Generalul (r) Decebal Ilina a discutat online cu cititorii HotNews.ro. Vezi in text de ce Romania nu poate trimite in Libia cele doua fregate cumparate in 2003 de la armata engleza

Conflictul este foarte disproportionat si armamentul de care dispune Libia nu poate face fata in conditiile in care comunitatea internationala dispune de suficiente informatii cu privire la caracteristicile echipamentului militar libian si la dispozitivul de lupta al Libiei. De altfel, interventia militara urmareste distrugerea armamentului greu libian pentru a nu mai fi folosit impotriva propriului popor.

1. Interventia militara a comunitatii internationale n-a fost prima optiune, ci ultima. S-a incercat pe cai politice si diplomatice sa se ajunga la o intelegere intre protestatari si autoritatile libiene pentru a evita varsarea de sange. In Tunisia si Egipt mijloacele politice si dimplomatice au functionat. Ceea ce nu s-a intamplat in Libia. Consiliul de Securitate a autorizat interventia comunitatii internationale, existand posibilitatea ca autoritatile libiene sa inceteze folosirea armamentului greu si a aviatiei impotriva porpriului popor, ceea ce ar fi facut inutila interventia militara. Gaddafi a ales varianta sa lupte si nu sa se supuna hotararii Consiliului de Securitate.

2. In Yemen exista, intr-adevar, aceeasi situatie, dar nu cred ca putem vorbi despre o interventie militara, deoarece intr-o lume plina de piromani care isi pun singuri foc, comunitatea internationala nu se poate transforma intr-un pompier care sa stinga toate aceste incendii. Speram ca autoritatile yemenite sa fie descurajate de interventia militara din Libia si sa actioneze in consecinta.

Cu siguranta ca lumea musulmana va fi inflamata de aceasta interventie, dar in aceasta situatie a nu actiona era mult mai grav decat a face aceasta interventie. Speram ca autoritatile libiene sa nu continue acest macel al propriei populatii si sa accepte varianta propusa de ONU de a se trece la negocieri in vederea constituirii unui guvern provizoriu care sa poata conduce la alegeri libere si democratice, desi vorbim despre mentalitatile unor oameni care traiesc intr-un stat alcatuit dupa reguli tribale.

1. Armamentul de care dispune Libia nu poate fi folosit impotriva mijloacelor Coalitiei. Despre un razboi terestru nu putem discuta in prezent, deoarece Consiliul de Securitate ONU a autorizat numai o interventie aeriana si, in plus, comunitatea internationala nu cred ca este dispusa pentru o interventie terestra.

2. Statele Unite au fost prudente in aceasta interventie deoarece presedintele Obama este mult mai pacifist decat predecesorul sau, in campania electorala s-a angajat sa nu mai declanseze astfel de conflicte si, in plus, experienta Irak si Afganistan a adus numeroase prejudicii materiale, umane si financiare Statelor Unite si un imens deficit de imagine. Acestea au fost motivele pentru care Statele Unite n-au dorit ca aceasta coalitie sa fie centrata pe fortele sale armate, lasand initiativa Frantei si ca o consecinta a faptului ca Europa are mult mai multe interese in zona Mediteranei decat Statele Unite.

Armata libiana dispune de un armament invechit, parte de provenienta sovietica, parte de provenienta occidentala. Datorita faptului ca dupa 1988 in urma atacului terorist de la Lockerbie a fost institutuit un embargo international cu privire la livrarile de armament catre Libia, aceasta tara n-a mai avut acces la tehnologii si armament ceea ce a facut imposibila si mentinerea in stare operationala si a vechilor sisteme de arma de care dispunea. Dupa 2004, cand au fost reluate relatiile cu Libia, contractele care au fost semnate n-au putut fi derulate pana in prezent decat partial, ceea ce a facut ca nivelul de inzestrare al armatei libiene sa fie unul modest.

Cu siguranta ca exista un Plan B, care va fi adaptat la evolutia evenimentelor militare. Atacul occidental poate conduce la un razboi civil in Libia intre cele doua parti, dar scopul acestei interventii este de a reduce disproportia care exista intre sustinatorii lui Gaddafi si revolutionari.

Cred ca parerea opiniei publice conteaza si interventia militara a fost declansata la cererea revolutionarilor din Libia.

Lumea politica internationala nu-i alcatuita din sentimente, ci este alcatuita exclusiv din interese, fie materiale, fie financiare, fie strategice.

In perioada in care a existat o colaborare buna economica intre Libia si Romania, societatile romanesti au livrat armament de infanterie usor, armament de artilerie, inclusiv baterii de artilerie anti-aeriana si au contribuit la realizarea unor complexe militare care sa produca armament usor in Libia.

Coalitia internationala dispune de numeroase informatii culese pe timp de pace despre armamentul si echipamentele de lupta ale Libiei precum si despre dispozitivul de lupta al armatei acestui stat. Informatiile sunt completate permanent, prin culegere de echipamente electronice (platformele aeriene AWACS), de satelliti si de avioane de cercetare care survoleaza spatiul aerian al Libiei. Cu siguranta exista si numeroase informatii care sunt culese din interior folosind agenti locali, dar acestea sunt filtrate si verificate comparativ cu alte informatii credibile culese pe alte cai.

Interventia militara nu a vizat, in opinia mea, dorinta de a controla rezervele de petrol, ci a fost determinata de actiunea in spirit umanitar. Aceasta interventie cu siguranta ca va bloca pentru un timp indelungat livrarile de petrol libian spre Europa si spre alte zone datorita faptului ca vor fi distruse atat instalatiile petroliere de exploatare cat si instalatiile de prelucrare a titeiului.

Raspunsul militar ales de Gaddafi de a folosi armata impotriva propriului popor nu a fost inspirat. Nu poti folosi niciodata armata impotriva propriilor concetateni si sa doresti sa ramai in continuare in fruntea acelor oameni. Daca eu as fi fost general libian, nu mi-as fi folosit structurile din subordine ca sa lupt impotriva propriului popor.

Mijloacele de razboi electronic pe care le folosesc aliatii sunt mult mai numeroase decat cele care sunt prezentate si sunt suficient de eficiente ca sa poata destabiliza conducerea strategica a armatei libiene. Sunt convins ca a fost declansat un razboi electronic total, care bruiaza intregul mediu electromagnetic in spatiul aerian libian si care face imposibila folosirea radarelor, folosirea sistemului de comunicatii si implicit conducerea armatei libiene.

Armata romana n-a dispus de posibilitati financiare sa intre in posesia acestor avioane F16, iar echipamentele de care dispune (MIG 21 Lancer) nu pot fi folosite in aceasta operatiune aeriana si datorita faptului ca suntem departe de zona operationala si pentru ca, din punct de vedere tehnic nu fac fata si nu dispun de armamentul necesar intrebuintarii in lupta.

Strategia coalitiei a vizat evitarea varsarii de sange nevinovat, dar cu siguranta ca vor fi multe pierderi umane, asa zisele pierderi colaterale, desi bombardamentele vor fi foarte punctuale si vor evita, probabil, aglomerarile umane.

1. Libia este, intradevar, o tara care se conduce dupa reguli tribale si va fi foarte greu, daca nu imposibil de a instala o democratie occidentala intr-un spatiu care se conduce exclusiv dupa reguli tribale. Interventia militara lasa optiunea propriului popor sa-si aleaga viitorul si tipul de demoractie pe care-l doreste.

2. Coalitia nu cred ca-si propune o interventie terestra care ar putea conduce la un conflict pe termen lung de tip Afganistan sau Irak. Coalitia spera ca interventia sa militara sa-l determine pe Gaddafi sa se retraga si sa lase poporului libian dreptul de a-si alege conducatorii care cred ca-i reprezinta.

1. Din cate cunosc, opozitia libiana a inceput ca o opozitie pasnica, non-violenta, in care tineretul libian dornic de a trai intr-o lume libera si democrata a incercat intr-o prima faza cu piepturile goale sa se opuna regimului Gaddafi. Pe timpul derularii evenimentelor, o parte din armata, din unele triburi care sustineau revolta populara, a pactizat cu revolutionarii si s-au retras din cazarmi lasand la dispozitia revolutionarilor depozitele de armament si munitie, ceea ce a permis inarmarea unei parti a revolutionarilor care incercau, cu mijloace militare, sa se apere de regimul Gaddafi, care a introdus armata sa traga impotriva propriului popor.

2. Cred ca exista pericolul ca, dupa terminarea interventiei aeriere, lucrurile sa nu se potoleasca si evenimentele sa degenereze intr-un razboi civil. Interventia occidentala contine riscul de a intretine un razboi civil, dar cred ca alta optiune in afara acesteia nu exista, atata timp cat toate mijloacele politice, diplomatice si presiunile financiare si economice externe nu au determinat regimul libian sa se retraga.

Dupa 1990, armata romana a incercat sa-si modernizeze echipamentele militare de care dispunea folosind industria proprie de aparare in cooperare cu firme de renume mondial si a reusit sa modernizeze o parte din acestea. Deoarece nu a dispus de suficiente resurse financiare, nu a putut sa deruleze programe majore de inzestrare a armatei. A existat, de asemenea, si un mod neinspirat de folosire a putinelor resurse care existau, deoarece in acesti 20 de ani nu a existat o strategie coerenta de inzestrare a armatei care, functie de resurse, sa permita armatei romane sa realizeze o inzestrare cu armament si echipament care sa raspunda, pe de-o parte cerintelor de aparare proprii Romaniei, si pe de alta parte sa fie compatibile cu echipamentele NATO ceea ce ar fi permis sa se alature tarilor membre in rezolvarea unor conflicte de tipul celui la care asistam.

Romania ca tara membra NATO se afla sub umbrela de aparare a acestei organizatii si poate conta pe o aparare comuna in caz de nevoie.

1. Cu siguranta Libia nu este in posesia unor echipamente care sa-i permita realizarea de armament nuclear, iar cu privire la armele de distrugere in masa (armele chimice) in Libia a fost monitorizata de catre Statele Unite si comunitatea internationala si a acceptat sa renunte la producerea de arme chimice si bacteriologice. Exista posibilitatea ca in depozitele armatei libiene sa se mai gaseasca totusi arme chimice care ar putea fi folosite in acest conflict.

2. Este posibil ca in Libia sa asistam la un conflict pe termen lung, asemenea celui din Irak sau Afganistan, in care parte dintre musulmanii fideli lui Gaddafi sa-l sustina intr-un razboi impotriva occidentului. Lumea musulmana nu cred ca s-ar putea coaliza cu regimul Gaddafi, cu atat mai mult cu cat comunitatea araba si cea africana au sprijinit rezolutia Consiliului de Securitate ONU. Cu siguranta, lumea musulmana nu impartaseste in totalitate aceasta interventie occidentala si ar putea sa se radicalizeze in viitor, functie de evolutia conflictului.

Cele doua fregate cumparate de la armata engleza nu pot fi trimise in zona Mediteranei deoarece armamentul si echipamentele militare de care aceste nave vechi dispun nu pot fi folosite in acest conflict. Dupa procurarea acestor fregate, ar fi trebuit sa urmeze etapa de modernizare a acestora, care viza sistemul de arme, sistemul de comunicatii si sistemul de conducere a focului. Nu au existat cele cateva sute de milioane euro care ar fi trebuit platite pentru aceasta modernizare, ceea ce face ca cele doua fregate sa nu poata fi folosite in conflicte de asemenea amploare.

Interventia coalitiei s-a facut ca urmare a deciziei Consiliului de Securitate ONU in urma cererii exprese a opozantilor libieni de a opri folosirea armatei libiene impotriva lor. Nu cred ca a existat o astfel de cerere din Bahrein, Yemen sau alte state contaminate de aceste revolte. In plus, autoritatile din Bahrein incearca sa cumpere bunavointa propriului popor prin sume importante de dolari pentru a-i determina sa inceteze revolta.

Interventia in Libia cu siguranta nu a fost determinata de nevoia de a controla resursele petroliere ale Libiei. Exportul libian de petrol usor catre Europa va crea pentru unele tari dependente de aceasta resursa pe termen mediu si lung dificultati deoarece, in urma acestei interventii, va scadea cu siguranta volumul livrarilor de petrol libian. Acesta a fost si motivul pentru care Italia, care cumpara circa 35% din petrolul libian exportat in Europa, sa fie mult mai prudenta in ceea ce priveste participarea la aceasta coalitiei internationala.