

Concursul Restart Romania

pentru tine. Prietenii din jurul unui om fericit se incarca cu energie pozitiva de la acest om. Fericirea se raspandeste progresiv daca ai grija sa nu pui piedici altora, doar sa iti vezi de fericirea ta strict, sa iti faci curat in propria ograda. Noi suntem casa langa casa. Daca fiecare casa ar avea curat in fata portii, se face o strada intreaga curata. Cand mergi pe o strada curata esti mai vesel, mai luminos. Nu vorbesc acum despre a da, despre a intoarce comunitatii – desi mi se pare fascinant sa faci asta - dar doar daca ai grija de bucatica ta de fericire sunt sanse sa fim toti fericiti. Daca ma intrebi de butonul de restart pe care l-as apasa eu, el se cheama educatie. Asta si incerc sa fac. Cred ca e singura noastra sansa. Ma uit la copiii astia cu care cresc, cu care ma joc, si vad schimbari in ei. Sa vezi un copil, dupa ce ai stat cu el un an de zile, spunandu-i mamei sale: „mama nu mai arunca seminte pe jos”. E o senzatie fantastica de „I did it”. Cand reusesti sa devii tu invatator, tu om mare, sa fii un model pentru copilul de langa tine, el va creste frumos si va raspandi frumosul. Dar pentru asta ai nevoie de profesori cu vocatie, nu de oameni care nu mai au unde sa se angajeze si se fac profesori. Ai nevoie de cineva care sa inteleaga ca investitia asta pe care ei o fac acum, se va vedea mai tarziu.

I.R.: Si cum facem asta?

Melania Medeleanu: Cum? Din nou ajungem la bani, stiu. Dar uite: un salariu al unei invatatoare incepatoare e de, sa zicem, 8 milioane. Cu taxe la stat ajunge la 15. Pentru o companie mare, nu inseamna nimic 15 milioane. Daca fiecare companie mare ar da salariul unei invatatoare, o scoala intreaga ar putea sa arate intr-un fel. Si aia ar putea fi o pepiniera. Daca sunt pregatiti bine, ei participa la concursuri, invata, se educa si dau la randul lor mai departe. Daca ai o scoala in care 100 invata asta si 50 dau mai departe, asta se intampla comunitate cu comunitate si se raspandeste. Dar alege o bucatica, pentru ca nu poti sa faci tot dintr-o data, nu ai cum.

"GRUPURILE MICI DE OAMENI BUNI VOR SA SE REUNEASCA"

I.R.: Te-ai gandit cum ai putea sa ii convingi si pe altii sa faca ce faci tu?

Melania Medeleanu: Nici macar nu a fost nevoie. Prietenii mei imi spun ca vorbesc cu atata entuziasm despre copii incat vin ei si zic „vreau si eu sa fac ceva”. Si am avut surpriza sa vina oameni sa imi spuna „am citit un interviu, mi-a placut asa de mult, vreau si eu”. Astazi am primit un mail senzational de la o doamna care este medic pediatru si care a citit un interviu si vrea sa vina sa ii consulte pe copii pe gratis. Fiecare dintre noi vrea sa faca parte din ceva frumos si daca descopera acel proiect frumos, vin ei spre tine, nici macar nu e nevoie sa ii chemi.

I.R.: Care este zona din societate in care oamenii sunt mai deschisi sa se adune si sa miste ceva?

Melania Medeleanu: In fiecare saptamana vad o campanie de CSR, vad liceeni facand proiecte, studenti... de care aflu, sigur, de pe net. Si te incarci cu asta, cu faptul ca in fiecare comunitate exista cineva care vrea sa faca ceva. Daca persoana respectiva reuseste sa adune mai multi oameni pentru proiectul respectiv, sansele sa iasa sunt enorme. Exista un potential urias de dorinta de a face bine. Dar e oarecum rusinos sa vorbesti despre asta. A fi bun e echivalent cu a fi fraier. Ma bucur sa vad ca sunt multi tineri care stiu ca au o misiune, care vor sa dea ceva din ei. Oamenii frumosi, buni, au de dat, nu pot sa tina numai in ei pentru ca se pierde potentialul asta daca nu il consumi in

Melania Medeleanu s-a nascut pe 19 iulie 1978. Lucreaza in televiziune de la 16 ani. De 8 ani este jurnalist si modereaza emisiuni la Realitatea TV. In 2005 a primit un premiu APTR pentru cel mai bun jurnal de stiri. Este licentiata in Psihologie si Sociologie la Universitatea Bucuresti si urmeaza cursurile unui master in logopedie. A studiat la BBC Radio School.

carte de vizita

ceva. De exemplu, o asociatie de studenti colaboreaza cu alte asociatii si acum au adus niste chinezii care i-au invatat pe copiii mei sa danseze dansuri chinezesti. Nu vrei sa fii singur cand esti pus pe fapte mari. Grupurile astea mici de oameni buni vor sa se reuneasca. Proiectul lor, de exemplu, este cu tineri din China. Bun. Proiectul meu este cu copii. Cum facem sa ne unim? Pentru ca ne dam seama repede ca daca suntem mai multi, iese mai usor. De fapt, butonul de Restart este la fiecare dintre noi. Sa ne uitam bine de tot unde suntem si daca suntem sinceri cu noi trebuie sa recunoastem ca facem mult mai putin din cat am putea face. Cred ca problema noastra, a multora dintre noi, este ca nu stim unde ne este butonul de Restart.

I.R.: Trecerea asta la „vreau sa fac ceva pentru lumea din jur” vine natural? Te trezesti intr-o dimineata si zici „hai sa fac bine”? Cum se produce?

Melania Medeleanu: Cred ca sunt doua modalitati. Modalitatea de „vreau sa fac ceva” si cea de „vreau sa creez ceva”. 'Vreau sa repar' vine probabil din frustrari si din 'enough it's enough' si vreau sa creez vine din „e mult din mine si trebuie sa scot la suprafata”.

I.R: Crezi ca de acum incolo proiectul tau va merge mai bine pentru ca ai descoperit Facebook-ul ca unealta?

Melania Medeleanu: Cred ca sunt numai plusuri. Chiar ieri am primit un mesaj pe Facebook in care cineva ma intreba: „de ce aveti nevoie acolo”? Eu spun oricui: fa-ti curaj si incearca. Da o data si de la tine. Pentru ca ti se intoarce de o suta de ori, devii dependent de a da. La inceput o faci cumva ingamfat – eu o sa le schimb viata – si te trezesti ca ei iti schimba viata. La inceput o faci din vinovatie, pentru ca 'n-am facut nimic toata viata'. Dar apoi devii dependent.

I.R: Daca ai incepe acum un proiect, de unde ai pleca? Cum ai demara, cum l-ai promova?

Melania Medeleanu: In primul rand as incerca sa gasesc oamenii potriviti pentru ca asta e de fapt cea mai mare provocare. E greu sa gasesti oamenii dedicati. Daca au vreun dubiu la inceput, se vor pierde la inceput.

I.R.: Si unde ii cauti?

Melania Medeleanu: Nu stiu exact... in asociatiile astea de oameni buni. Eu mi-am gasit profesorii de ateliere – pentru ca am facut pe vara ateliere de pictura, teatru – in strada, la Street Delivery. M-am dus si i-am intrebat - „nu vrei sa faci asta cu copiii?” Asa cum victima isi atrage agresorul si omul care vrea sa faca ceva bun atrage in jurul sau pe cei care vor sa faca ceva bun. Daca tu crezi suficient de tare in proiectul tau, iti ies in cale oamenii potriviti. E mai usor sa te plangi decat sa faci ceva. Da din tine ceva si vei primi inapoi insutit. Daca nu din convingere, fa-o macar din egoism. E cel mai simplu drum spre fericire pe care pot sa-l recomand.

***

Restart Romania este o platforma online, initiata de TechSoupcu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, care permite cetatenilor sa-si defineasca problemele, sa vina cu idei care le pot rezolva, sa primeasca feed-back si apoi, daca acestea sunt bune, sa le vada transformate in proiecte online care pot schimba comunitatea. Si, daca aceste proiecte sunt cu adevarat bune, atunci vor primi o finantare care sa le faca durabile.