AUDIO Cum a sacrificat Uniunea Sovietica viata unui cosmonaut pentru a sarbatori Revolutia din Octombrie in spatiu

Marţi, 22 martie 2011, 14:52 Actualitate | Esenţial

In 23 aprilie 1967, cu doi ani inainte ca primul om sa ajunga pe Luna, o capsula spatiala Soyuz reintra in atmosfera Pamantului ca o sfera de foc. Inauntrul ei, cosmonautul sovietic Vladimir Komarov blestema Uniunea Sovietica si programul spatial care l-a trimis in spatiu intr-un vehicul cu sute de probleme tehnice. Cateva minute mai tarziu, Komarov avea sa moara in unul dintre cele mai groaznice dezastre spatiale din istoria omenirii.

Prezentata in noua editie a cartii “Starman”, de Jamie Doran si Piers Bizony, povestea lui Komarov porneste de la dorinta Uniunii Sovietice de a aniversa 50 de ani de la Revolutia Bolsevica din 1917 prin trimiterea in spatiu a doua vehicule orbitale simultan. Conform NPR, cartea este bazata pe marturiile ofiterului KGB Venymin Ivanovich Russayev, implicat in programul spatial sovietic, si pe reportajele lui Yaroslav Golovanov pentru Pravda.

Istoria misiunii Soyuz I incepe in 1961, odata cu primul zbor spatial al unui cosmonaut din istoria omenirii. In toiul Razboiului Rece, Statele Unite si Uniunea Sovietica dedicau resurse enorme programelor spatiale, in incercarea de a obtine un avantaj strategic asupra adversarului. La doar 6 ani de la zborul lui Gagarin, URSS-ul dorea sa marcheze un nou record: la aniversarea Revolutiei Bolsevice, doi cosmonauti sovietici aveau sa plece in spatiu in rachete diferite si sa se intalneasca pe orbita, dovedind astfel superioritatea rusa in spatiul cosmic. Dintr-o echipa mica de piloti considerati apti pentru zbor in spatiu, Yuri Gagarin si Vladimir Komarov au fost alesi.

Planul, elaborat la ordinele lui Leonid Brejnev, prevedea lansarea a doua rachete la distanta de o zi una de alta. Prima racheta urma sa il duca in cosmos pe Komarov intr-o capsula Soyuz 1, el fiind urmat a doua zi de o alta racheta, in care s-ar fi aflat Gagarin si inca un cosmonaut. Cele doua vehicule urmau sa se intalneasca in spatiu, sa andocheze si sa faca schimb de cosmonauti, dovedind astfel suprematia URSS-ului in spatiul cosmic.

Gagarin, deja considerat unul dintre cei mai mari eroi ai Uniunii Sovietice, a verificat capsula Soyuz 1 cu ceva timp inainte de lansare si alaturi de mai multi specialisti a identificat nu mai putin de 203 probleme structurale. Conform expertizei lui Gagarin, problemele tehnice urmau sa impiedice navigarea in spatiu a capsulei. Intr-un memoriu de 10 pagini expediat de Gagarin lui Brejnev prin intermediu celui mai bun prieten al sau din KGB, Venyamin Russayev, cosmonautul cerea amanarea misiunii spatiale pana la rezolvarea tuturor problemelor tehnice.

Obsedat de razboiul nervilor cu americanii, Brejnev nu a primit niciodata memoriul: toti cei care au avut de-a face cu el au fost concediati, retrogradati sau trimisi in lagare in Siberia, de frica Secretarului General al Partidului Comunist. Cu o luna inainte de lansare, Komarov ii spunea lui Russayev ca nu se va mai intoarce viu din spatiu.

Prieten bun cu Gagarin, Kamarov a respins categoric propunerea lui Russayev de a refuza sa zboare: “Daca nu ma duc eu, atunci vor trimite pilotul secundar. Pe Yura (Yuri Gararin, n.r.). Va muri in locul meu. Trebuie sa avem grija de el”. Conform marturiei lui Russayev, Komarov a inceput sa planga dupa discutie, fiind constient ca nu se va mai intoarce din misiune.

In ziua lansarii, pe 23 aprilie 1967, Gagarin s-a prezentat la cosmodrom si a cerut sa fie imbracat intr-un cosum spatial pentru a putea pleca in spatiu in locul lui Komarov. Oficialii sovietici au respins cererea, in ciuda protestelor furioase din partea lui Gagarin.

La cateva minute dupa atingerea orbitei planificate, problemele capsulei Soyuz 1 au inceput sa se manifeste. Antenele radio nu s-au deschis, alimentarea cu electricitate era aproape compromisa, iar vehiculul nu putea fi navigat. Timp de cinci ore, Vladimir Komarov a incercat sa forteze deschiderea unui panou solar responsabil cu furnizarea de electricitate si sa foloseasca mini-propulsoarele capsulei pentru a o orienta in directia soarelui. Toate incercarile sale au esuat. Lansarea celei de-a doua rachete a fost anulata, coordonatorii proiectului stiind ca sansele de intoarcere ale lui Komarov erau minime.

In tot acest timp, spionajul american intercepta convorbirea dintre Komarov si centrul de comanda al misiunii. De la o baza din apropiere de Istanbul, specialistii NSA (National Security Agency - Agentia Americana de Securitate, n.r.) stiau ca ceva este in neregula, dar nu puteau intelege clar conversatia.

Intre timp, deasupra Pamantului, Komarov incerca sa reintre in atmosfera. La intoarcerea pe Terra, problemele au persistat: “Temepratura este in crestere in capsula”, a transmis Komarov centrului de control al misiunii. Intr-o conversatie prin video-telefon cu premierul sovietic Alexei Kosygin, Komarov poate fi auzit tipand si blestemand Uniunea Sovietica, constient fiind ca doar cateva minute il mai despart de moarte. In tot acest timp, Kosygin ii spunea ca este un erou al Uniunii Sovietice.



Pe masura ce capsula cobora in atmosfera, transmisiunea radio devenea din ce in ce mai neclara. Printre strigatele disperate ale cosmonautului, doar cuvantul “omorat” se intelege clar. Parasutele care trebuiau sa franeze intrarea in atmosfera nu au functionat, iar in cateva minute Komarov avea sa fie transformat intr-o mica masa amorfa de ramasite calcinate.

Trei saptamani dupa prabusire, Gagarin s-a intalnit cu Russayev in holul cladirii unde locuia agentul KGB, de frica microfoanelor instalate de serviciile secrete: “Trebuie sa merg sa vorbesc cu el (Brejnev, n.r.) personal. Am sa ajung cumva la el si daca aflu ca stia despre situatia capsulei si totusi a permis lansarea, stiu ce am sa fac”. Conform unui zvon din URSS, Gagarin i-a aruncat un pahar de bautura in fata lui Brejnev pentru dezastrul capsulei Soyuz 1.

Gagarin a murit si el un an mai tarziu in timpul unui zbor de test, cu putin timp inainte ca americanii sa ajunga pe Luna.