Presedintele Traian Basescu a sustinut luni la "London School of Economics and Political Science" un discurs inaugural al seriei de conferinte 'Ghita Ionescu", se arata intr-un comunicat al Presedintiei.

"Convingerea mea este ca un om politic nu trebuie sa cultive cliseele si nici sa se lase sedus de spiritul Utopiei. Societatile sunt alcatuite din indivizi care trebuie sa fie responsabili pentru propria lor soarta", a spus seful staului.

Potrivit sefului statului, profesorul Ionescu a descris regimuri precum acela pe care Romania l-a cunoscut vreme de 45 de ani dintr-o perspectiva teoretica.

"Politica, in forma in care era aceasta inteleasa pe atunci, era vazuta mai putin ca un set de argumente ori de principii, cat o suma de promisiuni. Comunismul le fagaduise oamenilor ca vor fi fericiti. Ideologii partidului unic promiteau o societate fara inegalitate, fara represiune, fara conflicte, fara exploatare si fara crize de sistem. In realitate, totul s-a transformat intr-un esec de proportii istorice. Vedeam, cu totii, in jurul nostru, evidenta. Inegalitatile se adancisera. Represiunea ajunsese la proportii de masa. Conflictele au fost suprimate doar in masura in care au fost suprimati si actorii acestora. Exploatarea cetatenilor era asumata chiar de Stat, in numele unei libertati de tip nou. Sistemul era intr-o criza permanenta", a declarat presedintele Traian Basescu.

Fragmente din discursul presedintelui:

• Criza economica pe care o traversam ne-a facut sa descoperim insa ca vietile si libertatile multor oameni sunt constranse de un gen de stat cu totul diferit. Un stat interventionist, care consuma resurse enorme, care este bazat pe o birocratie extinsa.
  

• Las specialistilor in filozofie politica sarcina de a dezbate meritele si defectele diferitelor formule de stat capitalist. Eu ma multumesc doar sa arat, acum, catre o stare de fapt pe care o percepem cu totii. Criza mondiala ne-a demonstrat cat de vulnerabile sunt statele care intervin in exces in mersul pietei libere, inclusiv pe piata fortei de munca sau in protectia sociala, de multe ori, nejunstificat de extinsa.

• Situatia actuala este mai serioasa decat ne-o sugereaza un calcul pur economic. Democratia, inainte de orice, trebuie sa fie sustenabila. Deficitele severe si cronice, un grad de indatorare in continua crestere si un regim punitiv al impozitarii sunt incompatibile cu principiile unei ordini politice construita in jurul valorilor libertatii si responsabilitatii individuale. Piata libera nu este anexa statului social, ci statul social depinde de bunul-mers al pietei libere.
  

• Exista un permanent pericol care vine dinspre politicieni: alocarea de beneficii unor sectiuni ale electoratului pentru a-si asigura sustinerea in alegeri. Acest fapt implica o vulnerabilitate considerabila pentru intreaga societate, pentru ca institutiile reprezentative devin instrumente ale unor grupuri, in loc ca aceste institutii sa lucreze in interesul public general. Spirala beneficiilor nejustificate se intretine apoi singura.

• Accentul pus disproportionat pe -politicile bunastarii-  mai trebuie inteles si intr-un alt context, al crizei de valori.  Exista tentatia sa ne inchidem un cerc restrans al consumului si beneficiilor, de a sustine o forma sau alta de protectionism sau de izolationism. Insa democratiile moderne au avut un simt al misiunii lor istorice. Preferand intotdeauna pacea razboiului si comertul izolarii, democratiile au creat un spatiu in expansiune, in care libertatea si drepturile individuale au devenit valori esentiale pentru milioane de oameni. La originea Uniunii Europene gasim acest impuls pacifist si generos.
  

• Acesta este un proces complex. Experienta Romaniei, ca si a altor state postcomuniste, arata ca procesul de reformare a Statului este mai lung decat ne asteptam in 1990. Apare astfel paradoxul unor aparate statale care promoveaza schimbari revolutionare la nivel politic, social si economic, dar care dovedesc un grad important de inertie la nivelul propriei lor functionari, ceea ce duce la obosirea partii din societate care sustine schimbarile si la o scadere a credibilitatii institutiilor Statului.

• Pe acest fond prospera populismul, o tema care l-a preocupat si pe profesorul Ghita Ionescu. Acesta observase, alaturi de Ernst Gellner, ca populismul este ideologia cea mai frecvent adoptata de conducatorii unor noi state. Daca socialismul promitea o fericire difuza, idilica, ce urma sa fie atinsa in faza implinirii comunismului, dupa 1990 promisiunea facuta de noile democratii parea sa fie, pentru multi, doar satisfactia tangibila a bunastarii occidentale. Aceasta echivalare a lasat loc frustrarilor atunci cand boom-ul economic s-a lasat asteptat ori cand efectele sale nu au fost resimtite de toti.
  

• Luati aceste ganduri, imperfecte, ca pe invitatie la o dezbatere venita din partea unui om care isi pune intrebari cu privire la sistemul de valori ce trebuie sa ii sustina atitudinile. Solutiile la provocarile lumii contemporane le vom descoperi si ni le vom insusi printr-un dialog angajat. Aici, un rol fundamental il are elita academica. Aceasta are rolul de a chestiona prejudecatile, de a face sa evolueze mentalitatile, de a apropia culturile.