O inscriptie pe o placa din calcar de mari dimensiuni, descoperita in urma cu 20 de ani la Geoagiu si restaurata acum, releva, pentru prima oara, sub forma unui text scris, continuitatea elementelor de spiritualitate dacica pe teritoriul Daciei Romane, a declarat, la Deva, profesorul Ioan Piso, de la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei, citat de Agerpres.

Prezent la sesiunea anuala de comunicari stiintifice organizata, joi si vineri, de Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane din Deva, profesorul Piso a mentionat ca placa pe care se afla inscriptia a fost gasita in zona izvoarelor cu apa termala din antica Germisara, textul fiind o rugaciune in versuri scrisa de un ofiter roman la adresa unei divinitati dacice.

"Este vorba de o rugaciune in versuri scrisa in limbile latina si greaca. Este un text foarte lung si complicat din care am putut descifra, pana acum, cateva pasaje. Avem de-a face cu niste izvoare dacice create, se zice in rugaciune, de o nimfa divina. (...) Creatorul rugaciunii este un militar, C. Sentius Iustinus, comandantul trupei de la Cigmau, in imediata apropiere de Geoagiu'', a explicat profesorul Ioan Piso.

El a aratat ca in inscriptie mai apare un pasaj in care cel care a creat rugaciunea face referire la Odrista, in interpretarea cunoscutului arheolog fiind vorba de o divinitate aparatoare a padurii care adaposteste izvoarele de apa termala, numele fiind derivat din vechiul cuvant dacic care desemna stejarul.

De asemenea, in text este inclus un pasaj in care este mentionat numele Vitus Comati, despre care profesorul Ioan Piso afirma ca este cel al unui preot dac de la Germisara.

"Este pentru prima oara cand intalnim asa ceva intr-o inscriptie. Or, in Dacia Romana, avem peste 5.000 de inscriptii. (...) Pentru prima oara avem un element clar de continuitate dacica in Epoca Romana, dovedit cu un document foarte clar. Pana acum am citit cam 20% din inscriptie, probabil ca si restul acesteia ne va rezerva surprize", a precizat reputatul arheolog.

Inscriptia descoperita la Germisara de arheologii Adriana si Eugen Pescaru are o suprafata de aproape un metru patrat, suportul fiind o placa din calcar. Deoarece se afla in imediata apropiere a izvoarelor cu apa termala, placa a fost puternic afectata de alte depuneri calcaroase.

Potrivit profesorului Ioan Piso, sanctuarul in care a fost gasita placa reprezinta unul dintre monumentele 'remarcabile' din Dacia Romana si ar trebui acoperit cu sticla.