"Folosind Facebook si Twitter, in septembrie 2010, aceste doua tinere au mobilizat 200.000 de voluntari care si-au petrecut o zi curatand gunoaie in Romania. Ele au dovedit ca scepticii s-au inselat". Este vorba despre Liana Buzea si Anamaria Hancu, doua nume rostite pe 4 iulie anul acesta de ambasadorul SUA in Romania, Mark Gitenstein. Dupa ce a reusit cu "Let's Do It, Romania", Liana Buzea aduna oamenii pentru un nou demers: "Plantam fapte bune in Romania!". Cum se coaguleaza o miscare sociala pe internet, care este forta retelelor sociale in Romania, care sunt pasii de la mesaj electronic la actiune si ce sanse au proiectele romanesti online - sunt doar cateva dintre intrebarile la care Liana Buzea a raspuns, intr-un interviu acordat HotNews.ro.

Rep: Plecam de la campania "Let's Do It, Romania". Cum ati reusit sa coagulati atatia oameni pentru aceasta actiune?

L.B: In primul rand, mobilizarea s-a facut pe mai multe canale. Cel de social-media a folosit in mare parte la notoritate. Dar la mobilizare s-au folosit retele de organizatii, cluburi, fie din mediu, fie din alte domenii, contactarea autoritatilor locale. In multe judete din tara, societatea civila nu este atat de puternica si autoritatile locale sunt cele care pot sa fie un model pe care lumea, la nivel de comunitate locala, sa il urmeze.

Pe de alta parte, in momentul in care am inceput sa primim sustinere media, pe TV, ne-a fost mult mai usor sa fim credibili si in momentul in care mergeam cu mesaje in comunitatea locala lumea sa spuna: da, va stim de la televizor, sigur ca da, ne implicam. Practic acesta ar fi mixul care din punctul meu de vedere a asigurat mobilizarea: autoritati - mediul privat - retele de ONG si bineinteles mass-media.

Rep: Cat a contat internetul in toata aceasta ecuatie?

L.B: La inceput noi am avut cateva proiecte pilot in tara. Patrunderea noastra nu era atat de mare atunci. Tocmai de aceea noi foarte mult ne-am mobilizat cu institutiile statului si cu organizatiile care credeau in noi. La inceput de tot, mobilizarea nu a venit in prea mare cantitate de pe internet. Internetul a fost prima veste. Acolo am lansat prima veste. Ulterior, dupa ce am obtinut si celelalte canale, internetul a fost un alt mijloc care ne permitea sa ajungem la oameni.

Foarte mult a contat pe final, in luna septembrie, cand a existat un mesaj de organizare intern - ce se mai poate face in ultima luna. Acest mesaj a iesit din structura de organizare si a ajuns la autoritati locale, la companii, la alte organizatii, care in ultima luna, pornind de la acel mesaj, au inceput sa se mobilizeze si sa puna in aplicare ce scria in el. Ulterior, am primit efectiv raportari si din afara structurii noastre, pentru ca primisera pe internet mesajul nostru.

Rep: Cat a durat transformarea vestii din online in actiune offline?

L.B: Primul mesaj de comunicare a fost pe 13 septembrie 2009, atunci s-a dat primul comunicat, si a durat pana in 24 septembrie 2010. Deci aproximativ un an. Un an de zile de comunicare simetrica, organizare, mobilizare, de implicare a oricarui om. Acesta este secretul unei miscari sociale: orice fel de stakeholder, ca e din mediul public, privat, ONG, mass-media, si s-au gasit modalitati de a implica fiecare din acesti stakeholderi.

In mod cert a fost o comunicare simetrica, am inceput cu internetul, am inglobat toate retelele posibile, am terminat cu internetul. Raportarile ne-au venit pe internet si raportul final a fost trimis tot pe internet.

Rep: Internetul este o unealta sau un scop in demersurile dumneavoastra?

L.B: In acest moment este o unealta si sper ca intotdeauna va fi asa. Sper ca, pentru a produce modificari in offline, internetul va fi doar o unealta si nu un scop in sine. Daca vrei sa produci o schimbare cu adevarat in societate, ea trebuie sa se produca in viata de zi cu zi, nu pe internet, deci nu pe forumuri. Acestea doar ar trebui sa fie purtatoare de mesaj.

Chiar te ajuta mult mai bine decat sa ajungi la TV, ceea ce nu este usor. Internetul este o unealta si inca nu este atat de puternica. Inca se mai construieste pe acest segment de comunicare, dar este primul loc pe care orice organizatie il poate obtine gratis, pana la urma. Depinde dupa aceea de creativitatea fiecaruia si de capacitatea de a atrage parteneri si huburi de pe internet sau conectori de retele, de oameni.

Rep: Cum se coaguleaza social oamenii pe internet?

L.B: In primul rand sunt structurile din offline, organizatii, ulterior sunt companii sau proiecte care isi atrag sustinatori si efectiv prin conexiuni net isi dau mesaje. Atunci lumea se strange pe pagini cu like-uri, de exemplu, pe Facebook. Pe Twitter mai putin, parerea mea este ca Twitter-ul este un domeniu mai exclusivist, Facebook-ul este mai usor accesibil. Urmeaza forumurile, nu stiu insa cat de usor sunt accesibile pentru un mesaj calitativ. Din pacate, pe forumuri se practica comentariile in general pesimiste si este dificil sa ajungi la o dezbatere decenta. Blogurile reprezinta apoi o alta modalitate de coagulare a maselor. Bloggeri cu notorietate, care de cativa ani activeaza, strang followeri la care, in momentul in care ajungi, ai sansa ca mesajul tau sa se duca din Bucuresti si in Botosani, si in Timisoara, si in Oradea.

Rep: Care este forta mesajelor transmise prin retele sociale in Romania si care sunt ingredientele transformarii acestor mesaje in actiune?

L.B: Pentru ca un mesaj sa se transforme intr-o actiune, ea trebuie sa fie planificata de cel care a initiat comunicarea. In momentul de fata, inca nu poti sa te astepti ca doar dand un mesaj pe internet lucrurile sa se intample. Trebuie sustinuta si pe alte canale, inca. Nu am ajuns inca la acel lux ca internetul sa ne rezolve toate problemele, din punct de vedere al mobilizarii.

Pe de alta parte, trebuie atrasi parteneri credibili, din orice domeniu, parteneri care pot fi la randul lor foarte buni comunicatori, si parteneri care pot sa intervina chiar pe structurile proprii in momentul in care membrii cer mai multe informatii. Deci parteneri care pot sa difuzeze mai departe informatia utila. Cam acestea ar fi, pe scurt, solutiile.

Rep: Cum v-a influentat activitatea faptul ca numele dvs. a fost rostit de ambasadorul american?

L.B: Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul ca ceea ce am facut anul trecut a fost recunoscut de cineva din afara domeniului ONG si din afara domeniului mediu. Pe de alta parte, a fost pentru mine o recompensa pentru tot timpul pe care l-am petrecut muncind pentru acest proiect si pentru tot timpul de dinainte. Nu poti sa ajungi sa faci o astfel de actiune fara o pregatire minima, invariabil reprezentata de actiuni mai mici facute inainte. Nu au fost numai lauri, au fost si multe critici in demersul nostru. Surprinzator, nu sunt asa de multe persoane care public ies sa aprecieze ceea ce s-a facut prin "Let's Do It, Romania". Ca om care a fost implicat in echipa si ca profesionist care a tras un an cel putin la construirea acelei intiative, mi-a parut bine. A fost printre putinele momente in care am avut aceasta satisfactie a meritului recunoscut.

Rep: Ce faceti in momentul acesta?

L.B: Am initiat o miscare sociala, o miscare nationala de impadurire, se numeste "Plantam fapte bune in Romania", pe modelul de mobilizare de anul trecut. Doresc sa impaduresc cat mai multe hectare din tara, alaturi de o echipa formata in acest moment din 30 de oameni. Vrem sa realizam o harta a zonelor despadurite pe baza imaginilor din Google Earth si sa demaram campanii de implicare si de constientizare a cat mai multor persoane, atat din domeniu - silvicultura, exploatare forestiera, cat si din randul autoritatilor, mass-media si ONG.

De data aceasta, partea de logistica este putin mai dificila. In acest moment, avem mare nevoie de persoane care pot face proiectare tehnica. Daca la inceputul Let's Do It a fost suficienta societatea civila, in acest caz noua ne trebuie silvicultori, companii de specialitate, mediul academic - pentru ca exista foarte multe universitati de profil in tara care au studenti pe banci si ar putea fi foarte bine implicati in aceasta campanie, cu beneficii si pentru noi, si pentru ei, si ulterior sprijinul mass-media. Padurile sunt putin mai inaccesibile in acest moment, asadar transformarea unui mesaj pe intelesul publicului larg si difuzarea lui este un pas foarte important. In acest moment, noi trebuie sa intram cu internetul si cu alte canale de comunicare cat mai bine, de la bun inceput.

***

Restart Romania este o platforma online, initiata de TechSoup cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti, care permite cetatenilor sa-si defineasca problemele, sa vina cu idei care le pot rezolva, sa primeasca feed-back si apoi, daca acestea sunt bune, sa le vada transformate in proiecte online care pot schimba comunitatea. Si, daca aceste proiecte sunt cu adevarat bune, atunci vor primi o finantare care sa le faca durabile.