"Pe Mircea l-am cunoscut intr-o institutie pentru copiii cu dizabilitati. Statea intodeauna cu corpul ghemuit si cu picioarele sus, pe scaun. Se juca la nesfarsit cu mainile. Nu-l puteam distrage, nu ma privea in ochi niciodata. Nici nu vorbea cu mine. Toti spuneau ca Mircea va ramane asa, in lumea lui, toata viata."
Povestea de mai sus pare ceva de cosmar, totusi este una dintre multele povesti adunate din centrele de plasament ale statului. Din fericire, aceasta are o finalitate pozitiva. Mircea este unul dintre copiii care au fost scosi din institutie si mutat intr-o casa de tip familial. Progresele facute acolo au sfidat asteptarile: "[...] la un an de la mutarea in casa, Mircea e un alt om. Vorbeste cu mine. Se uita in ochii mei. Ma ia de mana si imi arata camera lui, patul lui. Intr-o pusculita isi strange banii pentru masina rosie la care viseaza", povesteste din experienta proprie Stefan Darabus, director national Hope&Homes for Children (HHC) Romania.
- Citeste articolul integral si comenteaza pe SmartWoman.ro
