Dupa postarea de ieri, in care, printre altele, i-am reprosat Alinei Mungiu Pippidi lejeritatea de care a dat dovada reprosandu-i, en passant, lui Cristian Preda, faptul ca "tanar liberal in ascensiune" fiind, ar fi sustinut "solutia imorala" a cooptarii PC/PUR la guvernare, am inceput sa ma intreb: "Cand, pacatelor, a spus/sustinut Cristi Preda asa ceva in 2004?" Tabelul lui Mendellev e mai usor de retinut decat toate declaratiile politice din ultimii douazeci de ani. Asa ca, in buna traditie jurnalistica, am mers direct la sursa. Va invit sa cititi mai jos dialogul oficial. Va promit ca merita.
AF: Alina Mungiu Pippidi te acuza in ultimul editorial din Romania Libera ca in 2004 ai sustinut - ca tanara speranta liberala - alianta cu partidul lui Voiculescu. Cum nu-mi amintesc sa fi facut asa ceva, imi poti da lamuriri despre acea sustinere. Care ti-a fost motivatia atunci? Dar acum?
CP: In 2004 nu am sustinut alianta cu PC (care se numea, in acea vreme, PUR). In cele doua texte scrise in perioada realizarii acelei intelegeri guvernamentale pentru revsita 22, am spus cu totul altceva. Le atasez spre consultare. [NOTA (AF): din motive tehnice care ma depasesc, imi este imposibil sa le atasez. Pot fi, insa, gasute in arhiva "22".] Tin, de altfel, sa precizez ca sunt analize ale campului politic si doar atat, eu neavand in acel moment niciun angajament partizan. Doresc de asemenea sa precizez ca, in 2004, cu putin timp inainte de
alegeri, Dan Voiculescu m-a amenintat public cu tribunalul. De ce? Afirmasem intr-o conferinta ca versatilitatea PUR e, in caracterizarea partidului, mai semnificativa decat acuzatia de a fi partid de securisti.
Era o acuzatie care fusese lansata de numerosi politiceni, dar pe care eu nu o consideram relevanta pentru articularea spatiului nostru politic. Voiculescu, care nu e foarte sofisticat, n-a inteles ce am afirmat, si n-a gasit nimic mai bun de facut decat sa ma ameninte cu Tribunalul, daca nu retractez etc.etc.. Scriam de peste 10 ani in presa, dar nu mai patisem asa
ceva. Am fost socat, dar nu am cedat niciun milimetru.
Vazand ca nu ma intimideaza amenintandu-ma Tribunalul, dl Voiculescu a ales o alta cale: a incercat sa ma cumpare. Voia sa lucrez pentru el, la negru! Da, da! Asta e practica unor oameni de vaza din politica romaneasca si a unor distinsi analisti. Am refuzat categoric. Dl Voiculescu nu a actionat direct, ci printr-un mijlocitor. Nu ii voi pomeni numele, pentru ca e o persoana care a facut prea mult bine spatiului public din Romania ca sa nu fie iertat pentru o asemenea minora greseala.
[Nota mea (AF): In "cartea mea" asa ceva nu intra la capitolul "greseala minora", dar, nefiind Cristian Preda, ii accept judecata.]
Dupa alegerile din 2004, m-am confruntat public de mai mutle ori cu dl Dan Voiculescu. Imi amintesc, de pilda, de o emisiune de la TVR realizata la o zi sau doua dupa ce Traian Basescu vorbise despre "solutia imorala". Dan Voiculescu era incapabil sa realizeze ca presedintele nu il numise pe el astfel, ci alegerea facuta de Alianta de a guverna cu un partid de buzunar. Eroarea de interpretare a lui Dan Voiculescu a ramas. Pana azi. Si tot pana azi am continuat si eu sa cred ca PUR/PC e la fel de nefrecventabil ca si PRM.
In fine, vreau sa spun ceva despre libertatea de opinie. Sunt constient de faptul ca, uneori, pentru a fi cu adevarat influenta, libertatea de opinie se bazeaza pe erori. E mai putin important daca acestea sunt voite sau impuse de memoria slaba ori tare sau de vreun alt factor. Libertatea de opinie merita respectul nostru cu tot cu ceea ce are ea dedesubt, deasupra, la stanga, la dreapta sau unde mai vreti dumneavoastra. Cu bunele si relele ei.
Bine, bine, mi-au spus prietenii care stiu foarte bine ce optiuni am, dar de ce sa lasi neamendata - si-nca, de ce nu?, cu maxima severitate - o opinie bazata pe o memorie corupta? Ai prins-o gresind, trebuie s-o executi!
Raspunsul meu e urmatorul.
In spatiul public, fiecare face mai mult de un singur gest. Figurile publice sunt, la drept vorbind, un soi de palimpsest. De spuse, de gesturi, de decizii, de prezente alaturi de ceilalti. Atunci cand cineva greseste, altii sunt in adevar. Avem nevoie acum in mult mai mare masura de libertate de opinie decat de politie.
Voi continua, de aceea, sa o citesc cu acelasi interes ca si pana acum pe Alina Mungiu-Pippidi.
AF: Si eu.
PS As putea jubila la citirea raspunsului lui CP. Daca e sa plecam de la premisa bunei credinte, se cheama ca, macar la postarea precedenta, am avut dreptate cand am penalizat excesele retorice si graba normativitatii (na! :)). As putea, dar inca n-o fac. Astept in continuare un tsunami romanesc al bunei credinte. Printre altele, astept niste "mea culpa". Nu pentru mine, pacatele mele. Pentru ei!
