Surprinzatorul aliat european al Romaniei

Luni, 7 februarie 2011, 0:14 Actualitate | Esenţial

A devenit Romania o tara izolata pe scena europeana? Cum un rau nu vine niciodata singur, blocarea accesului Romaniei in spatiul Schengen a adus la pachet si aceasta temere. In absenta “marelui prieten” francez, care vor fi noii parteneri ai Romaniei? In al cui siaj vom cauta sa navigam pe tulburatele ape europene? Sau a sosit ora maturizarii, a inlocuirii strategiei de captare a bunavointei cu una focalizata pe urmarirea intereselor? Sunt intrebari la care incearca sa raspunda, in exclusivitate pentru HotNews.ro, mai multi specialisti europeni si doi europarlamentari romani. 

Cat de aspru este discursul reactiv al celor doi dirijori ai diplomatiei romane, presedintele Traian Basescu si ministrul Teodor Baconschi. O asprime care sugereaza prezenta unei ingrijorari majore la Bucuresti. Cu toate acestea, francezii nu percep blocarea Romaniei in termeni atat de dramatici. Catherine de Wenden, profesor la Institutul de Studii Politice din Paris, sustine ca “si in trecut multi nou-veniti au avut dificultati in a-si include complet cetatenii ca europeni. Au fost nevoiti sa astepte cativa ani si ma gandesc la spanioli, la greci, la portughezi. Romania nu este un caz izolat.”

E o teza imbratisata si de francofilii romani, pusi in dificultate de atitudinea administratiei Sarkozy. Pentru Cristian Preda, europarlamentar democrat-liberal, “nu exista alta optiune decat relatia buna cu Franta, care trebuie conservata. Acum, daca au emis niste rezerve, nu trebuie sa dramatizam si sa mizam pe un alt parteneriat, sa ridicam tonul sau sa fim cu nasul pe sus.” Folosirea de catre ministrul Baconschi a unor cuvinte tari, precum “irational”, in caracterizarea motivelor de respingere a Romaniei este “regretabila” in viziunea lui Cristian Preda, pentru ca “astfel de termeni nu se folosesc in vocabularul dintre parteneri.” Insa putini mai cred astazi in parteneriatul franco-roman, dezghetul fiind departe in ciuda consolarilor enuntate duminica de ministrul Laurent Wauquiez. Nu sunt de ajutor nici resentimentele prezente in cercurile apropiate de Sarkozy si care provin din 2004, atunci cand candidatul Traian Basescu declara ca premierul Jean-Pierre Raffarin, astazi consilier apropiat al lui Sarkozy, “si-a primit tainul” din contractele incheiate cu statul roman. 

CE NU INTELEGE "VECHEA" EUROPA?

O alternativa ar fi apropierea de Germania, cel mai important partener economic al Romaniei. Sambata, ministrul Teodor Baconschi s-a intalnit cu omologul sau german, care si-a mentinut tonul politicos si precaut deja prea-bine cunoscut romanilor. O precautie pe care diplomatia bucuresteana nu stie inca in ce sa o dizolve, europarlamentarul social-democrat Adrian Severin remarcand ca “avem o serie intreaga de probleme legate de partea germana, care nu stiu cat de convinsa este ca un astfel de parteneriat poate functiona. Dar este o lipsa pentru care nu doar Berlinul poarta vina, ci si Bucurestiul.” Daca politicienii romani continua sa fie blocati in binomul parteneriatului strategic, profesorul britanic Tom Gallagher crede ca “din parteneriatele strategice cu membrii UE mai mari pot fi obtinute doar castiguri pe termen scurt. Probabil ca Marea Britanie ar arata o simpatie mai mare fata de Romania in momentul in care ar exista dovezi ca aceasta este calcata in picioare de unul dintre membrii puternici.”  

Franta, Germania, Olanda, Finlanda, Austria formeaza deja un grup care si-a exprimat neincrederea in actiunile Bucurestiului, a carui principala linie de aparare este invocarea respectarii principiilor care stau la baza constructiei europene si a reamintirii faptului ca Romania, membru UE, nu mai poate fi tratata ca un stat candidat. Problema este ca, in ultimii 5 ani, “nu s-a reusit construirea unei relatii de incredere intre Romania si jucatorii europeni cheie, datorita esecurilor in privinta reformei” spune Tom Gallagher, care adauga ca “ambasadorii, in telegramele lor, subliniaza probabil ca vina nu este in intregime a guvernului Boc sau a lui Basescu.” Dar nici asprimea discursului proaspat descoperita de catre diplomatii romani nu pare a fi corect dozata. “In marile capitale europene”, spune Gallagher, “nu se intelege de ce Basescu este atat de nerabdator sa intre in Schengen dar, in acelasi timp, doreste eliminarea Mecanismului de Cooperare si Verificare care da puteri Comisiei Europene sa monitorizeze eforturile anti-coruptie. In perspectiva curatarii vietii publice si a imbunatatirii calitatii justitiei si administratiei, ar ajuta ca autoritatile sa explice, cat de sincer e posibil intr-un context diplomatic, care sunt constrangerile care le impiedica sa atinga aceste obiective. In plus, Bucurestiul nu ar trebui sa taca daca interesele de afaceri ale unor grupuri din UE, acum active in Romania, impiedica lupta impotriva coruptiei.” Recenta arestare a vamesilor organizati pe modelul unui grup infractional nu face altceva decat sa confirme acuzele de coruptie lansate de catre francezi si, dupa cum remarca si Dan Tapalaga, sa intareasca neincrederea europenilor in Romania daca retezarea capilor politici ai acestor retele nu va veni.

PRIETENUL LA CARE VISAM

Acestea fiind relatiile dintre Romania si “vechea” Europa, privirile se indreapta natural catre tarile intrate in UE dupa 2004. S-a vorbit adesea despre consolidarea unei “aliante a noii Europe”, discutie provocata si de formarea duetului franco-german care ignora in chestiuni importante chiar Comisia Europeana (cum este recent propusul pact de competitivitate). Dar daca dorinta este ispititoare, istoria recenta demonstreaza ca “in general, noile state membre UE tind mai curand sa aranjeze coalitii ad-hoc, nu permanente”, dupa cum just remarca Leszek Jesien, director la Institutul Polonez de Afaceri Internationale. Interesele Poloniei si ale Romaniei au coincis de exemplu in chestiunile de protectia mediului, dar nu in cele legate de independenta Kosovo. Polonia ramane totusi exemplul model pentru celelalte state din grupul “noilor europeni”, influenta sa crescuta in interiorul UE transformand-o intr-un partener dezirabil pentru Romania. Miercuri, ministrul Baconschi s-a intalnit cu omologul sau polonez, toate asigurarile obisnuite de prietenie si sustinere fiind repetate. Insa Adrian Severin nu stie “daca in interiorul Uniunii Europene, Romania mai are sau nu o relatie strategica cu Polonia. Sustinerea punctuala e una si o relatie strategica e alta. Nu mi-e clar daca Romania mentine sau nu aceasta orientare strategica.” Dincolo de declaratiile oficiale, Leszek Jesien exprima o opinie vehiculata la Varsovia pe marginea subiectului Schengen: “Sistemul Schengen se bazeaza pe principiul increderii mutuale intre toate tarile participante. Problema increderii se bazeaza atat pe ramificatii tehnice cat si politice si nu pot fi separate una de cealalta, intrucat increderea nu e doar o chestiune tehnica.” Este o critica fina adusa argumentelor care domina in ultima luna discursul diplomatiei romanesti.

SURPRIZA?

Nici Kreko Peter, director la Institutul “Political Capital” din Budapesta nu crede ca “impartirea in acest caz se face intre “vechile” si “noile” state membre, ci mai curand intre statele puternice si Romania si Bulgaria.” O opinie confirmata de recentul anunt al lui Traian Basescu, care a declarat sambata ca exclude decuplarea Romaniei de Bulgaria, in chestiunea Schengen. Dar daca Romania este solidara cu mai nedisciplinatul vecin din sud, in regiune a aparut o alta solidaritate. “Ce putem vedea astazi este ca Ungaria, din pozitia de detinatoare a presedintiei UE, transmite mesaje clare tarilor din afara zonei Schengen si chiar din afara UE, pozitionandu-se ca principal aliat al acestor tari. Guvernul ungar a facut cativa pasi pentru a-si intari legaturile cu Romania si acest gest reflecta dorinta de a aprofunda relatiile in timpul presedintiei UE”, constata Kreko Peter. Este un punct asupra caruia cad de acord si cei doi europarlamentari de orientari ideologice diferite, Cristian Preda si Adrian Severin: Ungaria sprijina puternic Romania si trebuie sa intarim relatia buna cu Budapesta. Desigur, este in interesul punctual al Ungariei sa scape cat mai repede de povara asigurarii granitei estice a Schengen dar, pe de alta parte, colaborarea stransa si deja indelungata dintre Bucuresti si Budapesta este o realitate. Situatii cu potential altadata exploziv, precum acordarea cetateniei ungare etnicilor maghiari din tarile vecine sau imprudenta afisarii la Bruxelles a unei harti a imperiului austro-ungar, au fost de asta data tratate cu tact si maturitate. Surprinzator sau nu, dar cel mai solid aliat european al Romaniei in anul 2011 pare a fi Ungaria.

S-ar parea asadar ca Romania incearca in aceste zile sa-si inaspreasca tonul, dar exista pericolul ca aceasta schimbare de voce sa fie similara cu incercarea unui adolescent de a parea barbat: apar multe acute nefiresti. Insa invatatura care se poate trage din aceasta situatie este ca “un stat membru respectat si a carui voce conteaza detine un sistem politic stabil, o media sanatoasa, o societate civila vibranta, un sistem educational si de sanatate satisfacator si, mai presus de orice, o economie solida”, spune George Dura, expert la Centrul de Studii Politice Europene din Bruxelles. “Romania a progresat mult in ultimul deceniu dar primirea in UE a fost doar inceputul si, in special clasa politica, trebuie sa faca mai multe eforturi daca se doreste ca Romania sa fie un stat membru care conteaza. Doar atunci ea va fi capabila sa construiasca sau sa intre in orice alianta in interiorul UE.”

​