Cladirile vechi si valoroase, care se afla in pericol de demolare si nu au statutul de monument istoric, sunt imposibil de clasat din cauza unei dispozitii date la sfarsitul anului trecut de Ministerul Culturii. Actul normativ cere pentru clasarea imobilelor copii dupa actele de proprietate si planurile actualizate ale constructiei, documente ce se pot obtine doar de la proprietar sau cu acordul acestuia.

Or, o persoana care doreste sa demoleze cladirea veche ca sa construiasca ceva mai profitabil nu are niciun interes sa dea copii dupa actele care atesta proprietatea sau sa permita accesul arhitectilor in casa, pentru actualizarea planurilor. Statutul de monument ar pune aceste imobile la adapost de demolare.

Dispozitia este semnata de secretarul de stat din Ministerul Culturii, Vasile Timis. Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania si Observatorul Urban al Uniunii Arhitectilor au cerut clasarea catorva imobile valoroase din Capitala, insa nu au putut obtine documentele necesare clasarii, iar cladirile nu au putut fi clasate. Organizatiile profesionale sunt cu atat mai nemultumite cu cat, daca aceste imobile nu vor fi clasate, ele risca sa fie demolate sau mutilate.

Iata ce zic persoanele implicate in clasarea unor astfel de imobile:

Dan Marin, arhitect:

  • "Prin continutul si conditiile sale, metodologia de clasare a monumentelor istorice face imposibila in fapt procedura de clasare. Fara completarea dosarului cu anumite piese – foarte greu, daca nu imposibil de obtinut – in termen de maximum 1 an, ordinul de clasare nu poate fi emis de catre minister, deci statutul definitiv de monument istoric nu poate fi atribuit.
  • Anul trecut, Filiala Bucuresti a OAR a solicitat clasarea ca monument de arhitectura a unui ansamblu rezidential din nordul orasului; solicitarea a fost validata de catre Comisia Nationala a Monumentelor Istorice, dar finalizarea procedurii este conditionata de existenta unor piese care, in realitate, nu au nici o relevanta din punctul de vedere al valorii culturale. In primul rand, ni se solicita un plan topo in format digital al zonei de protectie a monumentului; nu exista asa ceva, desi Bucurestiul ar fi trebuit de mult sa aiba un nou cadastru, facut de catre primarie. P.M.B. lucreaza cu planuri vechi, neactualizate, pe care, iata, alte institutii nu le mai accepta.
  • In al doilea rand, ni se solicita planurile actualizate ale tuturor constructiilor; daca planurile initiale sunt importante, cele actuale - eventual modificate - nu au nici o legatura cu motivele care justifica clasarea. In plus, ele sunt practic imposibil de realizat, pentru ca presupun accesul nostru in toate apartamentele. In al treilea rand, ni se solicita actele de proprietate ale tuturor proprietarilor; ce legatura au oare astfel de documente cu valoarea istoric-culturala a unei cladiri? Si cum le putem noi cere asa ceva proprietarilor?
  • Daca sunt necesare ministerului pentru corespondenta cu proprietarii, ele pot fi obtinute pe cale oficiala si in timp, nu contracronometru. In aceeasi situatie se afla si extrasele cartilor funciare, si ele necesare in dosar. Pe scurt, inca o dovada ca legea protejarii monumentelor istorice este, in multe situatii concrete, o farsa".

Florin Balteanu, Observatorul Urban Bucuresti al UAR:

  • "Meritul acestei dispozitii este acela ca face vizibil cat de complicata si costisitoare este realizarea dosarului de clasare: ai nevoie de planuri topo actualizate in format digital, relevee actuale, extrase din cartile funciare etc.
  • Nu vreau sa imi imaginez daca cineva vine cu propunerea de a clasa un ansamblu. Acolo ai nevoie de actele de proprietate ale tuturor imobilelor din ansamblu sau de la toate apartamentele din bloc. Ai nevoie de acceptul tuturor proprietarilor ca sa poti intra in casa. La prima vedere actul cere lucruri firesti pentru o lume civilizata, totusi multe dintre ele sunt greu de obtinut in conditiile din România. De exemplu, cate dintre localitatile de la noi au planul topo actualizat si digitalizat?
  • Afirmatia ferma din dispozitie ca ministerul nu claseaza imobile daca a trecut termenul de 12 luni de la declansarea procedurii este o fortare a legii care lasa posibilitatea in aceste situatii la o redeclansare a procedurii de clasare. Dispozitia cere copii legalizate ale actelor de proprietate (greu de obtinut) sau acte rezultate din evidenta administratiei locale privind plata taxelor si impozitelor.
  • Cum este trasa la raspundere primaria sau proprietarii daca nu pun la dispozitie Directiei de cultura aceste acte? Sau ce se intimpla daca proprietarul nu figureaza in evidentele Primariei. Interesant este ca dispozitia nu este semnata de ministrul Culturii, ci de un secretar de stat".